Decizia nr. 188/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată , excepție ridicată din oficiu, de către Judecătoria Bacău - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.301/180/2016 al acestei instanțe. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 789D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, Compania Regională de Apă Bacău - S.A., cu sediul în Bacău, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea ca nefondată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că factura fiscală este supusă controlului instanțelor judecătorești, iar caracterul executoriu al facturilor de utilitate publică este recunoscut și prin

art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată .

4.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.124D/2016, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate. Excepția a fost ridicată de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - „RADET“ din București în Dosarul nr. 14.543/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

5.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - „RADET“ a depus un înscris prin care comunică Curții Constituționale că renunță la susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată , având în vedere că, prin introducerea

alin. (6^1) la art. 42 din Legea nr. 51/2006 , „Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu“, astfel încât legislația în materie a fost armonizată fiind aplicabilă pentru toate serviciile de utilități publice, nu numai unui singur operator. De asemenea, magistratul-asistent învederează faptul că, la dosar, partea Apa Nova București - S.A., cu sediul în București, a depus o adresă prin care solicită instanței de contencios constituțional să aibă în vedere faptul că Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - „RADET“ a înțeles să nu mai susțină excepția de neconstituționalitate.

7.

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, dat fiind faptul că excepția este de ordine publică.

8.

Deliberând, Curtea, având în vedere prevederile

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, respinge cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate.

9.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 789D/2016 și nr. 3.124D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.124D/2016 la Dosarul nr. 789D/2016, care este primul înregistrat.

10.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că este de competența legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, iar reglementarea legală criticată își găsește justificarea în necesitatea recuperării cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate de operatorii economici și datorate de utilizatori.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

11.

Prin Încheierea din 11 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.301/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secția civilă, și prin Încheierea din 21 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.543/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de către Judecătoria Bacău - Secția civilă, precum și de către Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - „RADET“ din București în cauze având ca obiect încuviințarea executării silite, respectiv o contestație la executare.

12.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 789D/2016 al Curții Constituționale, Judecătoria Bacău - Secția civilă arată că prevederile

art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006

atribuie caracter de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, iar, potrivit

art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă , sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită înscrisurile cărora le recunoaște puterea executorie.

În ceea ce privește încălcarea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, instanța de judecată arată că esențial este principiul realizării justiției de către instanțele judecătorești, regulă potrivit căreia numai organele judecătorești sunt competente să rezolve conflictele de interese care izvorăsc din încălcarea legii sau nesocotirea obligațiilor contractuale, în acest sens fiind și

art. 126 alin. (1) din Constituție . Prin derogare de la acest principiu, pentru motive temeinic justificate, legiuitorul a stabilit că anumite înscrisuri constituie titluri executorii, fără a mai fi nevoie de intervenția instanței de judecată, însă în cazul tuturor acestor înscrisuri există un element comun, și anume, toate au la bază consimțământul debitorului exprimat în însuși înscrisul respectiv. În lipsa acceptării facturii de către debitor prin semnătură sau în lipsa contractului de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, factura emisă unilateral de către furnizor nu face dovada consimțământului debitorului și a raporturilor dintre părți. Instanța de judecată apreciază, de asemenea, că prin norma de lege criticată se încalcă și principiul egalității dintre furnizorii de utilități (energie electrică, energie termică, gaze naturale, salubritate etc.) care nu beneficiază, ca și furnizorii de servicii de alimentare cu apă și de canalizare, de același avantaj al titlului executoriu pe care factura emisă de aceștia din urmă îl are. Ca atare, instanța apreciază că instituirea unui regim preferențial pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă și de canalizare nu se justifică și este discriminatorie față de ceilalți furnizori.

13.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 3.124D/2016, autoarea excepției de neconstituționalitate, Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - „RADET“ din București, arată că reglementarea cuprinsă în

art. 31 din Legea nr. 241/2006 , potrivit căreia factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu, are implicații și consecințe extrem de grave în ceea ce privește desfășurarea relațiilor contractuale dintre „RADET“ București și APA NOVA București - S.A., prin îngrădirea dreptului consumatorului de a formula opoziție la cantitatea și calitatea serviciului furnizat prin excluderea unor grade de jurisdicție, în exercitarea controlului judiciar, fiind încălcate astfel dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție,

art. 124

privind înfăptuirea justiției,

art. 126 alin. (1)

privind instanțele judecătorești și celor ale

art. 127 . Așa fiind, apreciază că

Legea nr. 224/2015

pentru modificarea și completarea

Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006

introduce, prin

alin. (17) al art. 31 , prevederi contradictorii și lipsite de coerență, necorelate cu cadrul legal de ansamblu al utilităților publice și cu nevoile de dezvoltare a serviciilor, și solicită să se constate caracterul abuziv, discriminatoriu și neconstituțional al reglementării criticate prin care, fără a defini noțiunea de factură individuală, contracte individuale, se includ în categoria titlurilor executorii, facturi care nu sunt certe, lichide și exigibile și care sunt emise în baza unor contracte colective pentru mai multe puncte de consum.

14.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare, întrucât, potrivit

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , debitorul are la dispoziție contestația la executare prin intermediul căreia poate invoca și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, beneficiind astfel de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței aspectele de nelegalitate ale titlului executoriu în cadrul unei proceduri contradictorii.

15.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, astfel, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 842 din 10 decembrie 2015 , prin care Curtea a reținut că este de competența legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât și excepții de la acestea, în funcție de specificul fiecărui caz în parte. Arată, de asemenea, că din examinarea prevederilor

art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 , în corelare cu celelalte dispoziții ale acestei legi, nu rezultă existența unor norme de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale privind accesul liber la justiție, în condițiile în care aceștia (utilizatorii) nu își îndeplinesc obligațiile de plată a serviciilor de care beneficiază în condițiile legii, obligații care fac atât obiectul legii criticate și al regulamentelor specifice în domeniu, cât și al contractelor încheiate între aceștia și furnizorii serviciilor publice. De altfel, în situația în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceștia pot contesta aceste sume, în condițiile legii.

17.

Guvernul menționează, totodată că, potrivit

art. 44 din Legea nr. 241/2006 , aceasta se completează cu prevederile

Legii nr. 51/2006 , iar în conformitate cu

art. 42 alin. (6^1)

din acest ultim act normativ, factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu, legiuitorul optând pentru o astfel de soluție legislativă în raport cu domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare față de care se poate asigura și continuitatea acestora.

18.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

19.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 septembrie 2015, alineat introdus prin

Legea nr. 224/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 241/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 30 iulie 2015, potrivit cărora „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu.“

21.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare, raportat la

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 124

privind înfăptuirea justiției,

art. 126 alin. (1)

privind instanțele judecătorești și celor ale

art. 127

referitoare la caracterul public al dezbaterilor.

22.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Legea nr. 241/2006

stabilește cadrul juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare al localităților, ansamblul acestor activități organizându-se sub conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea autorităților administrației publice locale și are drept scop alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate pentru toți utilizatorii de pe teritoriul localităților. Din coroborarea prevederilor acestui act normativ reiese că între utilizatorul/utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă și furnizorul/furnizorii serviciului respectiv există raporturi contractuale, drepturile/obligațiile părților în legătură cu furnizarea serviciului public și contravaloarea/plata la termen a acestuia regăsindu-se în mod corespunzător, în contractele respective, încheiate în condițiile legii. Curtea subliniază că, în situația în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceștia pot contesta aceste sume, în condițiile legii, fiind respectat, astfel, liberul acces la justiție și dreptul la apărare.

23.

Curtea reține că autorii excepției susțin, de asemenea, că prin reglementarea cuprinsă în

art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată , se încalcă principiul egalității dintre furnizorii de utilități (energie electrică, energie termică, gaze naturale, salubritate etc.), care nu beneficiază, ca și furnizorii de servicii de alimentare cu apă și de canalizare, de același avantaj al titlului executoriu pe care factura emisă de aceștia din urmă îl are, astfel încât instituirea unui regim preferențial pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă și de canalizare nu se justifică și este discriminatorie față de ceilalți furnizori. Or, Curtea reține că, potrivit

art. 44 din Legea nr. 241/2006, republicată , lege specială, prevederile acesteia se completează inclusiv cu prevederile

Legii nr. 51/2006 , republicată, lege generală. Prin urmare, în contextul criticilor formulate, Curtea constată că prin

art. 42 alin. (6^1) din Legea nr. 51/2006, republicată , astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin

Legea nr. 225/2016 , s-a statuat că „Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu“. Prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislația aplicabilă pentru toate serviciile de utilități publice, astfel încât toți operatorii de servicii de utilități publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă, astfel, orice situație discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluție legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare față de care se poate asigura și continuitatea acestora.

24.

De altfel, distinct de cele mai sus reținute, raportat la critica autorilor privind atribuirea puterii de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, Curtea reține faptul că, potrivit

art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă , „Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.“ Această categorie de „alte titluri executorii“ este una mai largă și cuprinde și acele înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea observă că textul nu distinge nici după emitenții sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată și nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport de hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea reține că, în privința acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar și suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. În acest context, Curtea constată că prevederile

art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată , care prevăd că „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu“, se încadrează în categoria prevăzută de

Codul de procedură civilă

ca fiind „alte titluri executorii“ și cărora legea le recunoaște putere executorie.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Bacău - Secția civilă în Dosarul nr. 4.301/180/2016 al acestei instanțe, precum și de către Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - „RADET“ din București în Dosarul nr. 14.543/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și constată că prevederile

art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2017.