Decizia nr. 420/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4),

art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, excepție ridicată de Alice Livia Teodorescu în Dosarul nr. 10.444/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 21 D/2016.

2. La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prezentă personal. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că textele criticate nu asigură protecția efectivă a moștenirii culturale a poporului român, concretizată în bunuri imobile care constituie monumente istorice, întrucât nu obligă statul la manifestarea dreptului de preempțiune asupra acestora, în situații de forță majoră. Se susține că statul este singurul care dispune de mijloacele necesare pentru conservarea monumentelor istorice aflate în astfel de situații și că lipsa intervenției obligatorii a acestuia este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că argumentele formulate de autoarea excepției în susținerea acesteia vizează, pe de o parte, modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele de judecată, iar, pe de altă parte, modificarea legii, aspecte ce nu vizează sfera atribuțiilor Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.444/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4),

art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, excepție ridicată de Alice Livia Teodorescu într-o cauză penală ce are ca obiect soluționarea unei cereri, prin care se solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige Primăria Municipiului București să-și exercite, în mod pozitiv, dreptul de preempțiune asupra unui imobil monument istoric aflat în proprietatea reclamantei, imobil situat în București.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că textele criticate, prin reglementarea emiterii de către Ministerul Culturii și Cultelor a unor avize, cu sau fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, protejează doar formal monumentele istorice în situații excepționale, de forță majoră, fără să asigure, în realitate protejarea și conservarea moștenirii culturale, încălcând, în acest fel, dispozițiile constituționale ale art. 33 alin. (3) referitoare la accesul la cultură, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată și art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor și a libertăților. În acest context, se solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra următoarei probleme de drept: dacă mecanismul juridic reglementat prin textele criticate asigură o protecție reală a monumentelor istorice sau dacă singurul instrument juridic pentru asigurarea unei protecții reale a monumentelor istorice este exercitarea, cu privire la acestea, a dreptului de preempțiune de către stat, care este singurul în măsură să salveze monumentele istorice, prin operațiuni de reabilitare. Se arată că statul dispune de organismele competente să realizeze astfel de activități de reabilitare și că acesta are nu numai obligația legală, dar și obligația morală de a asigura continuitatea moștenirii culturale, care este parte a tezaurului umanității. Se susține că a legifera obligația statului de a lua, în situații excepționale, prin Ministerul Culturii și Cultelor, măsuri speciale de protecție a monumentelor istorice, fără a legifera obligația statului de a-și exercita dreptul de preempțiune cu privire la imobilele ce reprezintă monumente istorice clasate în grupa A, și, respectiv, B de risc, lipsește de eficiență juridică textul de lege reglementat și condamnă monumentele istorice la pieire. Se conchide că prevederile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001

sunt neconstituționale, având în vedere omisiunea legislativă anterior arătată.

7. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă consideră că argumentele formulate de autoarea excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât se solicită Curții Constituționale să procedeze la modificarea

Legii nr. 422/2001 .

8. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Se arată că, pe calea excepției de neconstituționalitate se solicită Curții Constituționale să edicteze texte de lege, critica formulată nevizând constituționalitatea dispozițiilor legale criticate. Se susține, astfel, că problema de neconstituționalitate este una aparentă reclamanta fiind, în realitate, nemulțumită de neexercitarea de către stat a dreptului de preempțiune asupra imobilului-monument istoric pe care îl deține în proprietate.

10. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât criticile formulate nu au în vedere aspecte de neconstituționalitate, ci se referă, pe de o parte, la omisiuni legislative, iar, pe de altă parte, la modalitatea de interpretare și aplicare a textelor criticate. Se arată că prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

interzic, în mod expres, Curții Constituționale să modifice sau să completeze dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate și că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, normă constituțională ce trebuie coroborată cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separației puterilor în stat.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4),

art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006. Acestea au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (4): "Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preempțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.";

- Art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) și c) și alin. (2): "(1) În vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii și Cultelor îndeplinește, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin alte instituții publice subordonate, următoarele atribuții: [...] 19. avizează reglementările, normele și metodologiile elaborate de autoritățile și instituțiile publice abilitate, privind: [...] b) prevenirea și stingerea incendiilor la monumente istorice; c) măsurile de protecție specială a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecție împotriva actelor de terorism sau în situații de urgență; [...];

(2) În situații de urgență, stări potențial generatoare de situații de urgență, situații care privesc siguranța națională sau în alte situații excepționale, Ministerul Culturii și Cultelor poate emite avize de urgență pentru intervenții asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naționale de Arheologie, cu condiția ca intervențiile să fie reversibile.";

14. Se susține că prevederile art. 4 alin. (4),

art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 422/2001

încălcă dispozițiile constituționale ale art. 33 alin. (3) referitoare la accesul la cultură, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată și art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor și a libertăților.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea vizează, pe de o parte, probleme de interpretare și aplicare a legii, iar, pe de altă parte, pretinse lacune legislative referitoare la insuficienta protecție legală a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel, argumentele formulate în prezenta cauză nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate. Or, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4),

art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, excepție ridicată de Alice Livia Teodorescu în Dosarul nr. 10.444/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.