Decizia nr. 556/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorel Pușcov în Dosarul nr. 2.900/108/2015 al Tribunalului Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.759D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 7 iulie 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iulie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia penală nr. 1.208/A din 19 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.900/108/2015/a2, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorel Pușcov în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea căii de atac formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din 10 noiembrie 2015 prin care a fost respinsă cererea de restituire a cauzei la parchet, prin s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, prin care s-a dispus începerea judecății și prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece câtă vreme utilizarea măsurilor de supraveghere tehnică aduce în mod incontestabil atingere drepturilor și libertăților persoanei, atunci o astfel de măsură trebuie dispusă de către un judecător, întrucât procurorul nu prezintă suficiente garanții care să înlăture orice fel de abuz din partea organului de urmărire penală. Așa fiind, autorul excepției apreciază că dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât nu oferă garanții împotriva arbitrarului.

5. Curtea de Apel Timișoara - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în condițiile în care ordonanța procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică este supusă confirmării judecătorului de drepturi și libertăți în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, atunci sunt respectate exigențele constituționale invocate, precum și cele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Guvernul apreciază că excepția este, în principal, inadmisibilă, deoarece autorul excepției nu a motivat-o, limitându-se la enumerarea unor texte constituționale. În subsidiar se arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece o soluție legislativă similară se regăsea și în art. 91^2 din Codul de procedură penală din 1968, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror, care au următorul conținut:

"(1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când:

a) există urgență, iar obținerea mandatului de supraveghere tehnică în condițiile art. 140 ar conduce la o întârziere substanțială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranța persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; și

b) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 139 alin. (1) și (2).

(2) Ordonanța procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 140 alin. (5).

(3) Procurorul are obligația de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanța, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităților de supraveghere tehnică efectuate și dosarul cauzei.

(4) În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunțată în camera de consiliu, fără citarea părților.

(5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanță:

a) realizarea și conservarea unei copii a acestor date informatice;

b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic.

Copiile se realizează cu mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea.

(6) În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu au fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror și dispune distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obținute și întocmește un proces-verbal în acest sens.

(7) Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi și libertăți luarea măsurii supravegherii tehnice în condițiile art. 140.

(8) Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 8 referitor la Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală, deoarece procurorul nu oferă, asemeni judecătorului, suficiente garanții împotriva arbitrariului, situație care, în opinia sa, afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la viață intimă, familială și privată.

13. Curtea constată că dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală dispun cu privire la posibilitatea procurorului de a autoriza pe o durată de maximum 48 de ore o măsură de supraveghere tehnică, dacă există o urgență justificată de preîntâmpinarea unei întârzieri substanțiale a cercetărilor sau iminenta pierdere, alterare sau distrugere a probelor ori este pusă în pericol siguranța persoanei vătămate, a martorului sau a membrilor familiilor acestora și numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

14. Totodată, textul legal criticat are în vedere una din metodele de supraveghere sau cercetare referitoare la interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță, accesul la un sistem informatic, supravegherea video, audio sau prin fotografiere și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice [a se vedea art. 138 alin. (13) raportat la alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală]. Susținerile autorului excepției în ce privește lipsa garanțiilor procedurale privind respectarea dreptului la un proces echitabil sunt neîntemeiate. Textul legal criticat prevede suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii ordonanței prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică, a condițiilor care trebuie îndeplinite, a instituirii unor limite cu privire la durata autorizării, respectiv 48 de ore, a obligativității procurorului de a sesiza judecătorul de drepturi și libertăți în termen de 24 de ore de la expirarea măsurii în vederea confirmării sale, a posibilității infirmării măsurii dacă nu au fost respectate condițiile și la distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia. Procurorul sau organul de cercetare penală va întocmi un proces-verbal în care va consemna activitatea de supraveghere tehnică, data și ora la care a început, data și ora la care s-a încheiat și la care se atașează în plic sigilat o copie a suportului care conține rezultatul activității (a se vedea art. 143 din Codul de procedură penală). De asemenea, potrivit art. 144 alin. (3) din Codul de procedură penală, "Durata totală a măsurilor de supraveghere tehnică, cu privire la aceeași persoană și aceeași faptă, nu poate depăși, în aceeași cauză, 6 luni, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile." Totodată, după încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul este obligat să informeze, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privința sa, moment după care persoana supravegheată are dreptul de a formula o cerere de luare la cunoștință în termen de 20 de zile de la informare. În acest sens, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. Materialele rezultate din supravegherea tehnică vor fi obligatoriu conservate atât prin arhivarea la sediul instanței în locuri speciale, cât și prin arhivare odată cu dosarul cauzei, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității (a se vedea art. 145 și 146 din Codul de procedură penală).

15. Prin urmare, ordonanța procurorului prin care se autorizează, în caz de urgență, măsuri de supraveghere tehnică este supusă controlul judecătoresc, judecătorul de drepturi și libertăți având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalității și temeiniciei autorizării.

16. În acest sens s-a pronunțat și Curtea de la Strasbourg prin Decizia din 6 mai 2003, pronunțată în Cauza Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei, când reclamantul invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau condițiile de legalitate și proporționalitate. După ce a reamintit faptul că admisibilitatea probelor este o problemă ce ține de reglementările naționale și că revine jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele care le sunt prezentate, instanța europeană a stabilit că respectiva condamnare penală a intervenit în urma unei proceduri contradictorii pe baza probelor discutate de părți. În privința înregistrărilor convorbirilor telefonice s-a constatat că instanțele naționale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observații în fața judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare.

17. Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia autorizarea, în cazuri urgente, a unei măsuri de supraveghere tehnică de către procuror lipsește persoana supusă măsurii de garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, deoarece, în procesul penal, procurorul acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părților din proces în spiritul legalității și al imparțialității, această competență nefiind altceva decât o reflectare a exigențelor constituționale consacrate de art. 131 și 132 din Constituție.

18. Totodată, dispozițiile legale criticate sunt conforme și cu exigențele constituționale referitoare la dreptul la viață intimă, familială și privată. Este adevărat că astfel de măsuri dispuse în cursul urmăririi penale declanșate împotriva unei persoane se interpretează ca fiind o "ingerință a unei autorități publice" în exercitarea dreptului garantat de art. 8 paragraful 2 (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea din 2 august 1984, pronunțată în Cauza Malone împotriva Regatului Unit, paragraful 64). Totuși, cu prilejul pronunțării Hotărârii din 21 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Răducu împotriva României, paragraful 92, Curtea de la Strasbourg a reamintit că, pentru a fi conformă cu alin. 2 al art. 8 din Convenție, o astfel de ingerință trebuie să fie prevăzută de lege. Expresia "prevăzută de lege" impune nu numai respectarea dreptului intern, ci se referă, de asemenea, la calitatea legii, care trebuie să fie compatibilă cu principiul supremației dreptului (a se vedea Hotărârea din 12 mai 2000, pronunțată în Cauza Khan împotriva Regatului Unit, paragraful 26). În contextul supravegherii secrete exercitate de autoritățile publice, dreptul intern trebuie să ofere protecție împotriva ingerinței arbitrare în exercitarea dreptului unei persoane protejat de art. 8 (Malone, citată anterior, paragraful 67, și Hotărârea din 6 septembrie 1978, pronunțată în Cauza Klass și alții împotriva Germaniei, paragraful 59).

19. Or, câtă vreme actuala reglementare din Codul de procedură penală a instituit numeroase garanții în materia emiterii de către procuror, în cazuri urgente, a autorizației de supraveghere tehnică, a confirmării acesteia de către judecătorul de drepturi și libertăți, a modalităților de arhivare și de distrugere și câtă vreme partea interesată are posibilitatea de a ataca aceste probe în fața unui organ jurisdicțional independent și imparțial, respectiv a judecătorului de cameră preliminară, în condițiile art. 282 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu se mai poate pune problema înfrângerii dreptului la viață intimă, familială și privată ori a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, dreptul la viață intimă, familială și privată nu este absolut, legiuitorul având libertatea de a reglementa anumite ingerințe justificate de necesitatea instrucției penale, deoarece societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai complex.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorel Pușcov în Dosarul nr. 2.900/108/2015 al Tribunalului Arad - Secția penală și constată că dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.