Decizia nr. 418/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Mihael Costache în Dosarul nr. 7.485/315/2010 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.507D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă pentru partea Floarea Vlad, domnul avocat Sandu Gabriel din Baroul Dâmbovița, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care apreciază că excepția de neconstituționalitate reprezintă o simplă apărare de fond invocată în fața instanței de judecată în momentul în care aceasta a dispus disjungerea cauzei. Arată că au fost respectate întru totul toate drepturile părților și accesul liber la justiție. În concluzie solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, respectiv prin

Decizia nr. 628 din 26 iunie 2007 , și apreciază că nu au apărut elemente noi de natură a schimba soluția Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 7 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.485/315/2010, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Mihael Costache într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale sunt neconstituționale, deoarece prin disjungerea cererilor se creează premisele pronunțării unor hotărâri contradictorii, netemeinice și nelegale. Or, numai judecarea împreună a cererii principale și a cererii de intervenție în interes propriu duc la o înfăptuire deplină a actului de justiție.

8. Prin dispozițiile legale criticate se limitează drepturile intervenientului, întrucât îl împiedică pe acesta să se adreseze instanțelor judecătorești, să folosească toate mijloacele de apărare și să beneficieze de garanțiile unui proces echitabil.

9. Se mai arată că noul Cod de procedură civilă a corectat această eroare și a prevăzut prin art. 66 că atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a putea fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății.

10. Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că prin prevederile legale criticate nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul conținut: "Intervenția se judecă odată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî despărțirea ei spre a fi judecată deosebit.".

17. Dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

potrivit cărora "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate.

18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 49 din Codul de procedură civilă din 1865, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce urmează între alte persoane. Textul de lege criticat prevede, ca regulă, în prima teză, că intervenția se judecă odată cu cererea principală. Însă, prin excepție, în situația în care judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî despărțirea ei spre a fi judecată deosebit.

20. Cererea de intervenție în interes propriu reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată, deoarece, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă din 1865, aceasta va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.

21. Teza a doua a art. 55 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 165 din același Cod, potrivit cărora în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de judecată, măsura disjungerii fiind luată de instanța de judecată în cazul în care soluționarea uneia sau a unor cereri ar fi întreruptă de imposibilitatea soluționării alteia sau altor cereri, iar această măsură are drept scop soluționarea cererilor care sunt în stare de a fi judecate într-un termen rezonabil.

22. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că măsura disjungerii cauzelor este dispusă de instanța de judecată și în interesul unei bune judecăți a cauzelor și a unei mai bune administrări a justiției (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 254 din 14 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006).

23. Referitor la critica privind încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea constată că acesta nu poate fi reținută, dispoziția legală criticată aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, Curtea a reținut prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

24. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 21 din Constituție, Curtea constată că dispoziția legală criticată nu încalcă principiul accesului liber la justiție, respectiv dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât dispoziția legală criticată nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, iar posibilitatea instanței de judecată de a despărți cererile pentru a putea fi judecate diferit nu aduce atingere intereselor părților, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea tergiversării în soluționarea cauzei.

25. Totodată, Curtea observă că, în jurisprudența sa referitoare la instituția intervenției, prin raportare la art. 21 din Legea fundamentală, a reținut că dispozițiile legale care o reglementează reprezintă norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, sunt stabilite prin lege. Prin aceste dispoziții legale nu se limitează drepturile părților, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanțelor judecătorești, să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege și să beneficieze de garanțiile procesului echitabil (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 628 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007).

26. În continuare, Curtea reține că nici dreptul la apărare nu este încălcat prin dispoziția legală criticată, deoarece aceasta nu conține norme care prin natura lor să îngrădească părților dreptul de a se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.

27. În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate că dispoziția legală criticată creează premisele pronunțării unor hotărâri contradictorii, netemeinice și nelegale, Curtea constată că, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, în vigoare la data pronunțării hotărârii de disjungere din prezenta cauză, în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității.

28. Referitor la susținerea potrivit căreia art. 66 din noul Cod de procedură civilă a corectat această eroare în sensul că atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a putea fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății, Curtea reține că limitele și condițiile în care poate fi exercitată intervenția în interes propriu reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care stabilește regulile privind procedura de judecată.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihael Costache în Dosarul nr. 7.485/315/2010 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.