Decizia nr. 366/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție", excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.335/103/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.222D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, domnul Dragoș Eduard Ștefan, consilier juridic cu împuternicire depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.223D/2015 și nr. 1.224D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă în dosarele nr. 1.537/103/2014 și nr. 4.714/110/2013 ale acestei instanțe.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.223D/2015 și nr. 1.224D/2015 la Dosarul nr. 1.222D/2015. Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Piatra-Neamț și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.223D/2015 și nr. 1.224D/2015 la Dosarul nr. 1.222D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Piatra-Neamț, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că, în opinia sa, nu se încalcă principiul nediscriminării, materia civilă și cea penală făcând obiectul unor reglementări total diferite, iar în situația în care critica ar fi acceptată ar rezulta că orice diferență între procedura civilă și cea penală ar putea conduce la discriminare.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât critica este realizată, în realitate, din perspectiva unei comparații între două texte de lege cu forță inferioară Constituției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 4 mai 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.335/103/2014, nr. 1.537/103/2014 și nr. 4.714/110/2013, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție". Excepția a fost ridicată de instanță, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri referitoare la plata dobânzii legale aferente sumelor de bani reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată susține, în esență, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă cu privire la caracterul de noutate a chestiunii de drept este neconstituțională, deoarece creează o discriminare între justițiabilii dintr-un proces civil și cei dintr-un proces penal, având în vedere că în materie civilă instanța supremă trebuie să analizeze și caracterul de noutate a chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, spre deosebire de procesele penale în care nu este necesar, potrivit Codului de procedură penală, să fie examinată existența unei asemenea condiții. În acest sens, invocă unele decizii referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile în materie civilă pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, caracterul de noutate se pierde, iar noutatea chestiunii de drept trebuie privită ca un element de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare în sensul că, dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori). Or, instanța autoare a excepției susține că atât în Codul de procedură civilă, cât și în Codul de procedură penală sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost reglementată ca un mijloc alternativ/paralel pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, alături de recursul în interesul legii, și nu ca un mecanism distinct de recursul în interesul legii, care are ca unic scop preîntâmpinarea apariției practicii neunitare, astfel cum s-a reținut în considerentele deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus citate. Mai arată că atât în Codul de procedură civilă, cât și în Codul de procedură penală incidentul procedural care constă în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost reglementat ca o secțiune a aceluiași capitol intitulat "Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare".

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că noutatea reprezintă elementul de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare. Astfel, dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor, hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici. Consideră că dispozițiile de lege criticate nu afectează egalitatea în drepturi a cetățenilor și nici accesul liber la justiție.

12. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât neconstituționalitatea unui text de lege nu poate fi apreciată față de un alt text de lege. Or, principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție are în vedere ca dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate să se aplice în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, nicidecum prin comparație cu prevederile aplicabile justițiabililor din procesul penal.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit dispozitivului încheierilor de sesizare, prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție". În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a apreciat că este competentă să se pronunțe asupra dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate prin prisma interpretărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, sau

Decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016. În speță, însă, deciziile invocate de instanța care a ridicat excepția de neconstituționalitate, respectiv deciziile nr. 3 și nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014,

Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014,

Decizia nr. 7 din 30 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014, sau

Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014, nu au fost pronunțate în interpretarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate în cauza de față. Deciziile enumerate au vizat interpretarea altor prevederi legale, dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă fiind analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul examinării admisibilității chestiunilor de drept deduse acesteia spre dezlegare. Așadar, instanța supremă nu s-a pronunțat pe calea unei hotărâri prealabile asupra unei chestiuni de drept generate de interpretarea și aplicarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, ci doar obiter dictum în cadrul deciziilor pronunțate cu privire la alte dispoziții legale în legătură cu care s-a pronunțat prin intermediul acelor hotărâri prealabile. În consecință, Curtea Constituțională apreciază că obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

16. În opinia instanței care a ridicat excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai analizat excepția de neconstituționalitate având ca obiect același text de lege, prin prisma unei motivări identice, formulată de aceeași instanță de judecată care este autor al excepției și în cauzele de față și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală. Astfel, prin

Decizia nr. 701 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate astfel formulată, constatând că neconcordanța față de prevederile din Legea fundamentală susținută de instanța autoare a excepției este dedusă din compararea celor două norme de procedură - civilă și penală - referitoare la obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în materie penală, legiuitorul, reglementând procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu a prevăzut condiția "noutății" chestiunii de drept. Prin dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală s-a reglementat în sensul următor: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

18. Curtea a reținut, prin decizia citată, că nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate susținerea potrivit căreia art. 519 din Codul de procedură civilă creează discriminări între justițiabilii din procesul civil față de cei din procesul penal, întrucât, prin comparație cu art. 475 din Codul de procedură penală, nu instituie aceleași condiții privind obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțări unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Aceasta, deoarece examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestuia cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cum se susține în motivarea criticii de neconstituționalitate.

19. Prin urmare, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție", este inadmisibilă.

20. Întrucât în cauza de față motivarea excepției de neconstituționalitate este identică cu cea pe care Curtea Constituțională a analizat-o prin decizia mai sus citată, fără să fie aduse argumente noi în sprijinul neconstituționalității textului de lege criticat și fără să intervină elemente de noutate care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, își mențin valabilitatea atât soluția, cât și argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă în Dosarele nr. 1.335/103/2014, nr. 1.537/103/2014 și nr. 4.714/110/2013.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2016.

Pentru

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN,

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4)

din Codul de procedură civilă,

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu