Decizia nr. 462/2016

Valer Dorneanu
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) și ale
art. 19 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Pavel Roman, Filimon Ioan Tamaș, Raul-Cristian Burac, Ioan Dan, Cosmin Adrian Șora și Sorin-Marcel Cirți, în Dosarul nr. 1.077/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.840D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, instanța de contencios constituțional pronunțând
Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014 ,
Decizia nr. 356 din 7 mai 2015
și
Decizia nr. 399 din 28 mai 2015 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
5. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.077/30/2014, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) și ale
art. 19 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Pavel Roman, Filimon Ioan Tamaș, Raul-Cristian Burac, Ioan Dan, Cosmin Adrian Șora, Sorin-Marcel Cirți, în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.103 din 12 august 2015, pronunțate de Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, prin dispozițiile legale criticate, sa dispus preluarea de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca urmare a reorganizării, a personalului structurilor sale, reprezentând direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, cu excepția personalului Gărzii Financiare, în cadrul căreia au avut calitatea de funcționari publici. Ca atare, consideră că tratamentul juridic aplicat funcționarilor publici care au făcut parte din Garda Financiară încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1). De asemenea, autorii excepției apreciază că dispozițiile legale în temeiul cărora au fost eliberați din funcție, în loc să fie preluați în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin numirea în alte funcții publice echivalente, contravin art. 41 din Constituție.
7. Totodată, autorii excepției arată că, întrucât dreptul la muncă este un drept fundamental, dispozițiile legale criticate contravin și
art. 115 alin. (6) din Constituție. În acest sens invocă Decizia nr. 351 din 7 mai 2015 , prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2013
pentru modificarea
Legii nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici sunt neconstituționale. În continuare, autorii susțin că, prin
art. 1 ultima teză din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 , prin care s-a dispus desființarea Gărzii Financiare, s-a creat o vădită instabilitate legislativă, care pune sub semnul întrebării scopul
Legii nr. 188/1999 .
8. În final, consideră că, având în vedere că Garda Financiară era o structură a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, subordonată acesteia, dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013
contravin art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât desființarea Gărzii Financiare și preluarea activității acesteia de către Agenția Națională de Administrare Fiscală nu se puteau realiza prin ordonanță de urgență, ci prin lege.
9. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, instanța arată că măsurile prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului. De asemenea, instanța reține netemeinicia criticilor de neconstituționalitate, raportate la art. 16 și 41 din Constituție.
10. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, menționând
deciziile Curții Constituționale nr. 571 din 16 octombrie 2014
și nr. 564 din 16 octombrie 2014, arată că normele criticate nu contravin dreptului la muncă, iar pretinsul tratament discriminatoriu aplicat personalului încadrat în structurile administrației fiscale a fost determinat de modalitatea diferită în care legiuitorul reglementează încadrarea în noile structuri.
13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) și ale
art. 19 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 144/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 ultima teză: "Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.";
- Art. 10 alin. (8): "Personalul direcțiilor generale ale finanțelor publice, precum și personalul direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condițiile legii.";
- Art. 19: "(3) Eliberarea din funcție a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.
(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuția bugetară până la data desființării și orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenție, pe bază de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1)."
16. Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) referitor la muncă și protecția socială a muncii și ale art. 115 alin. (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanțelor de urgență ale Guvernului.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1, art. 10 și
art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
și actul normativ, în ansamblul său, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014,
Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015,
Decizia nr. 356 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 6 iulie 2015, și
Decizia nr. 399 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2015.
18. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 115 alin. (6), Curtea a constatat că măsurile prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
nu sunt de natură a contraveni textului de referință pretins încălcat, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.
19. Cât privește critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, Curtea a statuat, în acord cu jurisprudența sa, că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat, între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Ca atare, Curtea a apreciat că analiza în cauza respectivă pornește de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparația de către autorii excepției dețin calitatea de funcționari publici, ceea ce ar determina calificarea situației acestora ca fiind identică. Curtea a constatat, însă, că diferența rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri își continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție, pe când în cazul celei de-a doua categorii, vechea structură - Garda Financiară - și-a încetat activitatea, legea prevăzând desființarea sa. Curtea a observat că analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea nu a reținut încălcarea principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.
20. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 41 din Constituție, Curtea a reținut că, potrivit normei constituționale invocate, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă sunt libere. Prin adoptarea măsurii legislative a desființării Gărzii Financiare, cu consecința eliberării din funcție a personalului aferent, nu este îngrădită alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Or, ordonanța de urgență prevede că, în urma preluării activității Gărzii Financiare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, se înființează două noi structuri, Direcția generală antifraudă fiscală și, în cadrul acesteia, Direcția de combatere a fraudelor. Drept consecință, organizarea unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfășoare activitățile cade în competența noilor structuri. Ca atare, nimic nu îi împiedică pe foștii angajați ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înființate, legea garantând, în condiții de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii.
21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile precitate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi*1),
──────────
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Pavel Roman, Filimon Ioan Tamaș, Raul-Cristian Burac, Ioan Dan, Cosmin Adrian Șora și Sorin-Marcel Cirți în Dosarul nr. 1.077/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) și ale
art. 19 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013
privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data 28 iunie 2016.

──────────
*1) A se vedea opiniile separate formulate la
Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014.