Decizia nr. 377/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 și

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de George Băeșu în Dosarul nr. 2.312/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.487D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Lucian Ioan Herescu a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

și invocă direct în fața Curții Constituționale excepția având ca obiect prevederile art. 31 alin. (1), (2) și (3) și

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, coroborate cu

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

și art. 10 alin. (5), art. 31 alin. (3) și (5) și

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , precum și

cap. III din Hotărârea Guvernului nr. 401/2013

pentru aprobarea Normelor de aplicare a

Legii nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. De asemenea, la dosar, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis note scrise prin care susține admiterea criticilor de neconstituționalitate formulate în privința

art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 .

4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.563D/2015, nr. 1.616D/2015, nr. 1.629D/2015, nr. 1.639D/2015, nr. 1.732D/2015 și nr. 1.901D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de George Băeșu în Dosarul nr. 10.474/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.509/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 843/54/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.603/2/CAF/2015, nr. 2.807/2/2015 și nr. 4.944/2/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

5. La apelul nominal răspunde, pentru partea Honorina Cristea, avocatul Lucia Cherecheș din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la Dosarul nr. 1.616D/2015. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la dosare, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis note scrise prin care susține admiterea criticilor de neconstituționalitate.

7. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.563D/2015, nr. 1.616D/2015, nr. 1.629D/2015, nr. 1.639D/2015, nr. 1.732D/2015 și nr. 1.901D/2015 la Dosarul nr. 1.487D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului părții, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Susține că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, iar dispozițiile legale criticate referitoare la sancționarea conducătorului autorității publice debitoare în cazul întârzierii îndeplinirii obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească conferă eficacitate mecanismului executării. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011

și precizează că o sancțiune procedurală pecuniară aplicată de instanța judecătorească conducătorului autorității publice, în scopul asigurării executării unei hotărâri judecătorești, nu este de natură a afecta demnitatea umană a conducătorului autorității publice respective.

9. Reprezentantul Ministerului Public invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 898 din 17 decembrie 2015

și pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate privind norma cuprinsă în

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , care consacră caracterul "definitiv" al încheierii, și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale

art. 24 din Legea nr. 554/2004 , precum și a dispozițiilor art. 25 din același act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

10. Prin Încheierea din 30 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.312/2/2015, prin Încheierea din 16 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.509/2/2015, prin Încheierea din 17 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.603/2/CAF/2015, prin Încheierea din 22 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.807/2/2015 și prin Încheierea din 5 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.944/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 și

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de George Băeșu, în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în cauze având ca obiect obligarea la plata amenzii pentru neexecutarea unor hotărâri judecătorești.

11. Prin Încheierea din 6 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.474/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de George Băeșu într-o cauză având ca obiect "sancțiune pentru neexecutare hotărâre".

12. Prin Încheierea din 19 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 843/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de George Băeșu într-o cauză având ca obiect obligarea la plata amenzii pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că modificările aduse art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

prin

Legea nr. 138/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe sunt neconstituționale, deoarece înlătură un grad de jurisdicție la soluționarea cererii de aplicare a amenzii prevăzute la art. 24, respectiv înlătură calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de amendare, consacră aplicarea unui tratament diferențiat între persoana conducătorului unei instituții, atunci când este afectat patrimoniul propriu prin aplicarea amenzii, și instituția publică (statul român) asupra căreia cade sarcina plății penalităților și stabilesc obligativitatea punerii în executare a unor hotărâri judecătorești în termen de 30 de zile, în condițiile în care, în anumite domenii (materia retrocedărilor), legislația prevede alte termene de punere în executare a hotărârilor judecătorești.

14. Astfel, prin înlăturarea unui grad de jurisdicție la soluționarea cererii de aplicare a amenzii sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16, 21, 44 și 53. Arată, în acest sens, că este chemat în judecată, în nume personal, în aproximativ 150 de litigii, ce se judecă de curți de apel din țară, situație generată de numeroasele procese finalizate înainte de a ocupa funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și, respectiv, al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Or, este practic imposibil pentru o persoană fizică să fie prezentă fizic în același timp în toate aceste litigii. Anterior modificării,

art. 24 din Legea nr. 554/2004

prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care se soluționa o cerere de aplicare a amenzii, recurs care se soluționa de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că exista posibilitatea părții să se prezinte în fața instanței pentru a-și apăra drepturile. Chiar dacă scopul avut în vedere de legiuitor prin eliminarea căii de atac a recursului ar fi asigurarea celerității procesului civil, modificarea legislativă operată în acest sens reprezintă o ingerință vădit disproporționată în exercitarea unor drepturi fundamentale, ce încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție și pe cele ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Prin aplicarea unui tratament diferențiat între persoana conducătorului unei instituții, atunci când îi este aplicată amenda prevăzută la

art. 24 din Legea nr. 554/2004 , și instituția publică (statul român), asupra căreia cade sarcina plății penalităților potrivit aceleiași norme juridice, este încălcat art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi. Astfel, penalitățile urmează a se acorda reclamantului "în condițiile art. 905 din Codul de procedură civilă", text care prevede expres posibilitatea înlăturării ori reducerii penalității, pe calea contestației la executare, chiar după ce instanța de executare s-a pronunțat definitiv cu privire la suma datorată cu titlu de penalitate. Din interpretarea sistematică a celor două texte legale aplicabile în cauză rezultă că, în condițiile art. 905 alin. (5) din Codul de procedură civilă, statul român are posibilitatea să invoce buna-credință și să ceară înlăturarea sau diminuarea unor penalități stabilite definitiv de instanța de executare în favoarea reclamanților, dar conducătorul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 , nu are dreptul la un tratament egal cu privire la amenzile stabilite în sarcina sa și care se fac venit la bugetul de stat. Astfel, dacă dovedește lipsa culpei, statul poate obține diminuarea sau chiar înlăturarea sumei pe care trebuie să o plătească unui reclamant, dar conducătorul unei instituții nici măcar nu poate solicita, pentru aceleași considerente, reducerea cuantumului amenzii pe care o datorează statului. Aceasta demonstrează, în opinia autorului excepției, discriminarea evidentă pe care legiuitorul o face între o persoană fizică, în calitate de conducător al unei instituții, și instituția publică, ca reprezentant al statului român, aplicând astfel un tratament diferit și nejustificat privind drepturile și interesele fundamentale, față de persoane aflate în situații similare.

16. Autorul excepției mai susține că dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , care reglementează un termen de 30 de zile pentru executarea hotărârii definitive, nu pot fi respectate în materia retrocedărilor, unde legiuitorul a stabilit alte termene ce trebuie respectate în procedura de soluționare a unui dosar de despăgubire. Astfel, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire, reglementată prin

Legea nr. 165/2013 , presupune exercitarea controlului de legalitate asupra actului emis de entitatea învestită de lege cu soluționarea notificărilor, prin verificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, evaluarea imobilelor conform grilei notariale și emiterea deciziei de compensare în puncte. În privința hotărârilor judecătorești prin care instituția a fost obligată la soluționarea unui dosar administrativ, tot legiuitorul, prin art. 41, a stabilit că punerea în executare a acestora se realizează prin parcurgerea procedurii prevăzute în art. 21 din aceeași lege. În concret, obligată fiind prin hotărâre judecătorească, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor trebuie să verifice existența și întinderea dreptului la despăgubire, iar de cele mai multe ori este necesară completarea dosarului cu documentele doveditoare. Față de termenele prevăzute de lege în acest sens rezultă că procedura de soluționare a unui dosar de despăgubire se poate întinde pe o perioadă de cel puțin 180 de zile, timp în care Comisia nu ar avea posibilitatea să soluționeze cererea, fără a-l vătăma în mod direct pe titularul acesteia. Este "imposibilă soluționarea unui dosar de despăgubire în termenul de 30 de zile, astfel cum prevede art. 24 din Legea contenciosului administrativ, iar respectarea acestui termen ar avea ca efect încălcarea dreptului persoanelor la restituire, fiind în mod evident un abuz din partea conducerii instituției".

17. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.487D/2015 și nr. 1.616D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Instanța judecătorească apreciază că înlăturarea unui grad de jurisdicție în soluționarea cererii de aplicare a amenzii prevăzute de

art. 24 din Legea nr. 554/2004

nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, iar modificările aduse art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

au avut în vedere respectarea principiului celerității soluționării cauzelor pentru finalizarea procesului de restituire.

18. În Dosarul nr. 1.639D/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind fondată, în parte, prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, modul de reglementare a acordării penalităților fiind unul imprecis și impunând judecătorului necesitatea unor multiple adaptări ale normelor din materia procedurii civile la procedura de contencios administrativ și fiscal. Astfel, textul de lege criticat nu conține doar o reglementare privitoare la cuantumul și evaluarea penalităților, ci stabilește și posibilitatea de a se reveni asupra acestora, fie în sensul reducerii, fie al înlăturării lor, prin intermediul unei contestații la executare, remediu procesual ce nu este propriu materiei contenciosului administrativ. Or, legea, inclusiv cea procedurală, trebuie să se caracterizeze prin accesibilitate și previzibilitate în aplicarea sa, tocmai pentru a nu genera posibilitatea unor interpretări divergente, cu consecințe asupra modului de desfășurare a acestor procese, afectându-se astfel principiul echității procedurii, universal recunoscut de legiuitorul constituant, indiferent de materie și specializare.

19. În dosarele nr. 1.732D/2015 și nr. 1.901D/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este neîntemeiată, nereglementarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care se aplică sancțiunea amenzii conducătorului autorității publice nefiind de natură a îngrădi accesul liber la justiție. În plus, instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în acest sens fiind interpretat art. 129 din Constituție de către Curtea Constituțională în jurisprudența sa constantă. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că lipsa unei căi de atac în ceea ce privește anumite cauze nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. În egală măsură, instanța judecătorească apreciază că

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

nici nu afectează dreptul de proprietate al conducătorului unei autorități publice, nici nu restrânge exercițiul unor drepturi sau libertăți ale acestuia. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată asupra termenului de 30 de zile stabilit de

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru executarea unei hotărâri judecătorești, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât

Legea nr. 554/2004

reglementează un termen special de 30 de zile pentru executarea unei hotărâri judecătorești, pronunțate de o instanță de contencios administrativ, astfel încât acesta se aplică prioritar oricărui alt termen general sau special, prevăzut în alte acte normative, inclusiv celui prevăzut de

Legea nr. 165/2013

pentru soluționarea dosarelor de despăgubire. Aspectele invocate referitoare la eventualele completări ale dosarelor de despăgubiri ce pot fi solicitate în vederea punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ce pot atrage întârzieri și de 180 de zile din cauza atitudinii persoanei solicitante, reprezintă elemente de fapt ce urmează a fi analizate de la caz la caz de instanțele de contencios administrativ învestite cu eventuale cereri de aplicare a sancțiunii amenzii, întemeiate pe dispozițiile art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

iar nu indicii de neconstituționalitate a

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , care reglementează termenul de 30 de zile pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești. Pe de altă parte, instanța apreciază că este întemeiată critica de neconstituționalitate ce vizează

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , sub aspectul stabilirii unor proceduri diferite de aplicare a sancțiunii amenzii și a penalităților. Astfel, în vreme ce aplicarea sancțiunii amenzii nu poate fi contestată, în cazul penalităților se aplică procedura prevăzută de art. 905 din Codul de procedură civilă, care, la alin. (5), prevede posibilitatea înlăturării ori reducerii penalității, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Or, o astfel de posibilitate nu este prevăzută și în ceea ce privește sancțiunea amenzii. În condițiile în care atât aplicarea sancțiunii amenzii, cât și stabilirea de penalități au același temei, respectiv neexecutarea unei hotărâri judecătorești, apare ca fiind nejustificat tratamentul diferit în ceea ce privește cele două categorii de sancțiuni, în condițiile în care se face trimitere la prevederile art. 905 din Codul de procedură civilă, implicit și la alin. (5) al acestui articol, doar în ceea ce privește penalitățile, iar nu și în ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată conducătorului instituției publice.

20. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

nu încalcă dispozițiile art. 16, 24, 21 și 44 din Constituție, precizând că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat calea de atac a recursului a fost aceea a celerității ce se justifică în faza executării silite. Nu este încălcat principiul dublului grad de jurisdicție, întrucât hotărârea pronunțată este supusă apelului în termen de 5 zile de la comunicare. De asemenea, instanța judecătorească consideră că dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate, întrucât nu există un tratament diferențiat aplicabil conducătorului instituției publice, respectiv autorității publice. Termenele scurte, fixate prin lege, au în vedere respectarea exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărârea judecătorească.

21. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , prin reglementarea soluționării sesizării având ca obiect aplicarea amenzii pentru neexecutarea hotărârilor într-un singur ciclu procesual, prin încheiere definitivă, nu afectează dreptul de liber acces la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție. Principiul dublului grad de jurisdicție, privit ca una dintre garanțiile dreptului de acces la justiție nu funcționează cu aceeași intensitate în procedura specială a amendării, procedură specifică fazei de executare a unei hotărâri definitive a instanței de contencios administrativ. Cu alte cuvinte, părțile se află în stadiul în care se invocă neexecutarea culpabilă a unui titlu executoriu ce emană de la instanța de contencios administrativ, pronunțat în urma unui proces guvernat de regula dublului grad de jurisdicție, a accesului la justiție și, prin urmare, guvernat de dreptul la un proces echitabil. Circumstanțele personale ce privesc numărul mare de litigii în care pârâtul este chemat și imposibilitatea prezentării, deși reale, nu pot fi calificate drept viciu de neconstituționalitate. În consecință, nu poate fi vorba nici de o restrângere a unor drepturi și libertăți, regula unui dublu grad de jurisdicție nereprezentând un drept sau o libertate fundamentală, ci o regulă de procedură cu implicații asupra dreptului la un proces echitabil, dar a cărei reglementare se înscrie în marja de apreciere a statelor, recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia drepturilor procesuale. În opinia instanței judecătorești, regimul juridic distinct între acordarea penalităților și a amenzii, astfel cum este reglementat prin

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , se justifică prin natura juridică a celor două categorii de daune. Amenda se aplică cu caracter punitiv pentru încălcarea atribuțiilor legale de către cel căruia îi revine sarcina executării hotărârii judecătorești, în timp ce penalitățile reprezintă daune ce urmăresc acoperirea prejudiciului încercat de debitor prin refuzul și întârzierea de a pune în executare titlul executoriu. Ca atare, cele două situații juridice nu se pot califica ca fiind identice în scopul de a susține aplicarea unui regim juridic inegal, inechitabil, contrar art. 16 din Constituție. De asemenea, instanța judecătorească apreciază că pârâtul nu demonstrează, prin considerentele și criticile expuse, că dispozițiile legale încalcă art. 44 din Constituție cu privire la dreptul de proprietate privată. Mai reține că necorelarea unor texte legale cu terțe acte normative excedează controlului de constituționalitate care se circumscrie exclusiv compatibilității unei norme cu Legea fundamentală.

22. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

23. Guvernul, în dosarele nr. 1.487D/2015 și nr. 1.563D/2015, nr. 1.616D/2015, 1.629D/2015 și 1.639D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

este neîntemeiată. Precizează că încheierea prin care este stabilită amenda pe zi de întârziere este definitivă, însă suma finală a amenzii se stabilește prin hotărâre supusă apelului (dacă hotărârea a fost pronunțată de tribunal) sau, după caz, recursului (dacă a fost pronunțată de curtea de apel). De asemenea, textele legale criticate prevăd expres că atât încheierea, cât și hotărârile menționate sunt date cu citarea părților, fiind astfel respectate dreptul la apărare și principiul contradictorialității. Aceste norme sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 129, precum și cu cele ale art. 126 alin. (2) care conferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. De altfel, această opțiune a legiuitorului a fost impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății, aceasta fiind una dintre caracteristicile acțiunii în contencios administrativ. În privința normelor legale vizând aplicarea amenzii conducătorului autorității publice sau persoanei obligate, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011

și

Decizia nr. 914 din 23 iunie 2009 . De asemenea, în jurisprudența Curții Constituționale s-a mai reținut, cu referire la aplicarea amenzii prevăzute de

art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , că aceasta este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Aceasta intervine în virtutea legii, iar cuantumul amenzii este determinat în mod cert și neechivoc prin însăși norma criticată. Susținerile autorului excepției în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție omit, pe de o parte, natura obligației la care se referă

art. 25 din Legea nr. 554/2004 , respectiv o obligație de "a face", strict personală, care nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către debitor, precum și împrejurarea că autoritatea publică nu are o voință juridică proprie, aceasta formându-se și manifestându-se exclusiv prin organele sale de conducere, în speță prin conducătorul autorității publice și prin celelalte organe de conducere ale acesteia. În aceste condiții apare ca fiind justificată, ca modalitate de a impulsiona executarea hotărârii, reglementarea obligării conducătorului autorității publice la plata unei amenzi, atunci când se constată refuzul de a asigura executarea hotărârii. Așa fiind, pretinsa diferență de tratament reclamată urmărește instituirea unui remediu eficace pentru asigurarea executării obligațiilor stabilite de instanțele judecătorești în sarcina autorităților publice în materia contenciosului administrativ. De altfel, după cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, și dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituțional al protejării cetățenilor în fața eventualelor abuzuri ale autorităților publice. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităților publice anumite obligații de "a face" trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia. În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa neconcordanță dintre dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și cele din

Legea nr. 165/2013 , incidente în materia procedurilor de soluționare a dosarelor de despăgubire, consideră că acestea sunt inadmisibile, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare.

24. În dosarele nr. 1.732D/2015 și nr. 1.901D/2015, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

este neîntemeiată și, în plus, face referire la

Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 , prin care Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este "definitivă" este neconstituțională.

25. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004

sunt constituționale. În plus, în dosarele nr. 1.563D/2015, nr. 1.616D/2015, 1.629D/2015 și nr. 1.639D/2015, Avocatul Poporului precizează că, prin

Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este "definitivă" este neconstituțională. Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de executare prin care se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, reglementând o restrângere a exercițiului acestui drept, care nu respectă condiția de proporționalitate, prevăzută de art. 53 alin. (2) din Constituție.

26. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.901D/2015, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susținerile avocatului părții Honorina Cristea, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

27. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

28. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24: Obligația executării și

art. 25: Instanța de executare din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 24: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905 din Codul de procedură civilă.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților.";

- Art. 25: "(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență și sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

(3) Hotărârea pronunțată în condițiile art. 24 alin. (4) este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunțată de curtea de apel ea va fi supusă recursului, în același termen.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."

29. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul securității raporturilor juridice, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2) privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă totodată prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

30. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 554/2004

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016, instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este "definitivă" este neconstituțională. Cu acel prilej Curtea a statuat că, prin consacrarea caracterului definitiv al încheierii de amendare a conducătorului autorității publice pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești și eliminarea în acest mod a controlului judiciar al soluțiilor pronunțate în această materie, se aduce atingere accesului liber la justiție în substanța sa, încălcându-se astfel prevederile art. 21 din Constituție.

31. În aceste condiții, Curtea constată că în prezentele cauze sunt incidente prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Având în vedere că data sesizării Curții, prin încheierile de sesizare, este anterioară

Deciziei nr. 898 din 17 decembrie 2015 , mai sus citată, excepția de neconstituționalitate a normei cuprinse în

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

care consacră caracterul "definitiv" al încheierii urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

32. În același timp, prin decizia menționată, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi ale

art. 24 din Legea nr. 554/2004 , precum și a prevederilor art. 25 din același act normativ, reținând, în esență, că procedura contenciosului administrativ dă expresie dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală, fiind derogatorie de la regulile procedural civile și având un caracter special. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au instituit obligații în sarcina autorităților publice trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

33. Curtea a mai constatat că textele de lege ce formează obiect al excepției nu aduc atingere nici principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nici dreptului la apărare, garantate la nivel constituțional. În acest sens, Curtea a reținut că autoritățile publice pot fi întotdeauna reprezentate în procesele în care sunt parte fie de către un consilier juridic, care are obligația de serviciu de a depune toate diligențele posibile pentru apărarea intereselor instituției, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistență juridică și reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiție. Așadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea de a-și exercita toate prerogativele dreptului la apărare. Cât privește conducătorul autorității, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare pentru a afla soluția pronunțată de instanță în recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează și conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătorești. Ca urmare, Curtea nu a reținut nici susținerea potrivit căreia conducătorului autorității publice i se nesocotește dreptul la apărare, întrucât nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecății, interesele acestuia putând fi apărate de același reprezentant, consilier juridic sau avocat.

34. De asemenea, Curtea a statuat că amenzile cominatorii stabilite la

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

reprezintă o sancțiune procedurală pecuniară aplicată de instanță în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseși instituției contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absența unei sancțiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009,

Decizia nr. 1.083 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 29 august 2011, sau

Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012). Această soluție legislativă dă expresie garanțiilor dreptului la un proces echitabil, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat, în mod constant, că "administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi" (a se vedea Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41, și Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, paragraful 24).

35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, cele statuate de instanța de contencios constituțional în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

36. Totodată, în considerarea soluției de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este "definitivă", Curtea subliniază, în conformitate cu cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudența sa anterioară, că decizia de constatare a neconstituționalității mai sus menționată reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 122 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

37. În final, referitor la invocarea direct prin notele scrise ale părții Lucian Ioan Herescu a neconstituționalității unor dispoziții din

Legea nr. 164/2014 ,

Legea nr. 165/2013

și a

Hotărârii Guvernului nr. 401/2013 , Curtea constată că nu este legal sesizată, deoarece, potrivit Încheierii din 30 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, această excepție de neconstituționalitate nu a făcut obiectul sesizării instanței de contencios constituțional în Dosarul nr. 1.487D/2015. Or, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea hotărăște numai "asupra excepțiilor privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial". Totodată, conform

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. [... ]".

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în ceea ce privește soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este "definitivă" și cu majoritate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale

art. 24 din Legea nr. 554/2004 , precum și a dispozițiilor art. 25 din același act normativ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate în ceea ce privește soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de

art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

este "definitivă", excepție ridicată de George Băeșu în dosarele nr. 2.312/2/2015, nr. 2.509/2/2015, nr. 1.603/2/CAF/2015, nr. 2.807/2/2015 și nr. 4.944/2/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10.474/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 843/54/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi ale

art. 24 din Legea nr. 554/2004 , precum și a art. 25 din același act normativ, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iunie 2016.

Pentru

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN,

semnează, în temeiul art. 426

alin. (4) din Codul de procedură civilă,

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu