Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 436/2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului

prezumat în vigoare

Data actului
21 iunie 2016
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 653 din 25 august 2016
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 15.599 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 656/2002 7 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsu…

Are ca temei 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Dan Dragoș Dumitrașcu în Dosarul nr. 1.925/54/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.703D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.925/54/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Dan Dragoș Dumitrașcu într-o cauză penală în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată și evaziune fiscală.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că deducerea cunoașterii provenienței bunurilor din circumstanțele faptice obiective creează o veritabilă prezumție de vinovăție, încălcând dreptul la un proces echitabil și principiul egalității în fața legii. Astfel, se răstoarnă sarcina probei în procesul penal care, în final, îl obligă pe inculpat să își dovedească nevinovăția prin fapte negative nedeterminate.

7. Totodată, este afectat principiul egalității în fața legii, deoarece în cazul persoanelor acuzate de săvârșirea infracțiunii de spălare de bani aceștia trebuie să își probeze nevinovăția, pe când, în cazul celorlalți inculpați, nu operează o asemenea prezumție.

8. De asemenea, norma legală atacată ridică serioase semne de întrebare cu privire la previzibilitatea dispoziției și având în vedere exigențele art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, textul apare ca fiind confuz, imprecis și impredictibil.

9. În sfârșit, sintagma "circumstanțe faptice obiective" lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

10. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011 .

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011 .

13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, principiul egalității în drepturi nu exclude, ci, dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații diferite, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferențiat la cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, în speță, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice.

14. Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate afectează dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție, deoarece acestea se aplică în corelație cu principiul aplicării legii procesual penale consacrat de art. 5 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, care instituie obligația organelor judiciare de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului/inculpatului. Totodată, organele judiciare sunt obligate să strângă și să administreze probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului/inculpatului. De asemenea, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Ca urmare, legea procesual penală conține norme-garanții de natură să asigure și să garanteze aflarea adevărului prin aprecierea obiectivă a probelor.

15. În sfârșit, conținutul juridic al infracțiunii de spălare a banilor, precum și modalitățile concrete de săvârșire a faptei, coroborate cu împrejurarea cunoașterii provenienței bunurilor sau a scopului urmărit sunt de natură să ofere suficientă previzibilitate, judecătorul având astfel posibilitatea de a proceda la o corectă individualizare a pedepsei. Totodată, textul criticat permite destinatarilor săi - care pot apela, la nevoie, la sfatul unor specialiști - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. În acest sens este și jurisprudența instanței europene de la Strasbourg care a reținut în mod constant că previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la consiliere de specialitate pentru a evalua la un nivel rezonabil circumstanțele cauzei și consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune (a se vedea hotărârile din 25 mai 1993 și 15 noiembrie 1996 pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei și Cantoni împotriva Franței).

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul conținut: "(4) Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective."

19. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției și a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 6 part. 2 referitor prezumția de nevinovăție din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 687 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 4 decembrie 2015, Curtea a statuat că din simpla analiză a textului se poate observa că legiuitorul a incriminat fapta condiționat de cunoașterea de către autorul operațiunii a împrejurării că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, sens în care o astfel de cunoaștere poate fi dedusă din circumstanțe faptice obiective. Acest fapt nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, deoarece, în acord cu art. 99 din Codul de procedură penală, sarcina probei care servește la cunoașterea împrejurărilor care dovedesc că o persoană avea cunoștință de anumite aspecte referitoare la proveniența bunurilor aparține procurorului, suspectul sau inculpatul nefiind obligat să își dovedească nevinovăția.

21. Acesta este sensul dispozițiilor legale criticate, potrivit cărora cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective ce își găsesc corespondent în probele administrate în condițiile mai sus arătate.

22. În plus, prevederile contestate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea. Astfel, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare depinde de practică, așa cum se întâmplă și în cazul judecătorului român. În Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Așa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speță, cazul autorităților chemate să aplice legea) nu contravine, în principiu, acestei exigențe.

23. În sfârșit, Curtea a mai constatat că, potrivit considerentelor (19) din

Directiva 2005/60/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, " Directiva 91/308/CEE

a inclus notarii și alți membri ai profesiilor liberale juridice în domeniul de aplicare a regimului comunitar de combatere a spălării banilor; acest domeniu de aplicare trebuie să rămână neschimbat în prezenta directivă; membrii acestor profesii liberale juridice, definiți de statele membre, se supun dispozițiilor prezentei directive, atunci când participă la tranzacții financiare sau comerciale, inclusiv la furnizarea de consultanță fiscală, deoarece aici se întâlnește riscul cel mai ridicat ca serviciile membrilor profesiilor liberale juridice să fie folosite ilegal, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului." Așa fiind, potrivit art. 1 din această ultimă directivă, cunoașterea, intenția sau motivația, ce trebuie să fie un element al activităților de spălare de bani, pot fi stabilite pe baza unor stări de fapt obiective, adică pe baza acelorași circumstanțe faptice obiective criticate de autor în prezenta cauză și care, prin excelență, constituie atributul organelor judiciare, Curtea Constituțională nefiind competentă să se pronunțe asupra modului de interpretare și de aplicare a legii într-o speță dedusă judecății instanței de drept comun.

24. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25. Distinct de aceste argumente, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece se compară situația juridică a persoanelor acuzate de săvârșirea infracțiunii de spălare de bani cu cea a persoanelor acuzate de săvârșirea altor infracțiuni. Or, prezumția de nevinovăție operează pentru toate persoanele acuzate indiferent de fapta pentru care sunt cercetați și, prin urmare, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia este afectat principiul egalității cetățenilor în fața legii.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Dragoș Dumitrașcu în Dosarul nr. 1.925/54/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția penală pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.

PREȘEDINTE,
MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.