Decizia nr. 391/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraș, județul Brașov, în Dosarul nr. 601/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.524D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a transmis note scrise prin care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate.

4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.525D/2015 și nr. 1.604D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraș, județul Brașov, în dosarele nr. 602/62/2015 și nr. 600/62/2015 ale Tribunalului Brașov - Secția I civilă.

5. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosare, autorul excepției a transmis note scrise prin care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate.

7. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.525D/2015 și nr. 1.604D/2015 la Dosarul nr. 1.524D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 814 din 24 noiembrie 2015

și pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 13 octombrie 2015, astfel cum a fost îndreptată potrivit Încheierii din 11 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 601/62/2015, prin Încheierea din 16 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 602/62/2015 și prin Încheierea din 4 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 600/62/2015, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraș, județul Brașov, în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor împotriva unor decizii de concediere.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 60 alin (1) lit. g) din Codul muncii încalcă dreptul de proprietate al angajatorului asupra bunurilor și veniturilor pe care acesta le realizează, obligând practic să suporte cheltuieli salariale fără ca acestea să se justifice din punct de vedere economic și organizatoric. Consideră că, atât timp cât angajatorul poate face dovada faptului că disponibilizarea liderilor de sindicat a avut la bază un motiv obiectiv, care nu are nicio legătură cu activitatea sindicală desfășurată, disponibilizarea acestora se poate realiza. De asemenea, se susține încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece calitatea de "lider de nucleu" în cadrul unui sindicat nu este mai presus de calitatea de salariat al unei societăți. Prin urmare, acestui lider sindical nu i se poate oferi un privilegiu, pe toată durata mandatului de lider de nucleu în cadrul sindicatului, astfel încât să nu poată fi dispusă concedierea sa nici măcar pentru motive obiective, precum desființarea postului. Cu atât mai mult,

Legea dialogului social nr. 62/2011

nu impune ca un reprezentant sindical să fie în mod necesar și salariat al societății comerciale. Se mai susține încălcarea dispozițiilor art. 45 din Constituție, deoarece, prin prevederile

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, angajatorul nu mai are posibilitatea de a-și organiza activitatea economică, astfel încât să aducă la îndeplinire obiectivele economice. De asemenea, încălcarea dreptului de proprietate privată, a liberului acces la o activitate economică și a principiului egalității în drepturi determină și încălcarea art. 53 din Constituție, măsura instituită prin prevederile de lege criticate nefiind proporțională cu situația care a determinat-o. Contrar dispozițiilor art. 57 din Constituție, prevederile de lege criticate permit folosirea calității de lider de nucleu în cadrul unui sindicat în detrimentul angajatorului și al celorlalți salariați ai societății.

11. În final, autorul excepției susține că prevederile de lege criticate au un caracter imprecis, neclar, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție și normelor de tehnică legislativă stabilite prin

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, sintagma "funcție eligibilă în cadrul unui organism sindical" nu este definită nici în cadrul

Legii nr. 53/2003

și nici în cadrul

Legii dialogului social nr. 62/2011 , astfel încât destinatarul normei nu poate înțelege dacă această prevedere de lege se referă la liderii de sindicat, liderii de nuclee, lider de federații sau confederații sau la cei care sunt aleși în funcțiile de conducere ale organizațiilor sindicale.

12. Tribunalul Brașov - Secția I civilă, în dosarele nr. 1.524D/2015 și nr. 1.604D/2015, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. În Dosarul nr. 1.525D/2015, Tribunalul Brașov - Secția I civilă opinează că art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii poate reprezenta o încălcare a dispozițiilor constituționale doar în situația în care sar aprecia că poate fi aplicat de sine stătător, și nu în coroborare cu dispozițiile art. 220 din Codul muncii și cu cele ale

art. 10 din Legea nr. 62/2011 , deoarece prin aceste din urmă două articole legiuitorul a înțeles să restrângă măsurile de protecție a liderilor sindicali împotriva concedierii, interzicând-o numai în situația în care concedierea ar fi determinată de activitatea sindicală. Această modalitate de abordare a dispozițiilor

art. 60 din Legea nr. 53/2003

satisface prevederile instituite prin

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971 , care circumscriu "imunitatea" la concediere a liderilor sindicali "doar în legătură cu executarea mandatului sindical". Necesitatea aplicării coroborate a celor trei texte de lege este impusă și de intenția clară a legiuitorului, care prin

Legea nr. 40/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii a modificat dispozițiile anterioare cuprinse în art. 220, potrivit cu care liderii de sindicat nu puteau fi concediați nici pentru motive care nu țin de persoana salariatului și nici pentru necorespundere profesională.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul, în Dosarul nr. 1.604D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece prin

Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din data de 22 decembrie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt neconstituționale.

15. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.604D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii este inadmisibilă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 814 din 24 noiembrie 2015 , citată mai sus.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.524D/2015 și nr. 1.525D/2015, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, având următorul cuprins: "Concedierea salariaților nu poate fi dispusă: [...] g) pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat;".

19. În opinia autorului excepției, prevederile

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților.

20. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 17 - Interzicerea abuzului de drept și art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt neconstituționale. Pentru a ajunge la această soluție, Curtea, aplicând considerentele de principiu statuate în jurisprudența sa cu privire la principiul proporționalității, a constatat că limitarea activității economice a angajatorului, prin interdicția de a concedia persoanele care ocupă funcții eligibile într-un organism sindical, este justificată de interesul asigurării libertății sindicale prin protejarea acelor salariați care au rol de reprezentare, promovare și apărare a drepturilor și intereselor profesionale și economice ale salariaților, scopul reglementării prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. g) fiind unul legitim. Măsura de limitare este adecvată, fiind capabilă să ducă la îndeplinirea scopului protejării activității sindicale și este necesară pentru îndeplinirea acestui scop. Însă, întrucât dispozițiile criticate prezumă absolut existența unei legături între motivul de concediere și activitatea sindicală, fără a lăsa posibilitatea angajatorului de a concedia salariatul care ocupă și o funcție eligibilă într-un organism sindical, pentru motive care nu țin de activitatea sindicală, această soluție legislativă impune angajatorului o sarcină nerezonabilă și excesivă în raport cu obiectivul care trebuie atins - protecția libertății sindicale, neexistând astfel un just echilibru între interesele concurente. Prin urmare, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată nu este proporțională cu obiectivul urmărit prin limitarea activității economice a angajatorului. În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate, prin interzicerea de a concedia persoanele care ocupă funcții eligibile într-un organism sindical, în cazurile în care concedierea nu are legătură cu activitatea sindicală, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 45 privind activitatea economică.

22. Totodată, Curtea a menționat că, în consecință, instanțele judecătorești, în cadrul analizării legalității deciziei de concediere a unui salariat care are și o funcție eligibilă într-un organism sindical, sunt cele care examinează dacă există vreo legătură între motivul de concediere avut în vedere (prevăzut la art. 61 - motive care țin de persoana salariatului sau art. 65 - motive care nu țin de persoana salariatului din Codul muncii) și îndeplinirea mandatului pe care salariatul care ocupă o funcție eligibilă în cadrul organismului sindical l-a primit de la salariații din unitate, angajatorului revenindu-i, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina de a dovedi legalitatea deciziei de concediere. În cazul în care se constată vreo legătură între motivul de concediere și activitatea de îndeplinire a mandatului pe care salariatul care ocupă o funcție eligibilă într-un organism sindical l-a primit de la salariații din unitate, decizia de concediere a acestuia este nelegală, în baza art. 220 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia, "Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate".

23. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauzele de față, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

24. Pe cale de consecință, având în vedere că datele încheierilor de sesizare a Curții Constituționale în prezentele cauze sunt anterioare

Deciziei nr. 814 din 24 noiembrie 2015 , citată mai sus, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraș, județul Brașov, în dosarele nr. 601/62/2015, nr. 602/62/2015 și nr. 600/62/2015 ale Tribunalului Brașov - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.