Decizia nr. 314/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Radu Gheorghe în Dosarul nr. 60.696/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.225 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se susține, în acest sens, că reglementarea modului de comunicare a citațiilor și a sferei persoanelor care îndeplinesc procedura de citare nu încalcă dreptul la apărare. Se arată, de asemenea, că în Codul de procedură penală sunt prevăzute suficiente garanții pentru asigurarea acestui drept. Totodată, se susține că procedura de citare criticată se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor a căror citare este necesară în procesul penal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 60.696/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Radu Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei rezoluții de clasare, și cadrul procesual în care s-a invocat un incident procedural în ceea ce privește înmânarea citației.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată situația de fapt, în care autorului excepției i-a fost înmânată o citație, pentru un termen din dosarul în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, înainte cu doar o zi de data stabilită de instanță și se susține că procedura reglementată prin dispozițiile art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției. Se mai arată că textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât normele de tehnică legislativă impun o congruență între scopul adoptării unui act normativ și efectele juridice ale acestuia, cerință ce rezultă implicit din prevederile

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Sunt invocate, totodată, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Constituție, susținându-se că prevederile art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală dau posibilitatea interpretării legii, chiar dacă acestea sunt date în aplicarea, și nu în interpretarea ei. În susținerea încălcării prin textele criticate a prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, se arată că prin transformarea agenților poștali în agenți procedurali se creează situații precum cea în care se află autorul excepției. Nu în ultimul rând, se susține încălcarea dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituție și ale art. 6 din Convenție, arătându-se că drepturile fundamentale reglementate prin acestea nu sunt protejate prin prevederile art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală.

6. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în susținerea acestei opinii, că reglementarea procedurii de comunicare a citațiilor, a persoanelor și a instituțiilor care realizează această comunicare, dar și a obligațiilor acestora în legătură cu activitatea de citare și comunicare a actelor de procedură este de competența exclusivă a legiuitorului, neputând face obiectul unei excepții de neconstituționalitate.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se învederează că autorul excepției invocă o serie de dispoziții constituționale, fără să arate în ce constau viciile de neconstituționalitate. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală folosesc termeni generici, fără o definire clară și o reglementare expresă și fără echivoc, se susține că aceasta nu poate fi reținută, întrucât textele criticate prevăd, în mod expres, în concordanță cu dispozițiile legale privind tehnica legislativă, atât termenele de îndeplinire a procedurii de citare și de comunicare a actelor procedurale, cât și persoanele responsabile cu îndeplinirea acestora. Se mai arată că o eventuală modificare a procedurii de comunicare a actelor de procedură este de competența legiuitorului, și nu a instanței de contencios constituțional.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(2) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai organelor judiciare sau prin orice alt salariat al acestora, prin intermediul poliției locale ori prin serviciul poștal sau de curierat.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să îndeplinească procedura de citare și să comunice dovezile de îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar".

12. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul excepției în susținerea acesteia nu vizează constituționalitatea dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, ci interpretarea și aplicarea lor defectuoasă de către agenții procedurali, de natură a determina necomunicarea actelor de procedură în timpul necesar exercitării unor drepturi procedurale. Or, acestea sunt aspecte ce nu aparțin sferei controlului de constituționalitate. În acest sens, dispozițiile

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd că instanța de contencios constituțional "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată". Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Radu Gheorghe în Dosarul nr. 60.696/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2016.