Decizia nr. 564/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 alin. (3)-(5) și ale anexei nr. 5 lit. a)-o) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Vlase International - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, în Dosarul nr. 4.693/312/2014 al Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.817D/2015 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 și

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 2 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.693/312/2014, Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (3)-(5) și ale anexei nr. 5 lit. a)-o) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Vlase International - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 3.206 din 9 iunie 2015, pronunțate de Judecătoria Arad într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, având în vedere inexistența unor reglementări clare și precise în privința naturii juridice a tarifului de despăgubire și a modalității de aplicare a dispozițiilor privind calcularea și plata acestuia, în mod diferențiat, pentru depășirea masei maxime autorizate pe axă pentru marfa divizibilă transportată. Susține că lipsa de claritate și precizie a prevederilor art. 61 alin. (3)-(5) și ale anexei nr. 5 lit. a)-o) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

a determinat interpretări diferite privind calificarea și sancționarea contravenției. În susținerea criticilor de neconstituționalitate, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 8 alin. (3) și ale anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

5. Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate nu sunt neconstituționale, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, prin raportare la art. 11 și art. 20 din Constituție, deoarece, contrar

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , autorul excepției nu a motivat criticile de neconstituționalitate. De asemenea, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile - în condițiile fostelor alin. (3)-(5) și anexei nr. 5 din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

- se tinde/tindea la repararea prejudiciului produs unui/unor subiecte de drept, în speță C.N.A.D.N.R. - S.A. - administratorul drumurilor publice aflate în domeniul public al statului. Așadar, legiuitorul a optat pentru stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire aferent, în vederea asigurării unei modalități eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanței protejării rețelei de drumuri naționale din România și a necesității menținerii acesteia, pentru asigurarea deopotrivă a siguranței circulației și a condițiilor optime pentru desfășurarea traficului rutier. Ulterior, prin

Legea nr. 198/2015 , legiuitorul a revenit asupra acestei soluții legislative, astfel că prevederile referitoare la stabilirea/aplicarea tarifului cu titlu de despăgubire au fost abrogate, atât instituirea modalității de recuperare a prejudiciului prin tariful respectiv, cât și abrogarea acestei modalități constituind atribute ale legiuitorului.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 61 alin. (3)-(5) și ale anexei nr. 5 lit. a)-o) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

11. Curtea observă că prevederile

art. 61 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

au fost modificate, în substanța lor, prin

art. I pct. 37 din Legea nr. 198/2015

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 7/2010

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015, lege care a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. De asemenea, Curtea observă că prevederile anexei nr. 5 la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

au fost abrogate prin

art. III din Legea nr. 198/2015 .

12. Cu toate acestea, întrucât în cauza dedusă judecății instanței judecătorești produc efecte juridice dispozițiile

art. 61 alin. (3)-(5) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

și ale anexei nr. 5 lit. a)-o) la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , în forma anterioară modificării, respectiv abrogării evidențiate anterior, Curtea, în lumina

Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial nr. 549 din 3 august 2011, urmează a soluționa excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 61 alin. (3)-(5): "(3) Pe lângă amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice și juridice de către personalul cu atribuții de inspecție și control împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, contravenientul are obligația de a achita în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., respectiv al administratorului drumului, cu titlu de tarif de despăgubire, sumele stabilite potrivit anexei nr. 5.

(4) Agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia.

(5) Sumele încasate cu titlu de tarif de despăgubire, potrivit alin. (3), vor reveni ca venituri proprii Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., respectiv administratorului drumului, și vor fi utilizate în exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop".

Anexa nr. 5 la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

stabilește cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru încălcarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la ordonanță.

13. În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 61 alin. (3)-(5) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

și ale anexei nr. 5 la același act normativ stabilesc obligația contravenienților de a achita sumele stabilite "cu titlu de tarif de despăgubire", pe lângă amenzile prevăzute pentru săvârșirea faptelor calificate drept contravenții prin

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 . Astfel, pe lângă amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice și juridice pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, a maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la ordonanța menționată, contravenientul are obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire sumele stabilite potrivit Anexei nr. 5 la ordonanță. Sumele încasate cu titlu de tarif de despăgubire reprezintă venituri proprii ale Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., respectiv ale administratorului drumului, utilizate în exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop.

15. Astfel, Curtea reține că o asemenea reglementare dă expresie normei stabilite prin

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căreia prin actele normative prin care se reglementează contravenții "se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor".

16. De asemenea, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, care, potrivit

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003

pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 47/2004 , cu modificările și completările ulterioare, este persoană juridică de interes strategic național, care desfășoară, în principal, activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor. Stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalități eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanței protejării rețelei de drumuri naționale din România și a necesității menținerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă siguranță circulației și condiții optime pentru desfășurarea traficului rutier.

17. În ceea ce privește aspectele invocate de autorul excepției referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate sunt redactate într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă aceste exigențe, în acord deplin cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării.

18. De asemenea, în jurisprudența sa, concretizată în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, precum și hotărârile din 25 mai 1993 și din 20 mai 1999, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei și Cantoni împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că însemnătatea noțiunii de "previzibilitate" depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, în considerarea principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. De aceea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte de lege depind de practică, astfel că funcția decizională acordată instanțelor de judecată servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent.

19. În plus, Curtea observă că o soluție legislativă similară constând în obligarea contravenientului la plata unui tarif cu titlu de despăgubire, pe lângă suma reprezentând amenda contravențională, se regăsea și în conținutul prevederilor art. 8 alin. (3) și ale anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Aceste prevederi de lege au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012,

Decizia nr. 651 din 19 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 21 august 2012).

20. Distinct de acestea, Curtea precizează că stabilirea incidenței și aplicării, în speță, a

legii contravenționale mai favorabile - Legea nr. 198/2015 , care a modificat soluția legislativă cuprinsă de prevederile de lege criticate reprezintă atributul exclusiv al instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.

21. În final, referitor la dispozițiile art. 11 și art. 20 din Constituție, Curtea constată că, în absența invocării unui act juridic internațional privind drepturile fundamentale ale omului, în raport de care prevederile de lege criticate ar fi în contradicție, aceste norme din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Vlase International - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, în Dosarul nr. 4.693/312/2014 al Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 61 alin. (3)-(5) și ale anexei nr. 5 lit. a)-o) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.