Decizia nr. 347/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și

art. 15 din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Maria Argeșanu în Dosarul nr. 2.074/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.775D/2015.

2. La apelul nominal răspunde avocatul Dumitru Dobrev, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru autoarea excepției. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, avocatul autoarei excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, susținând că în mod normal legea ar trebui să se aplice în mod egal tuturor subiecților de drept, iar nu diferențiat în funcție de numărul de cereri depuse la comisiile județene pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998

și a

Legii nr. 290/2003 . În cazul Comisiei municipiului București,

Legea nr. 164/2014

a instituit un moratoriu de 3 ani pentru soluționarea cererii de despăgubiri.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, susținând că problema de drept a eșalonării unor plăți a mai fost supusă dezbaterii Curții Constituționale și s-a constatat că soluția legislativă criticată este constituțională și nu instituie discriminări.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 6.991 din 20 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.074/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și

art. 15 din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Maria Argeșanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea de obligare a Instituției Prefectului Municipiului București - Comisia municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , a

Legii nr. 290/2003

și a

Legii nr. 393/2006 , de a emite o hotărâre pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor, depusă în anul 2004, acțiunea fiind admisă de instanța judecătorească.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. În acest sens, arată că, prin stabilirea unui moratoriu în intervalul 1 ianuarie 2015-1 ianuarie 2018 doar pentru cetățenii care au sesizat Comisia municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 , prin care se interzice accesul la instanță, este afectat dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite să primească despăgubiri, acestea fiind lipsite de un bun, astfel cum este interpretată noțiunea de "bun" de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Suspendarea soluționării cererilor pentru o perioadă de timp, în condițiile în care anterior soluționarea acestora a mai fost suspendată, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 .

7. De asemenea, autoarea excepției susține că dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 164/2014

reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanță și a principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, principiu prevăzut de

art. 21 din Constituție, de Legea nr. 304/2004

și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârile din 27 mai 2004 și din 15 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19, și Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 34 și 35.

8. Totodată, autoarea excepției susține că se creează o discriminare față de petenții care au sesizat potrivit competenței teritoriale comisii pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003

din unități administrativ-teritoriale mai puțin încărcate. Astfel, prin art. 13 și

art. 15 din Legea nr. 164/2014

i se creează o situație defavorabilă față de cetățeni aflați în situații similare, ceea ce contravine art. 16 din Constituție.

9. În final, autoarea excepției consideră că nu se justifică suspendarea soluționării cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , în condițiile în care nu exista o situație extraordinară.

10. Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Cauza Chiva împotriva României, și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Criticile de neconstituționalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituție nu pot fi reținute, deoarece încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, dispozițiile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, fără a se face nicio diferențiere. Cu privire la pretinsa critică de neconstituționalitate a

art. 13 din Legea nr. 164/2014

prin raportare la art. 44 din Constituție, Guvernul menționează că motivarea reclamantei este fără legătură cu dispoziția pretins încălcată, deoarece dreptul de proprietate se naște ulterior soluționării cererii. Or, art. 13 reglementează durata soluționării cererilor depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998

și a

Legii nr. 290/2003

în funcție de încărcătura unităților administrativ-teritoriale. De altfel, persoana îndreptățită la despăgubiri, în urma soluționării în acest sens a cererii sale, urmează să primească eșalonat plata integrală a despăgubirilor (sumele actualizate). Problema de drept a plății eșalonate a făcut deseori obiectul excepțiilor de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 24 din 17 ianuarie 2012 ,

nr. 188 din 2 martie 2010 ,

nr. 190 din 2 martie 2010 ,

nr. 712 din 25 mai 2010 ,

nr. 1.534

și

nr. 1.535 , ambele din 28 noiembrie 2011. În raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, Guvernul apreciază că prevederile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 164/2014

sunt constituționale. De-a lungul timpului, Curtea Constituțională, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la interzicerea discriminării. În plus, în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială, statul beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă și în ce măsură diferențele în situații similare justifică un tratament diferit. Astfel, instanța europeană a statuat că tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere. Privite din această perspectivă, termenele introduse prin

art. 13 din Legea nr. 164/2014

au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim, iar instituirea acestora nu este de natură a crea discriminări sau limitări ale accesului liber la justiție, chiar dacă împlinirea acestor termene reprezintă o condiționare a sesizării instanței de judecată. Invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la accesul liber la justiție, mai exact

Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015 . Cu privire la nesocotirea dreptului de proprietate privată, consideră că această critică este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate să instituie noi modalități de plată a despăgubirilor, chiar și în tranșe anuale egale, pe o perioadă de 5 ani, din moment ce conținutul și limitele dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului sunt stabilite de lege. Cât privește dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 164/2014 , consideră că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, ci devin aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute pentru parcurgerea fazei administrative. Cererea depusă inițial de autoarea excepției de neconstituționalitate în temeiul

Legii nr. 290/2003

nu era soluționată la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , motiv pentru care incidente în continuarea fazei administrative devin noile prevederi de lege. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 164/2014

este inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 și

art. 15 din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: - Art. 13: "(1) Comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a soluționa, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, după cum urmează:

a) în termen de 9 luni, comisiile care mai au de soluționat un număr de până la 500 de cereri depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare;

b) în termen de 18 luni, comisiile care mai au de soluționat un număr între 501 și 1.000 de cereri, depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare;

c) în termen de 36 de luni, comisiile care mai au de soluționat un număr de peste 1.000 de cereri depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2015.

(3) Comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a stabili, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.";

- Art. 15: "În cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) și la art. 14 alin. (1) și (2), persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la art. 8."

17. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, precum și celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind protecția proprietății private din Primul Protocol adițional la Convenție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, cu privire la criticile aduse art. 13 și

art. 15 din Legea nr. 164/2014

referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, așa cum a statuat instanța constituțională în mod constant în jurisprudența sa în ceea ce privește principiul egalității consacrat prin art. 16 din Constituție, acesta "presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice." ( Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, Curtea a reținut că "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări". (A se vedea

Decizia nr. 870 din 10 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008.) Or, criteriul folosit de legiuitor în stabilirea unor termene de soluționare diferite de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

este unul obiectiv, și anume numărul de cereri nesoluționate de comisii, iar cu cât acest număr este mai mare, cu atât și termenul de soluționare este mai mare.

19. Referitor la critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea reține că aceste norme din Constituție și din Convenție vizează termenul de soluționare a unei acțiuni în instanță, a unui "proces"; or, dispozițiile de lege criticate se referă la termenul de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 .

20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că aceste dispoziții nu au aplicabilitate în cauză, deoarece

art. 13 din Legea nr. 164/2014

se referă la obligația comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998

și a

Legii nr. 290/2003

de a soluționa, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 . Or, nu se poate susține că simpla depunere a cererii de acordare a despăgubirilor a dat naștere unui drept de proprietate asupra despăgubirilor ori că aceasta reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. De altfel, prin

Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragraful 24, Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalității de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existența sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată și hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, a arătat că deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului, care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 din Legea fundamentală.

21. Cu privire la dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 164/2014 , Curtea reține că acestea reglementează calea de acces la instanța judecătorească - secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul - a persoanei îndreptățite în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1). În consecință, dispozițiile art. 15 nu conțin niciun viciu de neconstituționalitate raportat la criticile autoarei.

22. În final, Curtea reține că susținerea potrivit căreia nu se justifică suspendarea soluționării cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , în condițiile în care nu exista o situație extraordinară, nu poate fi primită, de vreme ce reglementarea criticată face parte dintr-o lege, act normativ emis de Parlament, iar nu dintr-o ordonanță de urgență, act normativ adoptat de Guvern numai în situații extraordinare, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Argeșanu în Dosarul nr. 2.074/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 și

art. 15 din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.