Decizia nr. 138/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 3.616/243/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.219D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. De asemenea, partea Gabriel Untu a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.605D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 270 alin. (3) și

art. 274 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Stelian Turcu și Dumitru-Dănuț Ion în Dosarul nr. 18.128/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.

5. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

8. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.605D/2015 la Dosarul nr. 1.219D/2015, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată în Dosarul nr. 1.219D/2015 și ca inadmisibilă în Dosarul nr. 1.605D/2015, deoarece se critică limitele de pedeapsă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierile din 29 iunie și 27 octombrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 3.616/243/2014 și nr. 18.128/300/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României cu referire la sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", iar Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) și

art. 274 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României.

11. Excepția a fost ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și de către Stelian Turcu și Dumitru-Dănuț Ion, în dosarele de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la

art. 274 din Legea nr. 86/2006 .

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece destinatarii legii penale prin care se prevăd faptele care constituie infracțiuni trebuie să înțeleagă în mod clar care este conduita sancționată de legiuitor. Or, folosirea noțiunii generice de "contrabandă" în sintagma menționată poate crea confuzii, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este definită de legiuitor decât în dispozițiile

art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 . Incriminând infracțiunea de contrabandă asimilată, legiuitorul trebuia să fie mai explicit în ceea ce privește reprezentarea pe care trebuie să o aibă persoana care colectează, deține, produce sau desfășoară una dintre celelalte acțiuni menționate în dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

cu privire la proveniența bunurilor. Așa fiind, prin raportare la infracțiunea de contrabandă, rezultă clar că este absolut necesar ca prezumtivul autor al infracțiunii de contrabandă asimilată să cunoască modalitatea în care bunurile au intrat în țară, modalitate care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de

art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 .

13. Din conținutul acestor din urmă prevederi reiese că nu orice introducere în țară a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal constituie infracțiune, ci este necesară îndeplinirea mai multor condiții în forma alin. (1), prin alte locuri decât cele stabilite la control vamal, și în forma alin. (2), prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragere de la controlul vamal, dacă valoarea în vamă depășește o anumită sumă, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, al bunurilor sau al mărfurilor plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă este mai mică decât suma de referință.

14. Dacă raportarea nu se face la infracțiunea de contrabandă, în lipsa definirii de către legiuitor a acestei noțiuni, norma de incriminare este lipsită de previzibilitate și contravine principiului respectării legilor și al legalității incriminării.

15. De asemenea, se mai arată că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece intervalul extrem de mare dintre limita minimă și cea maximă a pedepsei a dus la soluții mult diferite în ceea ce privește pedepsele concret aplicate pentru fapte asemănătoare ori la pedepse mari pentru infracțiuni cu o periculozitate scăzută, fapt care nu asigură caracterul previzibil al actului de justiție. Prin modalitatea de incriminare a pedepsei aferente infracțiunii de contrabandă s-a încălcat principiul constituțional potrivit căruia o normă juridică trebuie să fie previzibilă, astfel încât să fie respectat principiul obligativității legii. Previzibilitatea trebuie raportată și la cerința justificării în concret a incriminării faptei penale, pe necesități obiective și sociale arătate de autoritățile legiuitoare, astfel încât să susțină principiul respectării legilor de către cetățeni. Or, principiile ce stau la baza adoptării oricărei legi au fost încălcate în situația de față, norma adoptată fiind contrară intenției rezultate din Expunerea de motive, document ce reprezintă în esență justificarea socială și juridică ce stă la baza noii reglementări.

16. Pe de altă parte, se arată că sunt afectate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu există criterii obiective și raționale de natură a justifica o incriminare excesivă a pedepsei aferente infracțiunii de contrabandă.

17. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au fost publicate în Monitorul Oficial al României, cetățenii fiind prezumați a cunoaște obligațiile ce le incumbă ca urmare a intrării lor în vigoare. Prin urmare, nu poate fi vorba de o lipsă de previzibilitate a normei, ci cel mult de o inadvertență în politica penală a statului. Or, controlul asupra unei eventuale inadvertențe cu privire la pedepsele reglementate cu presupunerea existenței unui pericol social abstract luat în considerare de legiuitor este atributul exclusiv al legiuitorului, și nu al instanțelor de judecată sau constituționale. Împrejurarea că inculpații apreciază că limitele de pedeapsă sunt prea mari în actualul context penal și procesual penal nu înlătură prezumția asupra pericolului social abstract luat în considerare de legiuitor la momentul incriminării faptelor menționate.

18. Cu privire la dispozițiile privind procesul echitabil, instanța de judecată apreciază că acestea nu sunt încălcate atât timp cât există norme cu privire la desfășurarea procedurilor, eventualele comparații între situații asemănătoare fiind necesar a fi făcute față de inculpați care sunt cercetați pentru fapte ce se subscriu normei incriminate.

19. Totodată, critica raportată la eventualele discriminări ce se produc între persoanele care au fost cercetate pentru fapte ale căror pedepse s-au redus și cele cercetate pentru infracțiunile ce fac obiectul sesizării nu poate fi primită, deoarece pentru a fi aplicabil principiul nondiscriminării este necesar ca persoanele să se afle în situații asemănătoare.

20. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

21. Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate ridică în Dosarul nr. 1.219D/2015 o problemă de aplicare, în sensul că se impune probarea infracțiunii premisă. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, orice excepție de neconstituționalitate care vizează nu o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau o ordonanță, ci exclusiv interpretarea sau aplicarea lor, va fi respinsă ca fiind inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 126 din Constituție, această atribuție intră în sfera de competență a instanțelor judecătorești. De asemenea, prevederile art. 20 din Constituție nu sunt incidente în cauză. În concluzie, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

22. Cât privește excepția ridicată în Dosarul nr. 1.605D/2015, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece infracțiunea criticată prezintă faptele ce sunt asimilate infracțiunii de contrabandă într-un mod foarte clar și lipsit de echivoc. Totodată, normele de reglementare a competenței instanțelor judecătorești, a gradelor de jurisdicție, a căilor de atac, precum și reglementarea pedepselor faptelor stabilite ca fiind infracțiuni, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, nefiind adusă atingere dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

23. De asemenea, dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii și fără discriminări, fiind deci conforme cu art. 16 din Legea fundamentală.

24. În ce privește pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituție, Guvernul face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial.

25. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" face trimitere la infracțiunea de contrabandă astfel cum este descrisă în alin. (1), și anume bunurile sau mărfurile introduse în sau scoase din țară, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Așa fiind, contrabanda, în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate, incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Contrabanda apare ca o infracțiune complexă, ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății taxelor și impozitelor (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv al infracțiuni de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos. Prin urmare, norma de incriminare a infracțiunii asimilate contrabandei corespunde rigorilor constituționale și convenționale privind previzibilitatea, precum și principiului respectării legilor și al legalității incriminării.

26. Referitor la nemulțumirea autorilor excepției față de cuantumul excesiv al pedepselor pentru infracțiune de contrabandă, în contextul general al reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile din noul Cod penal, se arată că o eventuală modificare a soluției legislative în sensul dorit de autori nu poate face obiectul controlului de constituționalitate. În aplicarea

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.

27. În ce privește critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituție, se arată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, nu și în ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial.

28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 270 alin. (3) și

art. 274 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, astfel cum au fost introduse prin

art. IX pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, care au următorul conținut:

- Art. 270 alin. (3): "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia."

- Art. 274: "Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

31. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

32. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 824 și

Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 și, respectiv, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) și

art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României reținând în esență că, potrivit unei definiții general admise, contrabanda constă în trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale și reprezintă una dintre principalele forme de fraudă la nivelul Uniunii Europene. Contrabanda generează concurență neloială față de producătorii Uniunii Europene, dar și pierderea veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase, și pune în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii Europene.

33. Din examinarea conținutului infracțiunii de contrabandă prevăzute în art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal al României corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 . În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârșește de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal al României, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracțiune, astfel că, prin voința legiuitorului, fapta este infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravențională. În același mod, fapta de "înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal", reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracțiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravențională.

34. Curtea a mai arătat că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ, ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei. Așadar, din conținutul incriminării rezultă că această infracțiune, prin voința legiuitorului, este "asimilată" infracțiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conținutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal al României, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar "asimilată", derivată, corelativă.

35. În legătură cu acest din urmă aspect, Curtea a reținut că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile puterii legiuitoare. Astfel, menținerea limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, și după intrarea în vigoare a noului Cod penal, reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii printre care și frecvența fenomenului infracțional. Așa fiind, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 , respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Așa încât, prin adoptarea și menținerea în fondul activ al acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific, astfel că și sub acest aspect critica apare ca inadmisibilă.

36. De altfel, cât privește invocarea dreptului la un proces echitabil, cu referire la critica de neconstituționalitate privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea asimilată contrabandei, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale constante, aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, reținând că nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial.

37. Cât privește latura subiectivă, Curtea a reținut că infracțiunea de contrabandă, în forma asimilată, este săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, făptuitorul cunoscând faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică, iar răspunderea penală îi poate fi angajată în condițiile normelor generale de drept penal, acesta fiind supus condiției de a cunoaște proveniența/destinația ilicită a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoașterea provenienței/destinației acestora urmând a fi probată din circumstanțele faptice obiective ale cauzei. Așadar, legiuitorul a stabilit că este suficientă reprezentarea autorului că bunurile provin din/sunt destinate contrabandei, fără a fi necesar ca acesta să cunoască, în mod exact, încadrarea juridică ce ar putea fi atribuită faptei din care provine bunul sau căreia îi este destinat și nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal. În general, această din urmă precizare nu este necesară, dat fiind și faptul că în doctrină sau practica judiciară nu s-a pledat niciodată pentru o asemenea condiție, respectiv cunoașterea exactă a naturii faptei din care provine bunul sau valența ce i-ar putea fi atribuită din punct de vedere penal.

38. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare și previzibile, destinatarii lor având posibilitatea să cunoască comportamentul prohibit de acestea, iar incriminarea astfel statuată este rezultatul legiferării.

39. Același rațiuni sunt valabile mutatis mutandis și cu privire la critica raportată din perspectiva limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea prevăzută de

art. 274 din Legea nr. 86/2006 .

40. Referitor la raportarea criticii din perspectiva încălcării art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică fără privilegii și fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

41. Distinct de argumentele mai sus menționate, soluția inadmisibilității este susținută și de împrejurarea că prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțându-se asupra unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că "noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia". Drept urmare, instanța supremă a statuat că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) și

art. 274 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 3.616/243/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și de Stelian Turcu și Dumitru-Dănuț Ion în Dosarul nr. 18.128/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.