Decizia nr. 4

Sub președinția vicepreședintelui Curții Supreme de Justiție, Lidia Barbulescu,

s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, referitor la aplicarea dispozițiilor

art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , privind posibilitatea primarului de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local pe care le considera ilegale.

Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul Paula Pantea.

Procurorul a susținut recursul în interesul legii astfel cum a fost formulat, cerând să se decidă în sensul că primarul nu are calitatea procesuala activa de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

CURTEA,

asupra recursului în interesul legii de fața, în baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:

În aplicarea dispozițiilor

art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la problema dacă primarul are calitatea procesuala de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le considera nelegale.

Astfel, unele instanțe au hotărât ca primarul are calitate procesuala activa, în temeiul dispozițiilor

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , considerând ca prevederile

art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 , potrivit cărora primarul, în situația în care apreciază ca o hotărâre a consiliului local este ilegala, îl sesizează pe prefect în termen de 3 zile de la adoptare, nu se referă la o procedură judiciară.

Alte instanțe, dimpotriva, au decis respingerea cererii de anulare a hotărârii consiliului local formulate de primar, motivand ca acesta nu are calitate procesuala activa deoarece, potrivit

art. 27 și 135 din Legea nr. 215/2001 , numai prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le considera nelegale.

Aceste din urma instanțe au procedat legal.

Potrivit

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , "competentele și atribuțiile autorităților administrației publice locale se stabilesc numai prin lege", iar "aceste competente sunt depline și exclusive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege".

În raport cu aceste dispoziții, prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, în sensul că primarul "asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local", precum și ca "în situația în care apreciază ca o hotărâre este ilegala, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect", nu pot avea decât semnificatia ca primarul nu are la dispoziție o alta modalitate de a ataca o hotărâre pe care o considera ilegala decât aceea de a-l sesiza pe prefect despre ilegalitatea observata.

A da o alta interpretare prevederii menționate ar insemna să se încalce principiul legalității competentelor și atribuțiilor stabilit în

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , prin care se subliniaza ca "autonomia locală conferă autorităților publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres în competența altor autorități publice".

Or, prin

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

se prevede că "prefectul poate ataca, în total sau în parte, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul județean, precum și dispozițiile emise de primar sau de președintele consiliului județean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale".

Fața de aceasta dispoziție imperativa, de natura a inlatura orice indoiala în legătură cu lipsa de calitate a primarului de a exercita acțiunea în contencios administrativ împotriva hotărârilor ce se adoptă de consiliul local, se impune a se retine ca, sub aspectul menționat, competența să se limitează la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel de hotărâri.

De altfel, din coroborarea dispozițiilor înscrise în art. 46 și în art. 71 alin. (1) cu cele ale

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , rezultă ca actele emise de consiliul local și de primar au caracter independent, nici una dintre aceste autorități neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorități simetrice, singura autoritate publică investită cu acest atribut fiind prefectul.

Reiese deci ca primarul nu are calitatea de a exercita o cale de atac directa împotriva hotărârilor consiliului local pe care le apreciază ca fiind ilegale, singura sa posibilitate de a interveni pentru anularea sau remedierea acestor hotărâri fiind sesizarea pe care o poate adresa prefectului în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din legea menționată.

Evident, în conformitate cu prevederile

art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , "primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".

Fața de aceasta reglementare, primarul are dreptul sa acționeze și poate fi chemat în justiție ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv comuna sau orașul, fie singur, fie alături de consiliul local.

Dispozițiile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care își au aplicabilitate numai în ceea ce privește raporturile dintre persoanele fizice sau juridice cu autoritățile publice, nu pot conferi primarului, ca autoritate executivă a persoanei de drept public, comuna sau orașul, atributia de a contesta actele adoptate de consiliul local în calitate de autoritate deliberativa a aceleiași persoane de drept public.

Ca urmare, atributia de a ataca hotărârile adoptate de consiliul local revine, asa cum se prevede expres prin art. 27 alin. (1) și

art. 135 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , numai prefectului, iar primarul are doar posibilitatea, reglementată prin art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, de a-l sesiza pe prefect, în termen de 3 zile de la adoptarea hotărârii consiliului local, în cazul în care apreciază ca aceasta este ilegala.

În consecința, în temeiul

art. 26 lit. b) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993

și al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca primarul nu are calitatea de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.

În aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. b), cu referire la art. 27 alin. (1), art. 46 și la

art. 71 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , stabilește ca primarul nu are calitatea de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

Pronunțată în ședința publică, azi, 23 iunie 2003.