Decizia nr. 375/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Societatea Editorilor din România (SER) din București în Dosarul nr. 1.943/301/2014 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.284D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociația Societatea Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice - PERGAM din București a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.685D/2015, nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 și nr. 107D/2016 având ca obiect o excepție de neconstituționalitate având un obiect identic, ridicată de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, județul Alba, Ioana Măruțescu, Cleonia Copaci și Mariana Olaru în dosarele nr. 1.757/107/2013, nr. 16.943/3/2013/a1, nr. 10.313/101/2013 și nr. 1.395/110/2014 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția I civilă și a II-a civilă.

5. La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.685D/2015, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate doamna avocat Angela Mare din Baroul București, cu delegație depusă la dosar, și pentru partea Societatea Leier Rom - S.R.L. din Cluj-Napoca domnul avocat Eugen Constantin Iordăchescu din Baroul Cluj, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Reprezentanții părților prezente arată că sunt de acord cu măsura conexării.

8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

9. Curtea, având în vedere obiectul similar al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.685D/2015, nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 și nr. 107D/2016 la Dosarul nr. 1.284D/2015, care a fost primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Societății Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, județul Alba, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost invocată și motivată. Consideră că dispoziția legală criticată contravine Legii fundamentale din cauza efectelor sale, respectiv din cauza faptului că suspendă o reglementare din Codul de procedură civilă potrivit căreia justițiabilii care, de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă și până la data de 31 decembrie 2015, învestesc instanțele de judecată cu soluționarea unor cereri a căror valoare se situează sub 1.000.000 lei sunt privați de o cale importantă de atac, respectiv recursul. Efectele dispoziției legale criticate înfrâng principiul egalității între justițiabili, astfel cum este reglementat prin art. 16 din Constituție, și înfrâng, de asemenea, dispozițiile constituționale ale art. 124 alin. (2), dată fiind aceeași inegalitate nejustificată dintre justițiabili. În concluzie, având în vedere aceste argumente, precum și dispozițiile art. 53 din Constituție, solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .

11. Reprezentantul Societății Leier Rom - S.R.L. din Cluj-Napoca solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate invocate. Apreciază că argumentația autoarei excepției de neconstituționalitate este edificată în jurul premisei că dispoziția legală criticată ar genera o discriminare a anumitor justițiabili care nu au avut posibilitatea de a fi introdus o acțiune în fața instanțelor judiciare competente în perioada de aplicare a

Legii nr. 2/2013 . Arată că a admite critica formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate ar echivala cu a considera ca neconstituțional orice text legal, inclusiv art. 483 din Codul de procedură civilă, care limitează căile de atac pentru anumite litigii, în funcție de cuantumul valoric al pretențiilor care fac obiectul acestora. În concluzie, apreciază criticile de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiate, drept care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Depune concluzii scrise.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a arătat că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. În acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiție poate fi supus unor limitări, cu condiția de a nu fi afectată însăși substanța dreptului. În toate cele cinci dosare în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate autorii acesteia au beneficiat de o cale de atac, respectiv apelul, împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

13. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție arată că, de asemenea, instanța constituțională a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea la momentul de față, potrivit principiului tempus regit actum, nu este de natură a afecta principiul egalității în drepturi.

14. În cauză, dispoziția legală criticată stabilește un tratament egal pentru persoanele aflate în aceeași situație, determinată după un criteriu obiectiv, acela al obiectului acțiunii.

15. Apreciază că, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, cele reținute în

deciziile nr. 350 din 7 mai 2015 , nr. 500 din 30 iunie 2015 și nr. 517 din 7 iulie 2015 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

16. Prin Decizia civilă nr. 693R din 17 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.943/301/2014, Curea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Societatea Editorilor din România (SER) din București într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost respins apelul declarat de autoarea excepției de neconstituționalitate.

17. Prin încheierile din 10 noiembrie și 8 decembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.757/107/2013 și nr. 10.313/101/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2), respectiv a dispozițiilor

art. XVIII din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, excepții ridicate de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, județul Alba, și de Cleonia Copaci în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor decizii civile prin care a fost respins apelul declarat de autoarea excepției de neconstituționalitate, respectiv a fost admis apelul formulat de partea pârâtă.

18. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2015 și Decizia nr. 8 din 13 ianuarie 2016, pronunțate în dosarele nr. 16.943/3/2013/a1 și nr. 1.395/110/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, excepții ridicate de Ioana Măruțescu și de Mariana Olaru în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor decizii civile prin care au fost respinse apelurile declarate de autoarele excepției de neconstituționalitate.

19. În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică, în esență, modalitatea în care s-a reglementat exercitarea căii de atac a recursului pentru cauze înregistrate până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, recursul poate fi exercitat doar pentru cauze a căror valoare depășește 1.000.000 lei, iar pentru cauze înregistrate începând cu data de 1 ianuarie 2016 cu același obiect, calea de atac a recursului se poate promova pentru litigii a căror valoare depășește suma de 500.000 lei. Se arată că astfel se generează o discriminare între anumite categorii de justițiabili, în sensul că cei ale căror cereri, introduse până la data de 31 decembrie 2015, cu o valoare peste 500.000 lei, dar sub plafonul de 1.000.000 lei prevăzut de textul de lege criticat, sunt privați în mod nejustificat de calea de atac a recursului, pe când justițiabilii care introduc cereri după data de 1 ianuarie 2016 și a căror valoare se situează peste pragul valoric de 500.000 lei vor avea deschisă calea de atac a recursului.

20. Dreptul anumitor categorii de justițiabili de a supune controlului unei instanțe de recurs hotărârile judecătorești pronunțate cu încălcarea legii, pe o anumită perioadă de timp, este încălcat în condițiile în care, pentru aceeași cauză, altor justițiabili li se permite exercitarea controlului de legalitate asupra hotărârilor pronunțate de instanțele de apel, singurul criteriu stabilit de legiuitor fiind data sesizării instanței, respectiv anterior sau ulterior datei de 1 ianuarie 2016, ceea ce determină o discriminare între cetățeni și îngrădește accesul la justiție prin privarea de calea de atac a recursului pentru o anumită categorie de justițiabili.

21. Se mai apreciază că prin conținutul său normativ

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

încalcă și principiul neretroactivității legii prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

22. Astfel, se apreciază că imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului determinată de un criteriu pecuniar este de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituționale ale egalității în drepturi, în general, și egalității în fața justiției, în special.

23. În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 967 din 20 noiembrie 2012 .

24. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului de care acesta dispune în ceea ce privește reglementarea cadrului legal în care pot fi exercitate căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

25. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă și a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, nu instituie discriminări și nu contravine principiului egalității de tratament între subiectele de drept în condițiile în care Curtea Constituțională a statuat că este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție care reiese și din dispozițiile art. 126 din Constituție. Nu se poate reține încălcarea principiului accesului liber la justiție în condițiile în care legea nu prevede calea de atac a recursului în cererile care se situează sub un anumit criteriu valoric.

26. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

27. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

28. Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 și nr. 107D/2016 și apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

29. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

30. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

31. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. XVIII și

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 . În realitate, având în vedere obiectul criticii de neconstituționalitate, Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următoarea redactare: "(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

32. Ulterior sesizării Curții Constituționale, textele de lege criticate au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

pentru prorogarea unor termene prevăzute de

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, astfel că, în prezent, art. XVIII alin. (1) stabilește că dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, iar termenul prevăzut la art. XVIII alin. (2) a fost prelungit până la 31 decembrie 2016.

33. În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă dispozițiile constituționale ale art. 15 care consacră principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparțial și egal al justiției și art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

34. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în cuprinsul art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt enumerate hotărârile care nu pot fi supuse recursului, printre care se numără și cele cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv, acestea fiind vizate de autorii prezentei excepții.

35. Prin textul de lege criticat, cuprins în

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, s-a stabilit însă că de la 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare atât a

Legii nr. 2/2013 , cât și a Codului de procedură civilă) și până la 31 decembrie 2015 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

acest termen a fost prelungit până la 1 ianuarie 2017, după această dată urmând să se aplice prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă care exclud de la calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate cu privire la cereri în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

36. Autorii excepției sunt nemulțumiți, așadar, de faptul că pe intervalul de timp cuprins între 15 februarie 2013 și 1 ianuarie 2017 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate cu privire la cereri în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, urmând ca, după această dată, să se aplice prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stabilesc o valoare mai mică, de 500.000 lei.

37. Față de aceste critici, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a statuat că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferențe să aibă semnificația unei discriminări (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31).

38. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiție din Constituție, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens pronunțându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

39. De asemenea, Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la

deciziile nr. 99 din 23 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr.

230 din 16 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr.

226 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr.

572 din 3 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, nr.

500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, sau nr.

967 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012).

40. Or, în cauza de față, autorii excepției au avut acces la judecarea cauzei în primă instanță, precum și în apel. Așadar au beneficiat de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.

41. Aceleași considerente au fost reținute, de altfel, de Curtea Constituțională și în

Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, prin care au fost examinate prevederile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

prin prisma faptului că, înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013 , era posibil accesul la calea de atac a recursului în acțiunile având ca obiect cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

42. În ceea ce privește invocarea încălcării principiului neretroactivității legii Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, atât timp cât dispoziția legală criticată se aplică pentru viitor, de la data intrării în vigoare, fără a produce efecte retroactive.

43. Referitor la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, de vreme ce nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau libertăți fundamentale.

44. În fine, în ceea ce privește invocarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea reține că considerentele care au fundamentat soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin decizia amintită vizează aspecte specifice modului de reglementare a normelor constatate cu acel prilej ca fiind neconstituționale, care nu se regăsesc în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.

45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Societatea Editorilor din România (SER) din București în Dosarul nr. 1.943/301/2014 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, județul Alba, și de Cleonia Copaci în dosarele nr. 1.757/107/2013 și nr. 10.313/101/2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, de Ioana Măruțescu și de Mariana Olaru în dosarele nr. 16.943/3/2013/a1 și nr. 1.395/110/2014 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iunie 2016.