Decizia nr. 367/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgiana Valentina Zaharescu în Dosarul nr. 412/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.276D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.890D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Ecaterina Radu și Marin Radu în Dosarul nr. 8.736/3/2015 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

5. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent precizează că, în acest dosar, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis note scrise prin care arată că, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 1.890D/2015 la Dosarul nr. 1.276D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în acest sens, că, textele de lege criticate au fost edictate în spiritul celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României, încadrându-se în marja de apreciere de care statul român poate dispune.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Sentința civilă nr. 1.688 din 12 iunie 2015 și Încheierea din 17 noiembrie 2015, pronunțate în Dosarul nr. 412/2/2015 și, respectiv, în Dosarul nr. 8.736/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București - Secția a V-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgiana Valentina Zaharescu și de Ecaterina Radu și Marin Radu în cauze având ca obiect anularea actului administrativ prin care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a restituit Instituției Prefectului Municipiului București dosarul de despăgubiri al autoarei excepției, cu motivarea că procedura de acordare a despăgubirilor trebuie finalizată conform

Legii nr. 165/2013 , iar nu conform

Legii nr. 247/2005 , respectiv cererea de anulare a unei decizii de validare parțială emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, pe motiv că în mod greșit s-au acordat despăgubiri numai pentru construcție, iar nu pentru întregul imobil ce face obiectul dosarului de despăgubiri.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în cele două dosare conexabile, se arată, în esență, că modalitatea de evaluare instituită prin

art. 21 din Legea nr. 165/2013

încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite în dosarele de despăgubiri, deoarece, pe de o parte, nu constituie un cadru clar și previzibil pentru valorificarea punctelor pe care statul român înțelege să le ofere cu titlu de despăgubire, iar, pe de altă parte, nu stabilesc nicio garanție pe termen scurt sau mediu pentru valorificarea acestor puncte. Se mai susține că, prin calcularea valorii despăgubirii ce urmează să fie acordate, aplicând grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , fără să se țină seama de devalorizare și de rata inflației, este încălcat principiul egalității în drepturi, persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul acestor prevederi legale fiind dezavantajate față de persoanele îndreptățite care au încasat deja despăgubirile cuvenite, în temeiul

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Se apreciază că sistemul de despăgubire prin puncte nu este o modalitate viabilă, fiind chiar mai defectuos decât Fondul Proprietatea.

11. În ceea ce privește prevederile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

se arată că aceste prevederi legale contravin principiului neretroactivității legii civile și nesocotesc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013

prin care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost obligate să soluționeze dosarele de despăgubiri parcurgând procedura instituită prin Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 . Or, în prezent, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților înțelege se emită decizii de compensare în puncte, potrivit procedurii instituite de

Legea nr. 165/2013 , iar nu a celei instituite prin

Legea nr. 247/2005 , care era legea în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Se mai arată că hotărârile judecătorești vor fi puse în executare cu o întârziere de cel puțin 4 ani, ceea ce face ca dreptul de a primi despăgubiri să devină iluzoriu, precizându-se, totodată, că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului au fost sancționate atât neexecutarea hotărârilor judecătorești, cât și executarea cu întârziere a acestora. Se invocă, în acest sens, hotărârile din 19 martie 1997 și din 7 mai 2002, pronunțate în cauzele Hornsby împotriva Greciei și, respectiv, Burdov împotriva Rusiei.

12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

16. Avocatul Poporului, consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, ținând cont de posibilitatea pe care Legea fundamentală o oferă legiuitorului în materia acordării despăgubirilor de a stabili modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 21 și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate doar în legătură cu prevederile art. 21 alin. (6) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 41 alin. (5): "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

20. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, de exemplu,

Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015,

Decizia nr. 561 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, sau prin

Decizia nr. 805 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016, Curtea s-a mai pronunțat în legătură cu susțineri similare celor formulate în motivarea prezentei excepții, prin prisma acelorași dispoziții constituționale invocate și în cauza de față, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 și art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.

22. Astfel, Curtea a observat că

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată, însă, statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

23. De asemenea, Curtea a făcut referire și la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, prin care Curtea de la Strasbourg a reamintit (paragraful 127) că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele].

24. Totodată, Curtea a constatat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, de exemplu,

Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, instanța constituțională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

25. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea Constituțională a observat, în jurisprudența sa, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).

26. Așa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din aceasta, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum rezultă din expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013 . Tot potrivit acestei expuneri de motive, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluționate să fie evaluate prin raportare la același sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a observat că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare. Însă, așa cum s-a arătat prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, menite să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. În final, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.

27. Curtea a constatat, totodată, că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

să fie executată în condițiile noii legi, astfel cum prevede

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Situația autorului excepției, care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se stabilește în sarcina unei autorități administrative o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeași sentință judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile

Legii nr. 247/2005 . Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la

art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 , legea nouă aplicându-se doar în ceea ce privește modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată și nu a fost stabilit nici cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , este firesc, fără a fi discriminatoriu, ca aceste operațiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc. Curtea a arătat în jurisprudența sa că respectarea principiului egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens,

deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000,

nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 39 din 18 ianuarie 2007 , și

nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Georgiana Valentina Zaharescu în Dosarul nr. 412/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Ecaterina Radu și Marin Radu în Dosarul nr. 8.736/3/2015 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile art. 21 alin. (6) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și pentru cauze cu minori și familie și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2016.

Pentru

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu