Decizia nr. 388/2016

Mona-Maria Pivniceru
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportat la
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și ale
art. I din Legea nr. 368/2013
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Judita Stern în Dosarul nr. 4.615/59/2004* al Tribunalului Timiș - Secția I civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.357D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 744 din 16 decembrie 2014 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 3 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.615/59/2004*, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 4 raportat la
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și ale
art. I din Legea nr. 368/2013
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România." Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Judita Stern într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri formulate în baza
Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că, deși
Legea nr. 165/2013
recunoaște și consacră în continuare, în mod formal, ca și legislația reparatorie anterioară, principiul prevalenței restituirii în natură, în realitate, dispozițiile sale se îndepărtează în mod substanțial de acesta. Actuala reglementare pune persoana îndreptățită la măsuri reparatorii într-o situație vădit mai grea și mai nefavorabilă prin comparație cu modul în care se putea beneficia de instituția compensării anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 . Or, este neconstituțional ca unor persoane aflate în aceeași situație juridică, determinată de depunerea notificărilor în același interval de timp, fixat potrivit
Legii nr. 10/2001 , să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor și mecanismelor compensării. Neconstituționalitatea rezultă și din faptul că actualul regim al compensării tinde să se aplice și persoanelor îndreptățite care sunt părți în procese care au fost începute anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013
și a
Legii nr. 368/2013
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 165/2013 . Autoarea excepției precizează că, în opinia sa, este aplicabil raționamentul Curții Constituționale cuprins în
Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , dar constatarea neconstituționalității prin decizia menționată numai în raport cu situația din acea speță nu este îndestulătoare și nu acoperă întreg spectrul situațiilor de neconstituționalitate generate de
Legea nr. 165/2013 . Mai susține că se încalcă obligația de previzibilitate și coerență legislativă, precum și principiul securității raporturilor juridice. Arată că sistemul de acordare a măsurilor reparatorii prin compensarea prevăzută la
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
este dezavantajos și prejudiciabil pentru subiecții
Legii nr. 10/2001 , persoane îndreptățite care au introdus, au promovat și au avut pe rolul instanțelor de judecată procese având ca obiect obținerea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensație, la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , precum și la data modificării și completării acesteia prin
Legea nr. 368/2013 , în raport de alți subiecți care au introdus procese tot anterior apariției acestor legi, dar care au fost soluționate până la acele momente. Soluționarea cu întârziere, care este o simplă împrejurare de fapt, nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituire în natură prin compensare, aflate în situații identice. Față de tergiversarea cu rea-credință a soluționării notificărilor de către entitățile deținătoare au fost defavorizate tocmai persoanele care, cu bună-credință, au respectat termenul legal și ritmicitatea pentru emiterea deciziilor de restituire. Precizează că legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii, care anterior permiteau, în principal și într-un mod mai favorabil ca în prezent, compensarea în natură a imobilului preluat abuziv cu un alt imobil, de aceeași valoare, alte despăgubiri fiind posibile, dar numai cu acordul persoanei îndreptățite sau dacă aceasta refuza modalitatea compensării, nefiind prevăzute alte condiții prohibitive, precum cele prezente acum în dispozițiile
Legii nr. 165/2013 .
6. Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin principiilor enunțate de art. 15 și 16 din Constituție.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu
Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014 .
9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea produc efecte juridice în domeniul lor temporal de acțiune, fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate sau intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării lor în vigoare. Cât privește posibila nesocotire a principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție, Avocatul Poporului reamintește jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi asociată cu încălcarea principiului amintit și că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate ( Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010 ). În același timp, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate pot prezenta aspecte de neconstituționalitate doar în măsura în care problema acordării despăgubirilor prin echivalent este analizată prin raportare la prevederile
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , având în vedere că la acel moment exista și posibilitatea compensării inclusiv cu servicii oferite în echivalent de deținătorul bunului imposibil de restituit în natură, iar această posibilitate de compensare prin echivalent nu a mai fost inclusă în noua lege.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată prin
Legea nr. 368/2013
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. De asemenea, potrivit aceleiași încheieri și motivării autorului excepției, sunt indicate ca parte distinctă a obiectului excepției și prevederile
art. I din Legea nr. 368/2013 . În ce privește dispozițiile
art. 4 din Legea nr. 165/2013 , având în vedere că acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , Curtea reține că, în cauză, sunt incidente prevederile
art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 . De asemenea, Curtea mai reține că, deși autorul excepției critică prevederile
art. I din Legea nr. 368/2013 , în integralitatea lor, în realitate, sunt vizate doar dispozițiile art. I pct. 1 din lege, prin care sunt modificate prevederile
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 . În aceste condiții, având în vedere atât aspectele specifice dosarului în cauză, cât și normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013 , care au următorul conținut:
- Art. 1 alin. (2): "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza
Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de
Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și
Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";
- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi".
13. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile și art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens, sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015,
Decizia nr. 73 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 20 aprilie 2015,
Decizia nr. 428 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 7 august 2015 și
Decizia nr. 268 din 10 mai 2016 *), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii. Curtea a reținut că soluția legislativă prevăzută inițial de către
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , potrivit căreia în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, a fost modificată prin dispozițiile
Legii nr. 368/2013 , dobândind un conținut normativ diferit, în sensul că măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda într-o asemenea situație sunt compensarea prin puncte și compensarea prin bunuri. Instanța de contencios constituțional a mai reținut că, prin Hotărârea pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 20 iulie 2016.
──────────
15. În aceste condiții, Curtea Constituțională a constatat că prevederile de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, concluzie desprinsă și din expunerea de motive a
Legii nr. 165/2013 . Totodată, instanța de contencios constituțional a reținut că, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin
Legea nr. 165/2013 , și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire.
16. Tot astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009,
Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, sau
Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013.
17. În sublinierea aceleiași idei, prin
Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății.
18. De asemenea, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.
19. În ce privește referirea la
Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , Curtea reține că textul de lege ce a format obiectul controlului exercitat cu acel prilej avea un alt conținut normativ decât cel criticat în cauza de față. Astfel, prin decizia menționată, Curea a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin
Legea nr. 368/2013 , care stabilea că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, este compensarea prin puncte. În schimb, în cauza de față, nu are incidență textul în redactarea anterioară modificării survenite prin
Legea nr. 368/2013 , ci în redactarea actuală, care prevede, pe lângă compensarea prin puncte, și posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza
Legii nr. 10/2001 .
20. Față de criticile formulate în cauză, similare celor la care Curtea a răspuns prin jurisprudența citată, cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Judita Stern în Dosarul nr. 4615/59/2004* al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 268 din 10 mai 2016