Plan din 18 septembrie 2003

Capitolul I Definirea bolii și a termenilor tehnici utilizați

Anemia infectioasa ecvina, denumita în continuare AIE, este o boala specifică solipedelor, produsă de un lentivirus cu acțiune complexa: imunodepresiva, eritropenica, trombocitopenica și proliferanta asupra elementelor sistemului reticulo-endotelial, caracterizată prin febra remitenta și intermitenta, anemie, cardiopatie și oboseala la efort, diateza hemoragica, slabirea rezistentei la infectii, care de cele mai multe ori provoacă moartea.

Perioada de incubație variaza între 45-90 de zile, iar infectia se produce dominant pe cale orizontala, în special pe cale hematogena, prin intermediul insectelor hematofage sau prin folosirea de ace și instrumentar chirurgical care nu au fost dezinfectate și sterilizate.

Boala evolueaza sporadic, enzootic, iar în unele zone epizootic, dar forma obișnuită de manifestare este cea cronica, animalele contaminate rămânând purtătoare și excretoare de virus pentru mulți ani. După infectie apar modificări clinice, imunologice (seroconversie, destructia macrofagelor), hematologice (anemie, diateza hemoragica) și morfologice (infiltratii cu fibroblaste, hiperplazia foliculilor limfoizi, depozite de hemosiderina în organe).

Sursa primara de infectie este reprezentată de caii bolnavi, în special anemolatentii, care pot fi purtători și excretori de virus timp de 15-18 ani. Sursele secundare de infectie pot fi apa, asternutul, harnasamentul, furajele. Un rol extrem de important în transmiterea bolii revine vectorilor reprezentați de insectele hematofage.

La pierderile economice determinate de taierea obligatorie a animalelor bolnave și a descendenților acestora se adauga costul ridicat al acțiunilor de decontaminare și dezinsecție, precum și măsurile sanitare veterinare restrictive privind circulația ecvinelor.

Riscul contaminant pentru om poate fi luat în considerare datorită particularitatilor morfologice și structurale ale virusului AIE, asemănătoare cu virusul HIV, de asemenea cu efect imunosupresor.

Adapost: construcție destinată creșterii animalelor.

Animal bolnav de AIE: animal din specia ecvidee, infectat cu virusul AIE, la care se înregistrează seroconversie, asociata cu modificări hematologice (eritropenie, hemoglobina scăzută, trombocitopenie, creșterea VSH) sau morfopatologice. Un astfel de animal viu, tăiat sau mort poate prezenta fie un rezultat pozitiv la examenul serologic (ID sau ELISA) efectuat pe o proba individuală de ser, fie un rezultat pozitiv la examenul hematologic (constantele seriei roșii și trombocitare, sub valori normale) sau morfopatologic (depozite de siderina în unele organe, proliferari ale elementelor SRE).

Animal infectat cu virusul AIE: animal la care, după legarea virusului cauzal de receptorii antigenici limfocitari, se declanseaza o reactie imuna de apărare de tip umoral (seroconversia), dar fără efect benefic, asociata cu starea febrila. Un astfel de animal viu, tăiat sau mort prezintă un rezultat pozitiv la examenul serologic (ID sau ELISA) efectuat pe o proba individuală de ser.

Animal dintr-o specie sensibila la AIE: cal, asin, catar, bardou, care poate contacta boala în mod natural sau după inocularea experimentala a virusului cauzal.

Animal receptiv la AIE: animal care prezintă pe suprafața celulelor limfoide receptori antigenici capabili sa lege virusul AIE.

Animal suspect de infectie cu virusul AIE: animal dintr-o specie sensibila, care a intrat în contact cu alte animale suspecte sau bolnave.

Animal sanatos: animal la care examenele clinice și de laborator nu au depistat boli infectocontagioase, iar constantele vitale sunt în limite normale.

Anemie: scăderea numărului de eritrocite și a hemoglobinei, cu perturbarea circuitului fierului în organism, asociata cu starea de slabire la efort, până la epuizare.

Anemolatent: cal infectat la care boala evolueaza asimptomatic, cu accese febrile slabe, dar care rămâne purtător și excretor de virus mai mulți ani.

Asanare: complex de măsuri igienico-organizatorice și demersuri oficiale prin care se acționează în perioada dintre declararea și stingerea unui focar de boala.

Asanarea prin depopulare totală: metoda de combatere aplicată în exploatații ecvidee, în care toate animalele sunt seropozitive; efectivul de animale este sacrificat în totalitate, acțiune urmată de decontaminare finala, dezinsecție și deratizare, conform protocolului.

Asanarea prin extracție: măsura de combatere aplicată în unități în care s-au diagnosticat animale seropozitive; animalele diagnosticate bolnave sunt identificate, izolate, marcate, dirijate la abator, iar locurile în care au fost cazate sunt decontaminate, cu respectarea protocolului de decontaminare finala, dezinsecție și deratizare; examenele serologice pentru diagnostic la animalele rămase în viața se repeta periodic până la obținerea a doua rezultate negative (ID sau ELISA).

Barem de sanitatie: număr minim de tampoane de sanitatie recoltate dintr-un obiectiv decontaminat.

Compartiment: una dintre încăperile unui adapost în care se cresc animale.

Decontaminare: operațiune complexa care are drept scop distrugerea germenilor de pe o suprafața, din conținutul unui material sau din aer.

Efectiv indemn: exploatatie de ecvidee libere de AIE.

Efectiv contaminat cu virusul AIE: exploatatie în care s-au diagnosticat ecvidee bolnave sau suspecte, supusă măsurilor restrictive sanitare veterinare, care aplica programul de asanare prin extracție.

Exploatatie: herghelii, depozite de armasari, hipodroame, stațiuni de monta, ferme specializate de selecție și producție, precum și gospodăriile populației.

Focar de boala: apariția uneia dintre bolile prevăzute în listele A sau B ale Oficiului Internațional de Epizootii, într-o exploatatie agricolă, o crescatorie de animale sau un adapost, unde sunt prezente animale, precum și în locurile invecinate.

Fosa: spațiu subteran destinat acumularii purinului din adaposturi sau padocuri, situat de obicei în afară suprafeței pe care o dreneaza.

Norma igienica: condiție igienica bine precizată (de obicei cantitativ) care constituie o obligativitate stabilită prin acte normative interne ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului sau prin uz.

Obiectiv: (interior-exterior, închis-deschis, cu animale-fără animale): cea mai mica parte construită dintr-o ferma, având funcționalitate de sine stătătoare, pe care se aplică operațiuni de zooigiena.

Operație de decontaminare: acțiune de decontaminare a unuia sau mai multor obiective, efectuată într-o zi de un agregat sau de o echipa de decontaminare, într-o unitate epizootologica.

Proba individuală: proba de ser recoltata de la un animal sensibil la virusul AIE, destinată examenului de laborator.

Test Coggins: examen de diagnostic serologic prin testul de imunodifuziune în agar, recomandat de Oficiul Internațional de Epizootii.

Trasabilitate: componenta esențială a programului de control și eradicare a AIE, care reprezintă modalitatea de a stabili istoricul bolii, pe baza unui sistem modern de control care cuprinde: animalul bolnav, animalele sanatoase cu care a venit în contact, precum și subprodusele obținute de la acestea, vectorii animati și neanimati implicați în transmiterea infectiei.

Trasabilitatea progresiva: componenta a trasabilitatii, care se efectuează pe toată perioada restrictiilor sanitare veterinare și vizează toate miscarile de animale care s-au produs pe o perioadă de cel puțin 2 ani anteriori depistarii infectiei.

Zona indemna: teritoriu în interiorul unei tari, net delimitat, în care nici un caz de boala nu a fost semnalat în ultimele 12 luni.

Zona infectata: teritoriu în interiorul unei tari în care la examenele efectuate în scop diagnostic au fost identificate cazuri de imbolnavire.

Capitolul II Diagnosticul AIE

2.1. Modul de prelevare, transport și păstrare a probelor

Probele de sânge se recolteaza de la animale identificate și se înregistrează în tabele semnate, stampilate și parafate de medicul veterinar oficial. Notele de însoțire se completează corespunzător rubricilor existente și se semnează, se stampileaza și se parafeaza de către medicul veterinar oficial.

Probele de sânge se recolteaza cu ace pentru fiecare animal, în eprubete pe care se înscrie numărul curent din tabelul însoțitor sau numărul matricol al animalului respectiv, operațiuni obligatorii, având în vedere ca probele se examinează individual. Eprubetele se inchid cu dopuri, se păstrează la temperatura camerei pentru exprimarea serului, după care pot fi păstrate la frigider (4-8°C) până la introducerea în lucru (maximum 5 zile).

Pentru transportul probelor de sânge la distanțe mai mari se recomanda asigurarea unei temperaturi de refrigerare pentru evitarea hemolizei.

În cazul în care probele de sânge ajunse în laboratoarele de profil nu pot fi testate în maximum 5 zile de la recoltare, se recomanda congelarea serurilor, cu înscrierea pe fiecare tub a numărului curent din tabele sau a numărului matricol, precum și notarea pe etichete a provenientei, numărului și speciei de la care provin.

Probele de sânge se recolteaza înaintea acțiunilor imunoprofilactice sau după 21 de zile de la efectuarea lor. Cu cel puțin 24 de ore înainte de prelevarea lor se interzice efectuarea tratamentelor (administrarea de corticoizi, imunomodulatori, antiparazitare), precum și a unor intervenții chirurgicale, ce pot modifica rezultatul examenului de laborator.

Recoltarea probelor de sânge, precum și a fragmentelor din tesuturi și organe cu leziuni se face numai de către medicul sau asistentul veterinar autorizat.

Examenele de supraveghere se efectuează la laboratorul sanitar veterinar de stat județean, iar confirmările de diagnostic la Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala, după caz, pe probe de sânge, conform programului de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului.

2.2. Metode de diagnostic

Diagnosticul AIE se bazează pe utilizarea unui complex de metode care se regăsesc și în programul de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului:

- clinice;

- serologice;

- histopatologice.

Stabilirea diagnosticului pentru AIE se face pe baza metodelor de diagnostic omologate și aprobate.

Pentru diagnosticul AIE sunt autorizate următoarele teste și examene de laborator:

a) testul ID (testul Coggins) efectuat pe probe individuale din ser;

b) testul ELISA efectuat pe probe individuale din ser;

c) la ecvideele seroconverse, identificate prin una dintre metodele specificate mai sus, se pot efectua examene histopatologice pentru obținerea unor date suplimentare cu valoare de diagnostic.

Capitolul III Trasabilitatea

3.1. Scop

Autoritatea sanitară veterinara teritorială va urmări:

a) identificarea tuturor posibilităților de contact al animalului suspectat sau infectat cu virusul AIE cu alte animale sanatoase ori condiționat sanatoase;

b) circuitul subproduselor (piei, par etc.) provenite de la animalul suspect sau bolnav, de la materia prima la produsul finit.

Având în vedere mecanismele complexe implicate în transmiterea infectiei cu virusul AIE pe orizontala și pe verticala, în aplicarea programului de supraveghere și combatere a bolii se va ține seama de:

- contaminarea prin vecinătate, care presupune prezenta agentului etiologic în mediul apropiat (exploatații și efective de animale invecinate), permitand introducerea lui într-un efectiv indemn prin interferente pe drumuri de acces, pășuni, surse de apa comune, insecte hematofage etc.;

- contaminarea prin introducere de animale, furaje etc. din efective și exploatații contaminate prin cumpărare, transfer temporar, donații etc.;

- contaminarea pe verticala se realizează prin utilizarea în activitatea de reproducție a spermei sau a armasarilor potențial infectati cu virusul AIE și transmiterea transplacentara a infectiei de la mama la fat.

3.2. Obiectivele trasabilitatii

Stabilesc:

a) istoricul fermei/exploatatiei, care vizează descrierea profilului, modalitățile de înființare și antecedentele sanitare veterinare (statusul epidemiologic);

b) efective: origine, identitate și sisteme de identificare, evoluție, miscari;

c) subproduse de origine animala: prelucrare, comercializare;

d) factori de risc implicați în transmiterea pe orizontala și pe verticala a bolii.

3.3. Procedura trasabilitatii:

a) identificarea și catagrafierea animalelor receptive, monitorizarea permanenta a tuturor miscarilor de ecvidee;

b) examene clinice la toate animalele, cu izolarea necondiționată a celor suspecte, și investigații de laborator pe probe prelevate anterior și după abatorizarea acestora;

c) teste de depistare efectuate în conformitate cu prevederile programului anual de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului;

d) examen necropsic și expertiza de abator la toate animalele moarte sau sacrificate, în scop de diagnostic, și prelevarea de probe corespunzătoare pentru investigații de laborator în direcția AIE.

Având în vedere incubatia și caracteristicile imunopatogene ale bolii, precum și căile de transmitere, cu precădere calea hematogena realizată prin vectori (insecte hematofage), analiza epidemiologica și trasabilitatea AIE au caracter permanent.

3.4. Demografia efectivelor de ecvidee receptive la infectia cu virusul AIE

Până la eradicarea AIE pe teritoriul României și în conformitate cu harta epidemiologica actuala sunt delimitate următoarele categorii de zone:

a) zona de risc epidemiologic înalt, reprezentată de județe intens contaminate;

b) zona de risc epidemiologic moderat, cu județe mediu contaminate;

c) zona de risc epidemiologic slab, cu județe slab contaminate;

d) zone indemne, reprezentate de județe libere de AIE.

Capitolul IV Declararea și notificarea oficială a AIE

Anunțarea și declararea oficială a AIE se fac conform

Ordinului ministrului agriculturii și alimentației nr. 156/1999

privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru anunțarea, declararea și notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 23 martie 2000.

Capitolul V Combaterea AIE

5.1. Măsuri la suspicionarea bolii

Orice suspiciune de AIE va fi anunțată de medicul veterinar de stat prin mijloace uzuale de comunicare (telefon, telex, fax) la direcția sanitară veterinara judeteana, respectiv a municipiului București. Dacă o exploatatie (herghelie, depozit de armasari, hipodrom, stațiune de monta, gospodărie a populației) are unul sau mai multe animale suspecte de infectie cu lentivirusul AIE ori animale care prezintă semne clinice sau boala evolueaza latent, autoritatea veterinara teritorială, după efectuarea notificării de suspiciune, va lua măsuri de recoltare de probe pentru stabilirea diagnosticului de laborator.

Imediat ce suspiciunea de infectie a fost notificată, autoritatea veterinara teritorială va supune efectivul de ecvidee în care s-a înregistrat suspiciunea supravegherii sanitare veterinare și va institui măsurile de carantina, dispunând:

a) identificarea tuturor ecvideelor în conformitate cu prevederile

Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 167/2003

privind aprobarea Normei sanitare veterinare privind identificarea ecvinelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 8 aprilie 2003;

b) izolarea ecvideelor suspecte de infectie de restul efectivului; acestora li se poate permite sa pasca pe terenuri special destinate;

c) efectuarea dezinsectiilor și deparazitarilor;

d) interzicerea deplasarii ecvideelor în alte locuri decât abatorul;

e) informarea Agenției Naționale Sanitare Veterinare;

f) efectuarea anchetei epidemiologice de către autoritatea veterinara teritorială, în care se va menționa:

(i) durata de timp de când AIE ar fi putut exista în efectiv, înainte de suspectarea și notificarea oficială;

(îi) originea posibila și identificarea legăturilor cu alte efective suspecte sau contaminate;

(iii) deplasarea persoanelor, vehiculelor sau alte modalități care eventual ar fi putut fi vectori pentru lentivirusul AIE.

Autoritatea veterinara teritorială poate extinde măsurile menționate anterior la efectivele vecine celui suspect, în funcție de configurația sau de controalele clinice și de laborator dispuse a fi efectuate.

Intrarea și ieșirea vehiculelor în și din exploatatia suspecta se vor face numai cu aprobarea autorității veterinare teritoriale, respectându-se în mod obligatoriu regimul de filtru sanitar veterinar.

Măsurile precizate nu pot fi ridicate până ce suspiciunea de AIE nu este infirmata prin buletin de analiza eliberat de un laborator de diagnostic oficial autorizat.

5.2. Măsuri la confirmarea bolii

Imediat ce laboratorul a confirmat prin buletin de analiza AIE la ecvidee vii, tăiate sau moarte, exploatatia (herghelie, ferma, depozit de armasari, hipodrom, stațiune de monta, gospodărie a populației) va intră în supravegherea direcției sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București. Se face mențiunea ca AIE poate fi diagnosticata:

a) în herghelii, depozite de armasari, stațiuni de monta, hipodroame, circuri de animale, grădini zoologice;

b) în curți, gospodării ale populației;

c) la ecvidee aflate la pasune;

d) la animale aduse în târguri, baze de achiziții, concursuri, expoziții sau în alte locuri cu aglomerari temporare de animale;

e) în abatoare;

f) în timpul transportului.

5.2.1. Măsurile care se impun în focar

Imediat ce boala a fost confirmată și notificată în focar, autoritatea veterinara teritorială va pune exploatatia în care s-au înregistrat animale bolnave sub supraveghere sanitară veterinara și va institui măsurile de carantina, procedând după cum urmează:

a) se efectuează ancheta epidemiologica;

b) se identifica toate ecvideele serologic negative din focar, indiferent de vârsta, conform

Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 167/2003 ;

c) se informează Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

d) se izoleaza de restul efectivului ecvideele serologic pozitive, acestora permitandu-li-se sa pasca pe pășuni special destinate;

e) animalele seropozitive se identifica electronic prin microcipare de către medicii veterinari zonali, cu respectarea prevederilor

Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 167/2003 ;

f) se interzice deplasarea ecvideelor în alte locuri decât abatorul;

g) ecvideele bolnave cu semne clinice de AIE se ucid și se distrug;

h) ecvideele serologic pozitive se sacrifica la sala sanitară sau în abatoarele autorizate sanitar veterinar, la sfârșitul zilei de lucru, în partida separată, iar destinația carnii se stabilește în conformitate cu prevederile legislației veterinare în vigoare;

i) se recolteaza probe individuale de sânge pentru diagnosticul serologic (ID, ELISA) de la toate ecvideele trecute de vârsta de 6 luni;

j) se interzice comercializarea ecvideelor provenite din efective contaminate;

k) transportul animalelor la abator se face numai cu certificat sanitar veterinar eliberat de administrația veterinara, în care se vor specifică data, tipul și numărul mijlocului de transport, traseul și destinația;

l) după debarcarea animalelor, mijloacele de transport vor fi riguros decontaminate;

m) dacă un animal cu AIE a fost trimis la un abator sau serviciu de ecarisaj din alt județ, certificatul sanitar veterinar de transport și actul de proprietate în original se predau medicului veterinar, care eliberează un document prin care confirma primirea acestora. În termen de 3 zile, acesta va confirma de primire directorului direcției sanitare veterinare a județului de proveniență și autorității veterinare în a carei raza teritorială s-a făcut taierea sau ecarisarea;

n) în cazul în care un ecvideu se transfera la un institut de cercetări sau la un laborator specializat, certificatul sanitar veterinar de transport pentru animale vii, în original, rămâne la beneficiar;

o) se interzice folosirea sângelui integral, a serului sau a altor produse de la ecvideele bolnave de AIE, pentru prepararea de produse pentru consumul uman, a produselor farmaceutice sau cosmetice;

p) se interzic scoaterea și transportul furajelor obținute de pe terenul pe care au pascut animale infectate sau suspecte de AIE către alte unități cu efective indemne de AIE;

r) se efectuează dezinsectia conform protocolului, precum și deparazitarea animalelor.

În situația în care medicul veterinar a constatat moartea în exploatatie a unui ecvideu cu AIE, acesta va solicita direcției sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, ridicarea cadavrului de către serviciul de ecarisaj, cu asigurarea că nu exista pericol de răspândire a AIE cu materialele ecarisate.

În herghelia, depozitul de armasari, stațiunea de monta, hipodromul sau ferma contaminata, care face obiectul supravegherii autorității veterinare teritoriale, se vor aplica următoarele măsuri:

a) eliminarea ecvideelor bolnave se face la termenul stabilit și nu va depăși 10 zile de la primirea rezultatului transmis prin buletinul de analiza;

b) efectuarea examenului clinic și prelevarea probelor de sânge pentru diagnosticul AIE în exploatatiile care aplica procedeul asanarii prin extracție, la toate cabalinele în vârsta de peste 6 luni, la perioadele specificate în programul de supraveghere.

Exploatatiile contaminate devin libere de AIE dacă:

(i) animalul reactionat pozitiv părăsește exploatatia numai pentru tăiere, sub supravegherea autorităților veterinare;

(îi) după eliminarea din efectiv a animalelor pozitive, restul animalelor din exploatatie, în vârsta de peste 6 luni, trebuie să prezinte doua rezultate negative la testele serologice efectuate la un interval de minimum 6 luni;

(iii) s-a efectuat o ancheta epidemiologica al carei rezultat a fost negativ și toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse măsurilor stabilite la lit. b).

5.2.2. Măsurile care se impun în localitatea contaminata

Localitatea în care s-au înregistrat unul sau mai multe cazuri de AIE se declara contaminata și se efectuează ancheta epidemiologica, aplicându-se măsurile sanitare veterinare prevăzute pentru combatere.

În localitățile contaminate toate ecvideele serologic negative se vor identifica prin microcipare, conform prevederilor

Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 167/2003 .

În localitate se interzice miscarea efectivelor neidentificate, conform prevederilor

Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 167/2003 . Animalele din speciile receptive trebuie identificate în vederea urmăririi și luării măsurilor legale necesare.

Se interzice circulația ecvideelor pozitive, indiferent de scop, din localitatea contaminata în localități indemne, precum și din județe contaminate în județe indemne.

Se interzice scoaterea de armasari sau de iepe din stațiuni temporare de monta, herghelii, depozite de armasari, hipodroame, asociații hipice sau din alte unități specializate pentru a monta sau a se monta în localități cu animale contaminate.

Introducerea de armasari sau de iepe de reproducție din unitățile și localitățile contaminate în herghelii, hipodroame, stațiuni temporare sau permanente de monta, depozite de armasari, asociații hipice sau în alte aglomerari specializate de cabaline este permisă numai dacă animalele prezintă doua examene negative, efectuate la un interval de 30 de zile într-o perioadă de 40 de zile înaintea acestui transfer.

Se interzice folosirea la monta a armasarilor care au acționat în stațiuni temporare de monta, dacă nu au fost examinati serologic în perioada de carantina, după reintoarcerea lor în depozit din stațiunea temporară de monta și care nu au rezultat negativ la examenul serologic efectuat în perioada de carantina.

Ecvideele seronegative din localitățile contaminate, ca și cele din zona de protecție de 10 km în jurul hergheliilor, depozitelor de armasari sau al altor unități specializate se testeaza de doua ori pe an (februarie-martie și octombrie-noiembrie).

În ferme de carantina pentru export nu intra decât ecvidee identificate electronic prin microcipare, conform

Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 167/2003 .

Primării localităților în care se găsesc exploatații cu ecvidee diagnosticate cu AIE, asociațiile crescatorilor de ecvidee și alte persoane interesate au obligația de a sprijini autoritatea veterinara teritorială în aplicarea măsurilor stabilite pentru supravegherea și combaterea bolii, procedând prin interzicerea, deplasarea, tranzitarea, pasunarea, participarea la târguri sau concursuri, precum și folosirea adapatorilor naturale din raza localității, pentru ecvideele care nu aparțin unei exploatații înregistrate indemne. Face excepție situația în care, în baza unei dispoziții de libera trecere eliberate de autoritatea veterinara sau a certificatului sanitar veterinar de transport, se aproba deplasarea ecvideelor bolnave livrate unui institut specializat pentru diagnostic și cercetare.

Miscarea tuturor ecvideelor de pe teritoriul județului respectiv va fi supravegheată și controlată de serviciul de inspecție și implementare a legislației sanitare veterinare.

Capitolul VI Decontaminarea, dezinsectia și deratizarea în AIE

Pentru asanarea AIE în toate unitățile în care s-a declarat boala se pot utiliza doua procedee, în funcție de gradul de infectie al unității: prin extracție sau prin depopulare totală.

În asanarea prin extracție se aplică decontaminarea:

a) de necesitate parțială, pe măsura eliminării cabalinelor, pe locul acestora și încă a doua locuri, din stanga și din dreapta acestora, precum și a suprafețelor de grajd aferente acestor locuri;

b) de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal bolnav din obiectiv.

În asanarea prin extracție se aplică decontaminarea de necesitate generală, care vizează toate obiectivele interioare. Decontaminarea obiectivelor în anotimpul călduros se poate realiza prin scoaterea cabalinelor în padocuri, iar în anotimpul rece, prin mutarea animalelor sanatoase în obiective curate și decontaminate, urmând ca obiectivul astfel eliberat să fie supus operațiunilor de decontaminare.

Se va avea în vedere ca toate obiectivele deservite de un canal de dejectii, sistem de adapare cu nivel constant sau racordate la o fosa să fie decontaminate concomitent.

În mod obligatoriu va fi facuta decontaminarea ustensilelor de grajd și a utilajelor care au deservit aceste obiective, precum și a dejectiilor din statia de epurare sau platforma de gunoi; se vor acoperi toate punctele de vizitare a canalelor de evacuare a dejectiilor.

Timpul de contact este de minimum 24 de ore pentru toate obiectivele.

Decontaminarea este controlată obligatoriu din punct de vedere al eficientei printr-un test de sanitatie (testul stafilococic), conform

Ordinului ministrului agriculturii, industriei și alimentației nr. 25/1995 , completat prin

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 374/2001

pentru aprobarea componentei Comitetului tehnic și a subcomitetelor pentru omologarea metodelor și metodologiilor de diagnostic paraclinic medical veterinar.

În asanarea prin depopulare totală se aplică decontaminarea de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal din unitate, și vizează toate obiectivele interioare și exterioare. Pentru fiecare tip de obiectiv se utilizează decontaminantul adecvat, conform cerințelor acestuia.

Timpul de contact este de minimum 24 de ore pentru toate obiectivele.

Pentru decontaminarea prin biosterilizare timpul de contact necesar este de minimum 4 luni.

Echipamentul de protecție se va decontamina prin fierbere sau gazare cu substanțe decontaminante specifice. Resturile grosiere (gunoi, furaje, asternut etc.) provenite din obiective vor fi arse sau, dacă acest lucru nu este posibil, se vor decontamina prin metoda biotermica la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare.

Decontaminarea de necesitate generală se controlează obligatoriu din punct de vedere al eficientei printr-un test de sanitatie general, aplicat la toate obiectivele interioare.

Măsurile de carantina pot fi ridicate numai după ce toate obiectivele interioare au fost supuse unei decontaminari eficiente, atestata prin buletin de analiza eliberat de laboratorul sanitar veterinar județean.

Dezinsectia de necesitate se face în mod obișnuit o dată cu decontaminarea, după scoaterea animalelor din obiective (în padocuri, curți, la pasunat sau mutate în obiective supuse măsurilor de decontaminare, dezinfecție și deratizare) și după efectuarea curățeniei mecanice. Se aplica atât în asanarea prin extracție, cat și în cea prin depopulare totală. Se repeta în funcție de ciclul biologic al insectelor hematofage.

Deratizarea de necesitate se declanseaza imediat ce se instituie focarul de boala și se realizează după un program bine pus la punct de proprietar cu o întreprindere specializată și autorizata sau de specialiști atestați și autorizați. Acțiunea trebuie să fie generală și simultană la toate obiectivele din unitate și la toate unitățile din zona de acțiune. Se planifica în intervalul dintre depopularea adaposturilor și repopularea acestora, de regula înaintea decontaminarii.

Notiuni generale de decontaminare, dezinfecție, deratizare (DDD)

----------------------------------------------------------------

a) Decontaminarea de necesitate se face în focarul de boala, în scopul distrugerii agentului patogen implicat în apariția bolii. Ea poate fi parțială (la o parte din obiectiv), totală (la unul sau mai multe obiective) sau generală (la întreaga unitate epidemiologica). Decontaminarea de necesitate mai poate fi curenta, pe măsura eliminării animalelor, sau finala, după eliminarea ultimului animal pozitiv din unitatea epidemiologica. Se realizează atât în asanarea prin depopulare totală, cat și în asanarea prin extracție.

Decontaminarea cuprinde următoarele etape și operațiuni în succesiune cronologică:

1. Curățenia mecanică:

- se elimina cabalinele din obiectiv sau din locurile vizate;

- se scoate de sub tensiune rețeaua electrica;

- se umezeste întreaga suprafața decontaminabilă cu apa sau diverse soluții (slab decontaminante, detergente, decapante etc.);

- se indeparteaza resturile grosiere (furaje, asternut, dejectii etc.) și se transporta cu o bena etansa la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare. Atenție, sa nu se imprastie pe alte obiective!;

- se demonteaza toate părțile detasabile și se depozitează într-un loc special amenajat (o platforma betonata și acoperită, o magazie betonata, un padoc betonat). Toate vor avea obligatoriu un sistem de colectare a apelor uzate sub control, unde urmează operațiunile de curatare și decontaminare;

- se curata întreaga suprafața decontaminabilă de resturile aderente în asa fel încât să poată fi recunoscut materialul din care este facuta. Curatarea se face cu ajutorul apei (jet de apa sub presiune de cel puțin 10 atm.), aerului comprimat, maturilor, periilor, razurilor etc. Mai pot fi utilizate soluții detergente sau decapante;

- resturile și lichidele sunt colectate prin sistemul de evacuare a dejectiilor sau se transporta cu o bena etansa la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare;

- suprafețele din pământ vor fi înlocuite cu pământ proaspăt, după îndepărtarea la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare a unui strat de 15-20 cm. Pământul nou va proveni dintr-o zona stabilită de medicul veterinar ca neexpusa contaminarii. Acest pământ va fi amestecat în proporție de 5:1 cu var nestins sau clorura de var înainte de introducerea în obiectiv;

- se executa reparațiile curente necesare reluării procesului de producție, conform tehnologiilor sanitare veterinare și de creștere;

- se face o noua curățenie mecanică pentru a se îndepărta resturile rezultate în urma activității de reparații;

- se introduc părțile detasate care au fost curatate și decontaminate de la locul unde au fost depozitate, în obiectiv, montandu-se funcțional.

2. Aplicarea decontaminantului:

- se alege decontaminatul specific (de exemplu, Virkon S, Aldekol DES 03, Virbaccid etc.), stabilindu-se concentrația și modul de aplicare;

- se calculează suprafața decontaminabilă, se asigura mijloacele de decontaminare și măsurile de protecție a muncii;

- se pregătește soluția de lucru în funcție de cerințele decontaminantului și de suprafața decontaminabilă;

- se condiționeaza obiectivul (se indeparteaza apa din recipiente, excavații, anfractuozitati ale pardoselii, jgheaburi, bazine, canale etc.; se deschid tablourile electrice; se completează geamurile; se inchid robinetele; se asigura sursa de iluminare etc.);

- se condiționeaza suplimentar obiectivul în funcție de cerințele decontaminantului și modul de aplicare (preincalzire, etansare, umidificare etc.);

- se imprastie cantitatea de soluție de lucru calculată pentru obiectiv, începând de sus în jos și din partea opusă înspre ieșire. Aplicarea se face prin pulverizare fina, pe întreaga suprafața decontaminabilă, cat mai uniform, pentru a se asigura cantitatea de soluție de lucru pe fiecare metru patrat;

- se închide și se sigileaza obiectivul; se încheie actul sanitar veterinar de decontaminare;

- timpul de contact este de cel puțin 6 ore.

3. Controlul eficientei decontaminarii și condiționarea obiectivului pentru repopulare:

- se recolteaza cu ajutorul tampoanelor de sanitatie resturi din obiectivul decontaminat, de către o persoană instruita în acest sens și dotată cu materiale necesare. Aceasta persoana intra prima în obiectiv, utilizând mijloace de protecție personală;

- se respecta baremul de sanitatie și se face neutralizarea specifică a decontaminantului;

- se întocmește nota de însoțire pentru laborator;

- se asigura prelucrarea materialului recoltat în maximum 24 de ore.

b) Dezinsectia de necesitate vizează distrugerea insectelor hematofage care pot fi incriminate în transmiterea AIE. Se repeta în funcție de ciclul biologic al dăunătorilor.

Dezinsectia cuprinde următoarele etape și operațiuni în succesiune cronologică:

1. Curățenia mecanică:

- se scot animalele în padocuri sau se muta în alte obiective care au fost în prealabil supuse măsurilor DDD;

- se executa o pulverizare cu soluție fixatoare (de exemplu, soda caustica 0,5%) pe întreaga suprafața a obiectivului, calculandu-se 1 l/mp, înainte să fie scoase resturile de furaje și apa sau dejectiile;

- se demonteaza și se indeparteaza din obiectiv părțile detasabile care se vor depozita, curata și dezinsectiza pe o platforma betonata sau într-un alt obiectiv curat;

- se evacueaza gunoiul și resturile de furaje și se depozitează pe platforma de gunoi;

- se spala cu apa și se indeparteaza toate resturile organice aderente de suprafețe;

- părțile detasate, curatate și spalate, vor fi remontate;

- se vidanjeaza fosele colectoare, se desfunda și se spala canalele de scurgere și rigolele;

- se indeparteaza pentru protecție toate obiectele care nu trebuie să vina în contact cu substantele insecticide;

- se dreneaza apele stagnante din incinta fermei și din jurul acesteia.

2. Aplicarea soluției de dezinsecție:

- după decontaminare și zvantare, pe întreaga suprafața decontaminabilă se pulverizeaza o soluție insecticida, calculandu-se 0,2 l/mp. Se va insista asupra locurilor preferate de daunatori, cum sunt: pervazul ferestrelor, pereții despartitori, boxe, stanoage, jgheaburi, deasupra ușilor, pe tavan, unghiuri, colturi etc.;

- obiectivul se lasă închis 24 de ore;

- insectele moarte se strang și se ard pentru a nu fi consumate de animale.

Dintre substantele insecticide vor fi preferate piretroidele sub forma de soluție sau aerosoli. Cu anumite precautii pot fi utilizate și insecticidele organofosforice.

Personalul care face dezinsectia trebuie să fie instruit și autorizat.

3. Controlul eficientei dezinsectiei se face prin inspecție (prin observarea prezentei insectelor moarte în spațiile tratate și a reducerii numărului de insecte vii din aer și de pe suprafețe). Pentru evaluarea procentuală a eficientei dezinsectiei se pune un anumit număr de benzi imbibate într-o substanța lipicioasa un timp determinat (1/2-1 ora), înainte și după dezinsecție. Se stabilește procentul de insecte capturate după dezinsecție față de cele capturate înainte de dezinsecție, după care se stabilește eficienta, scăzându-se procentul obținut din 100%. Pentru insectele nezburatoare se pot numara insectele vii de pe o suprafața dintr-un obiectiv, înainte și după dezinsecție, stabilindu-se eficienta dezinsectiei la fel ca pentru insectele zburătoare.

c) Deratizarea vizează distrugerea tuturor rozatoarelor din perimetrul unității și evitarea izgonirii acestora în vecinătăți.

Succesul acțiunii depinde și de cooperarea cu unitățile vecine pentru sincronizarea măsurilor de combatere, prevenindu-se astfel invadarea altor gospodării, data fiind marea mobilitate a rozatoarelor.

Se utilizează fie un singur raticid (durata dintre deratizari fiind de 6 luni), fie mai multe substanțe, folosindu-se mai întâi raticidele cu acțiune insidioasa (anticoagulantele) și în ultima parte pe cele cu acțiune brutala (hidrogen fosforat, fosfura de zinc).

Pentru canalele de evacuare a dejectiilor se recomanda blocurile raticide hidrofuge (Ratak, Klerat, Macustox, Rostop etc.).

Cele mai utilizate mijloace de deratizare sunt cele mecanice și chimice.

1. Mijloacele mecanice

Sunt folosite diferite tipuri de capcane sau curse care se amplaseaza ținându-se seama de căile obișnuite de circulație, la circa 40-50 cm de galerie. La început capcanele se lasă nearmate câteva zile și numai după ce rozatoarele se obisnuiesc cu prezenta lor, se armeaza.

Un alt mijloc eficient de combatere a rozatoarelor consta în inundarea galeriilor cu apa sub presiune, distrugand mai ales puii.

2. Mijloacele chimice

Raticidele pot fi substanțe anorganice sau organice, de natura vegetala sau de sinteza. De asemenea, după modul cum acționează, pot fi toxice de ingestie și toxice respiratorii.

Toxicele de ingestie se aplică sub forma de momeli toxice alimentare: boabe de cereale sau alt suport alimentar impregnat cu soluții toxice; pulberi folosite la prafuiri.

Toxicele respiratorii constituie un mijloc mai eficient de distrugere a rozatoarelor, distrugandu-le pe toate cele aflate în galeriile sau în spațiile gazate.

Se aplica în special galeriilor care nu au comunicare cu spații locuite de om și unor spații închise folosite ca depozite, care, de asemenea, nu au legătură cu cele locuite de om.

Etapele deratizarii:

1. Curățenia mecanică:

- se scot animalele în padocuri sau se muta în alte obiective care au fost în prealabil supuse măsurilor DDD;

- se evacueaza gunoiul și resturile furajere și se depozitează pe platforma de gunoi;

- se spala cu apa și se indeparteaza toate resturile organice aderente de suprafețe.

2. Aplicarea rodenticidului:

- se folosesc momeli toxice și/sau prafuiri pe locurile circulate de rozatoare, galeriile accesibile, locurile de acces din afară adaposturilor. La galerii se poate aplica gazarea. Se otravesc sursele de apa;

- în cazul în care animalele nu se evacueaza, momelile toxice și prafuirile se aplică în locurile circulate de rozatoare, dar la care animalele nu pot avea acces (grinzile de sustinere ale acoperișului, camerele de depozitare a furajelor, alte camere anexe);

- în afară adaposturilor și în interiorul lor se pot amplasa stații de intoxicare;

- în timpul verii o atenție deosebită se va acorda spațiilor verzi dintre adaposturi și din vecinătatea adaposturilor (unde sobolanii se retrag și sapa galerii), canalelor, conductelor de alimentare cu apa, precum și canalelor de evacuare a dejectiilor. Asupra acestora se va acționa aplicându-se prafuirea cu pulberi toxice a locurilor umblate, precum și cu momeli toxice alimentare. Se poate executa gazarea galeriilor;

- momelile neconsumate de rozatoare trebuie adunate la sfârșitul acțiunii de deratizare de către cei care le-au amplasat și se vor distruge prin ardere sau se vor ingropa (cel puțin la un metru adancime, la o distanta de cel puțin 50 m de sursele de apa);

- toate galeriile trebuie astupate, urmele vizibile de rozatoare se curata, iar după câteva zile se va reinspecta zona tratata pentru a se verifica apariția urmelor proaspete și a se aprecia eficienta deratizarii.

Personalul care face deratizarea trebuie să fie instruit și autorizat.

Capitolul VII Stingerea focarului de AIE și notificarea stingerii bolii

7.1. Stingerea oficială a bolii

Herghelia, depozitul de armasari, unitatea specializată sau efectivul de ecvidee se considera asanat de AIE dacă îndeplinește următoarele condiții:

- ecvideele seropozitive au fost sacrificate la abator;

- ecvideele trecute de vârsta de 6 luni au reactionat negativ la doua controale serologice efectuate prin testul ID (testul Coogins) sau ELISA, la interval de minimum 6 luni și de maximum 12 luni de la examenul anterior, cu rezultat negativ;

- s-a procedat la decontaminarea, dezinsectia (distrugerea vectorilor) și deratizarea adaposturilor și a incintei, iar eficienta a fost verificata prin teste de sanitatie.

7.2. Notificarea stingerii bolii și ridicarea măsurilor de carantina

Stingerea oficială a bolii și ridicarea măsurilor de carantina se fac de către autoritatea veterinara teritorială, printr-un document similar cu cel folosit la declararea oficială a bolii, cu înștiințarea organismelor care au responsabilitate în supravegherea și combaterea AIE.

Notificarea stingerii bolii se efectuează în conformitate cu normele sanitare veterinare în vigoare.

Capitolul VIII Măsuri de prevenire a reaparitiei AIE în teritoriile în care boala a fost eradicata

Pentru prevenirea reaparitiei cazurilor de AIE în teritoriile indemnizate, trebuie respectate următoarele măsuri:

a) identificarea tuturor ecvideelor;

b) controlul circulației ecvideelor;

c) introducerea de animale (ecvidee) provenite numai din efective sigur indemne de AIE;

d) respectarea perioadei de carantina profilactica;

e) testarea serologica a ecvideelor aflate în perioada de carantina, conform legislației în vigoare;

f) testarea serologica a ecvideelor importate;

g) interzicerea folosirii la monta a armasarilor care au acționat în stațiuni temporare de monta, dacă nu au fost examinati serologic în perioada de carantina, după reintoarcerea lor în herghelie din stațiunile temporare de monta;

h) materialul seminal, ovule/embrionii importați sa provină de la animale libere de AIE;

i) respectarea prevederilor programului de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului;

j) prelevarea probelor de sânge să se efectueze cu ace de unica folosință, pentru fiecare animal;

k) instrumentarul folosit în intervenții chirurgicale să fie sterilizat;

l) materialul seminal utilizat la monta artificiala sa provină de la armasari sanatosi;

m) acțiunile de vânzare-cumpărare să se efectueze numai după ce ecvideele au fost testate serologic și prezintă rezultat negativ pentru AIE;

n) programele de decontaminare și dezinsectii periodice să fie aplicate conform planului întocmit anual;

o) furajele sa nu provină de pe terenuri pe care au pascut animale infectate sau suspecte de AIE.

Capitolul IX Măsuri generale de protecție pentru păstrarea, manipularea și utilizarea pesticidelor

Păstrarea insecticidelor și a rodenticidelor trebuie facuta numai în ambalaje originale, ermetic închise, în locuri racoroase, departe de alimente și furaje și în siguranța față de copii și persoane neavizate.

În timpul utilizării:

a) manipularea și utilizarea numai de către persoane adulte, perfect familiarizate cu măsurile de protecție;

b) purtarea obligatorie a echipamentului de protecție;

c) evitarea contactului toxicelor cu pielea;

d) purtarea manusilor și a ochelarilor de protecție;

e) purtarea mastii pe fața la pulverizarile în spațiile închise;

f) aplicarea pulberilor și momelilor numai cu mana protejata;

g) nu se va ingera materialul concentrat; nu se bea, nu se mananca și nu se fumeaza în timpul lucrului sau al manipulării;

h) nu se pulverizeaza când este vant;

i) surplusul sau apa de spalare a utilajului de lucru nu se arunca în ape stătătoare sau curgătoare;

j) spalarea și denocivizarea cu soluție de detergent a echipamentului de protecție;

k) spalarea și depozitarea într-un loc sigur a containerelor și ambalajelor goale, după utilizarea conținutului.

-------