Decizia nr. 517/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, excepție ridicată de Unitatea administrativ-teritorială - comuna Fărcășești, județul Gorj, în Dosarul nr. 2.480/95/2015 al Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.480D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Anca Dondera, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.789D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, excepție ridicată de Unitatea administrativ-teritorială - comuna Fărcășești, primarul comunei Fărcășești, Comisia locală de fond funciar Fărcășești, toate cu sediul în comuna Fărcășești, județul Gorj, cabinet avocat Dondera T. Anca, cu sediul în comuna Lelești, județul Gorj, și cabinet avocat Dondera Florin Daniel, cu sediul în Târgu Jiu în Dosarul nr. 5.119/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă.

4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate și în nume personal, doamna avocat Anca Dondera, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales prezent arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.789D/2015 la Dosarul nr. 1.480D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012 , deoarece impun autorităților și instituțiilor publice condiții imposibile de a achiziționa servicii juridice, respectiv de a încheia contracte de asistență și reprezentare juridică cu cabinete de avocatură, precum și faptul că, în situații deosebite, în condițiile în care apărarea nu se poate asigura de către personalul de specialitate, este necesar pentru încheierea unor astfel de contracte o hotărâre a consiliului local.

8. Menționează că, prin motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, a indicat faptul că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și art. 24, însă, opinează că, în aceeași măsură, sunt încălcate și prevederile art. 41, art. 53 și art. 16 din Constituție. Susține că, în ceea ce privește dreptul la apărare și accesul liber la justiție, prin prevederile ordonanței de urgență în discuție, legiuitorul a dat dreptului la apărare valențe care contravin caracterului de garanție a dreptului la un proces echitabil.

9. În continuare, prezintă situația cauzelor și arată că problematica trebuie privită și prin prisma legislației în vigoare la data la care s-a încheiat contractul a cărui nulitate s-a solicitat și s-a pronunțat de către instanța de judecată (contracte vizând anii 2013-2014), respectiv a prevederilor din Codul de procedură civilă care impuneau unității administrativ-teritoriale, persoanelor fizice și juridice, care se adresau instanței de judecată, ca anumite cereri sau acte procedurale să nu fie semnate decât de avocat sau jurist (prevederi care au fost declarate neconstituționale abia în octombrie 2014). Astfel, în contextul concret al spețelor, în care posturi de jurist (vacante) existau numai în organigrama unității administrativ-teritoriale, prin imposibilitatea achiziționării unor astfel de servicii juridice nu se asigura garanția dreptului la apărare, mai ales că aceste posturi vacante nu erau ocupate ca urmare a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, în forma în vigoare la acea dată, în virtutea cărora se putea aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor vacante, respectiv, pentru angajarea unui consilier juridic erau necesare șapte posturi vacante. Pe de altă parte, menționează că în arhitectura constituțională, în secțiunea consacrată administrației publice locale, sunt cuprinse reglementări cu privire la primar și la consiliile locale (consiliile locale fiind organul deliberativ, iar primarul, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, este executivul), iar nu de puține ori s-au găsit în poziții procesuale opuse. Totodată, arată că, pe de o parte, pe calea recursului în interesul legii s-a statuat că primarul nu poate să conteste hotărârile consiliului local. Pe de altă parte, având în vedere situația particulară a consiliului local în discuție, respectiv faptul că pentru a se adopta hotărâri ale consiliului local a fost necesară intervenția instanțelor de judecată, în situația în care consiliul local ar fi fost învestit cu un proiect de hotărâre, exista posibilitatea ca acesta să nu fie aprobat, tocmai pentru ca primarul să nu beneficieze de asistență juridică, având în vedere situația procesuală opusă în care se aflau primarul și consiliul local.

10. De asemenea, susține că prin normele criticate este încălcat și dreptul la muncă, drept garantat de art. 41 din Constituție, deoarece restrâng exercitarea profesiei de avocat prin interzicerea încheierii unor astfel de acte privind serviciile juridice. Deși în nota de fundamentare a ordonanței de urgență se precizează că este vorba de restrângerea unor cheltuieli bugetare, acestea nu au fost reglementate în raport cu toate activitățile prestate, fiind permisă în continuare angajarea unor servicii, spre exemplu, în ceea ce privește activitatea unui topograf. Se creează, astfel, diferențieri între categoriile profesionale, ceea ce este contrar art. 16 din Constituție.

11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate deoarece, în realitate, nu sunt formulate veritabile critici de neconstituționalitate, ci este exprimată nemulțumirea față de interpretarea dată de instanța de judecată, în sensul că în cazul unui post vacant de consilier juridic este interzisă încheierea unor contracte de asistență juridică în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

12. Prin Încheierea din 30 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.480/95/2015, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, excepție ridicată de Unitatea administrativ-teritorială - comuna Fărcășești, județul Gorj, cu ocazia soluționării unei contestații împotriva deciziei și raportului de control al Curții de Conturi prin care s-a stabilit și dispus recuperarea prejudiciului cauzat de efectuarea unor cheltuieli efectuate fără angajament legal.

13. Prin Încheierea din 2 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.119/318/2015, Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, excepție ridicată de Unitatea administrativ- teritorială - comuna Fărcășești, primarul comunei Fărcășești, Comisia locală de fond funciar Fărcășești, toate cu sediul în comuna Fărcășești, județul Gorj, precum și de cabinet avocat Dondera T. Anca, cu sediul în comuna Lelești, județul Gorj, și cabinet avocat Dondera Florin Daniel, cu sediul în Târgu Jiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită constatarea nulității absolute a unui contract de asistență juridică.

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că o interpretare a normelor criticate în sensul că, "existența unui post vacant de consilier juridic interzice încheierea de contracte de asistență juridică în lipsa unei hotărâri a consiliului local", ar însemna că prevederile

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, art. 21 alin. (1)-(3) și art. 24, precum și dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, principiul garantării dreptului la apărare este de ordin constituțional și depășește interesul părților, întrucât respectarea sa tinde la aflarea adevărului în procesul civil, iar în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv la art. 6, este consacrat dreptul la un proces echitabil, care implică inclusiv dreptul la apărare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului definind această noțiune prin Hotărârea din 25 martie 1983, pronunțată în Cauza Minelli împotriva Elveției. De asemenea, în Convenție există câteva principii de echitate, deși nu sunt enunțate expres, cum ar fi principiul egalității armelor. Or, actuala formulare a prevederilor criticate încalcă principiile enunțate, garantate atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dând astfel naștere la abuz.

15. Garantarea accesului liber la justiție este realizată prin acele dispoziții constituționale care prevăd principiul supremației legii în activitatea de judecată, organizarea unui sistem jurisdicțional legal, de drept comun și fără caracter excepțional care permite folosirea căilor de atac, caracterul public al dezbaterilor, dreptul la interpret pentru cetățenii români care aparțin minorităților naționale și pentru străini, garantarea dreptului la apărare pe tot cursul procesului penal sau civil și a dreptului la asistență juridică gratuită în cauzele penale. Or, interpretarea prevederilor criticate în sensul că "un post vacant este egal cu existența unui consilier juridic angajat (fiind stabilită prin hotărâre judecătorească intrată sub puterea lucrului judecat), pune comisia locală, primarul etc. în imposibilitatea de a asigura dreptul la apărare, făcând dependentă această instituție de soluțiile consiliului local, entitate total diferită potrivit

Legii administrației publice locale nr. 215/2001

(respectiv consiliul local este deliberativ, primarul executiv), mai ales în contextul în care, pentru a se adopta hotărâri ale consiliului local în discuție, în anul 2013 a fost necesară intervenția instanțelor de judecată".

16. Totodată, arată că modificările legislative, respectiv noul Cod de procedură civilă, au impus o strictețe mai mare, în sensul că în recurs cererile și concluziile părților, redactarea motivării etc. nu puteau fi formulate și susținute decât prin avocat, unele implicând chiar nulitatea sau decăderea din dreptul de a mai propune probe, invoca excepții etc., iar dispozițiile care instituiau această regulă au fost declarate neconstituționale ulterior (ulterior încheierii contractului de asistență juridică), respectiv prin

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 . Totodată, susține că interpretarea în acest mod vine și în contradicție cu

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, prin care s-a interzis/limitat angajarea personalului pe posturile vacante.

17. Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

a fost adoptată în vederea reducerii cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare, avându-se în vedere faptul că s-au constatat, de către Curtea de Conturi, multe nereguli privind utilizarea fondurilor publice, în special referitor la activitățile cu caracter juridic pe care le-au avut autoritățile sau instituțiile publice. Totodată, apreciază că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate și opinează în sensul respingerii acesteia, întrucât dispozițiile criticate sunt constituționale.

18. Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

a fost adoptată în vederea reducerii cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare în privința entităților enumerate la art. I din ordonanța de urgență. Astfel, textul criticat instituie regula potrivit căreia serviciile de asistență juridice se asigură, în primul rând, de personalul propriu de specialitate juridică angajat al entității, iar, pe cale de excepție, prevede că în situații temeinic justificate (atunci când activitățile juridice de consultanță nu se pot asigura de personalul de specialitate juridică angajat de entitate) pot fi achiziționate servicii de această natură în condițiile legii. Aplicat speței, toate părțile cauzei susțin că angajarea cabinetelor de avocatură s-a făcut pe fondul vacanței posturilor de consilier juridic din schema de funcționare a unității administrativ-teritoriale și, ca urmare a acestei situații, entitatea a achiziționat servicii de consultantă juridică. Astfel, criticile de neconstituționalitate cu privire la textul incriminat se bazează pe susținerile părților în ce privește interpretarea acestui text de către o instanță într-un litigiu anterior.

19. Normele legale criticate prevăd, pentru unitățile administrativ-teritoriale (și pentru alte entități) exercitarea dreptului la apărare prin serviciile unui avocat doar cu îndeplinirea unor condiții, nefiind interzis, în orice situație, exercitarea dreptului la apărare în acest mod. Comparând dispozițiile criticate cu art. 24 din Constituție, concluzionează că acestea se corelează atât cu principiul garantării dreptului la apărare, cât și cu art. 84 din Codul de procedură civilă. În final, menționează că, în ceea ce privește critica autorilor excepției de neconstituționalitate, raportată la interpretarea textului dată de o instanță judecătorească, într-un alt litigiu, aceasta nu echivalează cu o contradicție între actul normativ criticat și norma fundamentală, motiv pentru care apreciază că excepția este neîntemeiată.

20. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

21. Guvernul, în Dosarul nr. 1.789D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în ceea ce privește eventuala încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, acestea garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, iar în situația de față, autorul excepției invocă o eventuală discriminare a unei autorității publice/operator economic; or, în această situație, prevederile art. 16 din Constituție nu sunt incidente. Cu privire la încălcarea principiului accesului liber la justiție, precum și eventuala atingere adusă dreptului la apărare, precizează că norma criticată nu interzice în niciun fel persoanelor juridice posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime sau de a fi asistate/reprezentate în justiție. Prevederile criticate instituie regula potrivit căreia serviciile de asistență juridică se asigură în primul rând de personalul propriu de specialitate juridică angajat, iar, pe cale de excepție, prevede că în situații temeinic justificate (atunci când activitățile juridice de consultanță nu se pot asigura de personalul de specialitate juridică angajat de entitate) pot fi achiziționate servicii de această natură în condițiile legii.

22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 12 iunie 2012, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 16/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 5 martie 2013, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare.

(2) În situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea:

a) ordonatorilor principali de credite pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale;

b) consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului General al Municipiului București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice".

25. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se menționează și dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 cu privire la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

26. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, astfel cum reiese din motivarea autorilor excepției de neconstituționalitate, pe de o parte, aceștia sunt nemulțumiți de conținutul normativ al prevederilor criticate, deoarece stabilesc pentru autoritățile și instituțiile publice anumite condiții pentru a putea achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, precum și faptul că aceste servicii, cum este cazul spețelor de față, pot fi achiziționate numai cu aprobarea prealabilă consiliilor locale. Pe de altă parte, construcția motivării pretinsei neconstituționalități a prevederilor criticate are la bază și elemente prin care se invocă aplicarea și interpretarea normelor criticate la situații concrete, aspecte ce ar duce la un conflict între normele legale criticate și prevederile constituționale și convenționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

27. Din arhitectura normativă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012 , Curtea observă că aceasta a fost adoptată, în principal, pentru a implementa unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și de întărire a disciplinei financiare, întrucât, astfel cum reiese din expunerea de motive a legii de aprobare a ordonanței de urgență, în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului, s-au constatat o serie de nereguli cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice, respectiv faptul că, pentru aceeași activitate cu caracter juridic, o autoritate sau instituție publică a efectuat atât cheltuieli cu personal propriu de specialitate juridică, cât și cheltuieli cu firme private de avocatură.

28. În ceea ce privește asigurarea serviciilor juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, s-a instituit regula potrivit căreia aceste servicii se asigură, în primul rând, de către personalul propriu, respectiv de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități. Însă, în situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare entităților mai sus menționate, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii.

29. Așadar, în situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la

art. I alin. (1) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012 , nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat la aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea ordonatorilor principali de credite pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale, cu aprobarea consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului General al Municipiului București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice locale.

30. Față de cele prezentate, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare sau a dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 cu privire la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece prin normele criticate nu se îngrădește în niciun fel accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci se stabilesc anumite condiții în care se pot achiziționa de către instituțiile și autoritățile publice servicii de consultanță, tocmai pentru a se asigura dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

31. În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost prezentată prin notele scrise în fața instanței de judecată, a pretinsei contrarietăți a prevederilor criticate cu cele ale art. 16 din Constituție, de principiu, Curtea Constituțională a statuat că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea

Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Or, din examinarea prevederilor legale criticate reiese că acestea se aplică în mod egal tuturor celor ce se află în ipoteza normativă a prevederilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

32. Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorii excepției de neconstituționalitate referitoare la achiziționarea, în concret, a serviciilor juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare și la interpretarea în sensul că "un post vacant este egal cu existența unui consilier juridic angajat", precum și referitoare la excepția nulității absolute a contractului de asistență juridică, Curtea observă că este vorba de interpretarea și aplicarea prevederilor legale de către entitatea care a achiziționat asemenea servicii, precum și de către instanțele de judecată, aspecte care nu intră în sfera contenciosului constituțional, sens în care este

Decizia nr. 450 din 16 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 10 noiembrie 2014. În acest context, referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate, în interpretările date în practică, sunt în contradicție și cu alte acte normative, spre exemplu, cu

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu raportarea la alte norme infraconstituționale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Față de cele prezentate, Curtea constată că nu se află în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăți între norme legale cuprinse în acte normative distincte.

33. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

34. Distinct de acestea, în ceea ce privește menționarea prin susținerile părților prezente în fața instanței de contencios constituțional, respectiv adăugarea și a altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, temeiuri care nu au fost reținute în încheierea de sesizare pronunțată de instanța judecătorească, este inadmisibilă.

35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Unitatea administrativ-teritorială - comuna Fărcășești, județul Gorj, în Dosarul nr. 2.480/95/2015 al Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal și de Unitatea administrativ-teritorială - comuna Fărcășești, primarul comunei Fărcășești, Comisia locală de fond funciar Fărcășești, toate cu sediul în comuna Fărcășești, județul Gorj, precum și de cabinet avocat Dondera T. Anca, cu sediul în comuna Lelești, județul Gorj și cabinet avocat Dondera Florin Daniel, cu sediul în Târgu Jiu în Dosarul nr. 5.119/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.