Decizia nr. 412/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77^1 alin. (3) și (6) din Codul fiscal, excepție ridicată de Leonard Georgescu în Dosarul nr. 28.926/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.444D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 406 din 28 mai 2015

sau

Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 1 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 28.926/3/2014, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77^1 alin. (3) și (6) din Codul fiscal, excepție ridicată de Leonard Georgescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii de impunere anuală pentru veniturile obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie o discriminare între dobânditorii drepturilor respective prin moștenire în funcție de modalitatea de dezbatere a succesiunii, pe cale notarială sau prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care așezarea sarcinilor fiscale nu este justă.

6. Pe de o parte se stabilește o diferență de tratament între dobânditorii drepturilor reale imobiliare respective, care depinde exclusiv de hazard, fără nicio justificare obiectivă, prin stabilirea unei scutiri de impozit raportată la data decesului autorului succesiunii, în condițiile în care durata dezbaterii succesorale nu doar că diferă în funcție de modalitatea notarială sau litigioasă, dar nu poate fi nici anticipată, nici controlată în cazul în care calitatea de moștenitor sau drepturile dobândite sunt stabilite prin hotărâre judecătorească.

7. Astfel, dacă în procedura notarială, în cazul unor moștenitori diligenți succesiunea va fi dezbătută și finalizată în termen de doi ani de la data decesului autorului succesiunii, în cazul unui litigiu cu privire la calitatea de moștenitor sau la compunerea masei succesorale durata dezbaterii succesiunii depinde exclusiv de hazard.

8. Se mai arată că obligația de plată a impozitului nu depinde de diligența moștenitorului dobânditor al drepturilor reale imobiliare, ci de existența sau inexistența unor contestații formulate de alte persoane cu privire la calitatea sa sau la drepturile respective. Or, nu este justă stabilirea unui sistem de impunere prin care să se stabilească impozite în sarcina unor contribuabili, în condițiile în care nașterea obligației de plată a impozitului respectiv depinde de voința unor terți.

9. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu stabilesc modalități diferite de impunere în funcție de procedura urmată, notarială sau judecătorească, ci prevăd doar competențe diferite în ceea ce privește calcularea și încasarea impozitului, în funcție de procedura urmată. Dispozițiile art. 77^1 alin. (3) din Codul fiscal stabilesc scutirea, respectiv impunerea, în funcție de momentul dezbaterii și finalizării procedurii atât notariale, cât și judecătorești. Alin. (6) al aceluiași articol indică organul competent să calculeze și să încaseze impozitul.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Avocatul Poporului precizează că își menține punctele de vedere anterior exprimate, în sensul neconstituționalității art. 77^1 alin. (3) și al constituționalității art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal, acestea fiind reținute în

Deciziile nr. 940 din 6 iulie 2010

și nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008. De asemenea, precizează că prin deciziile amintite Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl reprezintă art. 77^1 alin. (3) și (6) din Codul fiscal. Curtea, analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, reține că obiect al acesteia îl reprezintă, în realitate, dispozițiile

art. 77^1 alin. (3) și alin. (6) tezele a treia și a patra din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.

15. Curtea observă că, ulterior invocării excepției de neconstituționalitate și anterior sesizării sale, dispozițiile art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015. Potrivit art. II din ordonanța de urgență menționată, dispozițiile legale modificate au intrat în vigoare la data de 1 iunie 2015. Totodată, Curtea observă că

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal a fost abrogată prin

art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având, însă, în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate din Codul fiscal înainte de modificarea adusă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2015 , dispoziții legale care au următorul cuprins:

- Art. 77^1 alin. (3) din Codul fiscal: "Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.";

- Art. 77^1 alin. (6) tezele a treia și a patra din Codul fiscal: "[...] În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent.

Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. [...]".

16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, spre exemplu, prin

Decizia nr. 406 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, constatând constituționalitatea acestora.

18. Cu acel prilej Curtea a reținut la paragraful 13 din decizia menționată că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză.

19. Curtea a mai observat că, potrivit art. 644 din Codul civil din 1864 (art. 557 din Codul civil), proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite, printre altele, și prin succesiune; transmiterea moștenirii operează în virtutea legii din momentul deschiderii moștenirii. Dezbaterea succesiunii este o operațiune juridică ce intervine ulterior deschiderii acesteia, moștenitorii putând dezbate succesiunea oricând după acest moment. Prin urmare, Curtea a constatat că legea responsabilizează moștenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil, pentru a nu se menține ad aeternum o situație de incertitudine juridică, dând astfel efect și prevederilor art. 644 și următoarele din Codul civil.

20. Instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unei excepții de la plata impozitului datorat la transferul dreptului de proprietate nu constituie un privilegiu sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi. Legiuitorul are competența constituțională, potrivit art. 139 din Legea fundamentală, de a stabili condițiile în care se acordă unele scutiri sau facilități de la obligația de plată a impozitelor, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Rațiunea instituirii unui tratament juridic diferit, respectiv scutirea de la obligația de plată a impozitelor, are în vedere securitatea raporturilor juridice civile și eliminarea incertitudinilor privind dreptul de proprietate asupra imobilelor. De aceea, moștenitorii care dezbat succesiunea în termen de 2 ani nu se află în aceeași situație cu cei pentru care procedura succesorală se finalizează după acest termen, indiferent dacă se finalizează prin hotărâre judecătorească sau prin încheiere de finalizare a succesiunii.

21. Plata impozitelor și a taxelor reprezintă o obligație a cetățenilor și nu un drept, cetățenii având obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, potrivit art. 56 din Constituție.

22. Așa fiind, Curtea nu poate reține că prin textul de lege criticat ar fi fost încălcate prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi.

23. Referitor la critica adusă alin. (6) tezele a treia și a patra ale art. 77^1 din Codul fiscal, Curtea observă că această dispoziție legală stabilește competența organului fiscal de a calcula și încasa impozitul datorat la transferul dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire, fără ca modalitatea de reglementare să fie discriminatorie în privința contribuabililor.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Leonard Georgescu, în Dosarul nr. 28.926/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 77^1 alin. (3) și (6) tezele a treia și a patra din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.