Decizia nr. 503/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Radu Luca în Dosarul nr. 16.304/3/2015 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.281D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.424D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Constantin Cozma în Dosarul nr. 3.018/290/2015 al Judecătoriei Reșița.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.281D/2015 și nr. 1.424D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorul excepției Alexandru Radu Luca arată că este de acord cu conexarea dosarelor. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

6. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.424D/2015 la Dosarul nr. 1.281D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate Alexandru Radu Luca, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fața Tribunalului București - Secția I penală.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că, potrivit celor statuate de Curte prin

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este limitat la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, ceea ce înseamnă că pot formula cerere de revizuire ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate doar acele părți din procesul penal care au ridicat respectiva excepție, admisă sau devenită inadmisibilă. Presupunând că ar fi admisă prezenta excepție de neconstituționalitate, autorii acesteia nu pot formula cerere de revizuire, întrucât nu au ridicat excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile de lege constatate ca fiind neconstituționale prin

deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014

și nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Prin urmare, o eventuală admitere a prezentei excepții de neconstituționalitate nu ar produce efecte în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Sentința penală nr. 1.028 din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 16.304/3/2015, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexandru Radu Luca cu ocazia soluționării cererii de revizuire formulate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății.

10. Prin Încheierea din 15 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.018/290/2015, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Doru Constantin Cozma cu ocazia soluționării cererii de revizuire formulate împotriva unei încheieri pronunțate în procedura plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dreptul de a formula cerere de revizuire ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate vizează exclusiv o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare sau de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Astfel, autorul excepției Alexandru Radu Luca arată că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală împiedică inculpatul să formuleze cerere de revizuire împotriva încheierii definitive prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat - în absența inculpatului, care nu a fost citat - legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății, încheierea fiind pronunțată anterior publicării

Deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 . Or, prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) și în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională. La rândul său, autorul excepției Doru Constantin Cozma arată că dispozițiile de lege criticate împiedică exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva încheierii definitive prin care judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea, a desființat soluția de neurmărire și a trimis cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală, în absența intimatului, care nu a fost citat, încheierea fiind pronunțată anterior publicării

Deciziei Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 . Or, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților" este neconstituțională.

12. Tribunalul București - Secția I penală consideră că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

13. Judecătoria Reșița apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că textele de lege criticate nu conțin nicio reglementare de natură a aduce atingere prevederilor constituționale invocate.

14. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

16. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Legea fundamentală și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că dispozițiile de lege criticate - care stabilesc subiectele care pot cere revizuirea, precum și faptul că revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate - nu aduc atingere sub niciun aspect accesului liber la justiție, dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Revizuirea presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluționare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca și în această situație fazele procesului penal să fie respectate. În considerentele Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În aceste condiții, apare ca evident ca încheierile prin care se dispune trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale nu pot face obiectul revizuirii, întrucât prin acestea nu se soluționează fondul cauzei. Pronunțarea unei asemenea încheieri nu implică stabilirea vinovăției în accepțiunea art. 396 din Codul de procedură penală, respectiv condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 din Codul de procedură penală față de art. 23 și art. 24 din Legea fundamentală, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiilor constituționale care consacră libertatea individuală și dreptul la apărare. Consideră că textele menționate nu conțin norme care prin natura lor să îngrădească autorului excepției de neconstituționalitate posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste prevederi constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării exprese și limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, realizată prin dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Potrivit Încheierii din 15 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.018/290/2015 al Judecătoriei Reșița, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției Doru Constantin Cozma, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta privește doar dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Același obiect al excepției reiese și din Sentința penală nr. 1.028 din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 16.304/3/2015 al Tribunalului București - Secția I penală. Dispozițiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate prin

Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Ulterior sesizării Curții, dispozițiile din art. 453 alin. (1) lit. f) Codul de procedură penală au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere, însă, că în cauză a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curții, aceasta se va pronunța asupra dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării acestor dispoziții de lege prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 . Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3): "(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: [...] f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

[...] (3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.";

- Art. 455 alin. (1) lit. a): "(1) Pot cere revizuirea: a) părțile din proces, în limitele calității lor procesuale".

20. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează criticile de neconstituționalitate exclusiv din perspectiva limitării sferei hotărârilor judecătorești supuse revizuirii - în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate - la hotărârile definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei. Așadar, nu este criticată soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, soluție constatată ca fiind neconstituțională prin

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016.

22. Curtea observă că dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate față de critici similare, prin raportare la prevederile art. 21 și art. 23 din Constituție, invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 181 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală și a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță - sentințe - sau la instanța de apel - decizii, iar cât privește hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, acestea puteau rămâne definitive și la instanța de recurs (decizii). În același sens reglementau și normele art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora puteau fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. De asemenea, referindu-se la hotărârile supuse revizuirii, Codul de procedură penală din 1936, republicat, le caracteriza ca "nesusceptibile de a mai fi atacate pe vreo altă cale ordinară sau extraordinară de atac" (art. 417). Cu același prilej, Curtea a reținut că revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești; or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii. Curtea a reținut, de asemenea, că la acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea a reținut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă, observând că sunt hotărâri care nu rezolvă fondul cauzei toate încheierile date pe parcursul judecății, sentințele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală (paragrafele 17-19).

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 181 din 29 martie 2016 , citată anterior, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, atât în ceea ce privește dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) din Codul de procedură penală, criticate exclusiv din perspectiva limitării sferei hotărârilor judecătorești supuse revizuirii - în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate - la hotărârile definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, cât și cu privire la dispozițiile art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, față de care nu au fost formulate critici distincte.

24. Având în vedere motivele mai sus arătate, dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și nici celor ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Radu Luca în Dosarul nr. 16.304/3/2015 al Tribunalului București - Secția I penală și de Doru Constantin Cozma în Dosarul nr. 3.018/290/2015 al Judecătoriei Reșița și constată că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) și ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și Judecătoriei Reșița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.