Declarație din 29 august 1990

Smulgerea, în urma cu jumătate de veac, prin criminalul Dictat de la Viena, a unei părți din Transilvania și anexarea acesteia la Ungaria horthysta, impuse cu forta de regimurile fasciste din Germania și Italia, au constituit o nedreptate istorica, o incalcarea flagranta a normelor de justiție și de drept international, a dreptului sacru al poporului român.

Sfartecarea trupului României, ce mai fusese amputat în acelasi funest an 1940, valul de teroare și cruzimi care a urmat dictatului, au ranit profund simtamintele și constiinta naționala a poporului român. Este meritul poporului nostru de a se fi alaturat la timp coalitiei antifasciste și de a fi eliberat în anul 1944, prin sacrificiile sale și jertfa de sange a armatei române, în cursul razboiului antifascist, întreaga Transilvanie, realipind la patria-mama teritoriul rapit prin acel dictat. Tratatele internationale din 1947 recunoscand realitatea istorica - au consfintit, pentru a doua oara, după 1918, faptul ca Transilvania a apartinut și aparține pentru totdeauna României, ca este în intregime teritoriu românesc.

După sfîrșitul razboiului, popoarele din Europa de rasarit au fost supuse prin forta experimentului unei utopii fără precedent, comunismul, contrara intregii istorii europene.

Utopia a proclamat o noua era de asa-zisa autentica prietenie între popoare și a pretins ca a rezolvat, pentru totdeauna, problema naționala potrivit principiilor marxist-leniniste.

În fapt, indeosebi în cursul anilor '80, natiunea română, în totalitatea ei, cat și minoritatile naționale au fost supuse unui program sistematic de stergere a valorilor morale și istorice definitorii pentru identitatea lor naționala.

Parlamentul României considera ca, după rasturnarea regimului dictatorial, s-au creat condiții favorabile pentru intronarea unor raporturi noi, firesti, între toți cetatenii tarii, români și de alte naționalitati.

Suferintele de atunci trebuie să constituie astazi un avertisment pentru ca nedreptatea și asuprirea să fie excluse pentru totdeauna din viața noastra politica. Silnicia aduce mai multa silnicie, ura se preface în mai multa ura, dispretul naste dispret, moartea impinge spre alta moarte. Aceasta este invatatura dramei din 1940.

Astazi, după 50 de ani, alternativa consta în înțelegere, reconciliere, libertate și toleranta, dar de toleranta structurala românească nu trebuie să se profite, nici să se faca abstractie, în numele ei, de principiile democratiei, asa cum aceasta s-a stabilizat în statele pe care, și pentru acesta lectie de democratie, le admiram.

Istoria recenta a continentului nostru arata ca sute de ani de confruntare se pot incheia printr-o reconciliere deschizatoare de drumuri noi.

Pentru ca o asemenea conlucrare și impacare să aibă loc este imperios nevoie de vrerea tuturor părților, cu mintea deschisa și fără gand ascuns.

Parlamentul - ca intruchipare a suveranității naționale - reafirma în acest moment voința de-a construi, cat mai grabnic, o societate pluralista, cu aceleasi drepturi, libertati și raspunderi pentru toți cetatenii tarii, fie români, fie minoritati naționale. Calea este una și indivizibila: aceleasi drepturi pentru toți, acelasi respect pentru istoria natiunii majoritare, ca și a minoritatilor naționale.

Democratia, egalitatea și identitatea nu înseamnă însă crearea unor autonomii, a unor eclave extrateritoriale, care, în final, sa duca la crearea artificiala a unui teritoriu multinational și la dezmembrarea tarii.

Politica dezinformarii, a insinuarilor, a campaniilor de presa acuzatoare - ce se intensifica pe măsură ce drepturile minoritatilor naționale sînt recunoscute, largite și efectiv aplicate - nu poate decat sa intarzie și sa pericliteze evolutia normala a societatii noastre, sa ingreuneze situația generală în care ne aflam, sa deformeze imaginea României peste hotare. Tensiunile create în mod artificial, manifestarile de dezordine și de încălcare a ordinii publice nu sînt de natura sa insenineze climatul din tara, ci, dimpotriva, ele accentueaza dificultatile economice și sociale cu care se confrunta poporul nostru, perpetueaza incertitudinea și instabilitatea. În acest context, consensul național trebuie să devina un obiectiv primordial al tuturor. Drepturile și libertatile democratice sînt și rămîn aceleasi și egale pentru toți cetatenii României, indiferent de naționalitate. Prin aceasta vom putea deveni parte alcatuitoare a comunității continentale, a unei Europe a natiunilor, una și libera.

Infaptuirea intereselor supreme ale natiunii implica realizarea unei colaborari între toate fortele politice și sociale ale patriei, participarea tuturor cetatenilor, continuarea și adancirea procesului de democratizare a tarii, inaugurat de revolutia din decembrie 1989. Fie ca principiile și valorile proclamate de ea constituie liantul în stare să asigure conlucrarea tuturor acestor forte, pe deasupra unor deosebiri programatic existente.

Parlamentul României cheama pe toți cetatenii tarii sa dea dovadă de spirit constructiv și moderatie, o responsabilitate civica, sa actioneze pentru prevalarea interesului național, pentru scoaterea tarii din multiplele dificultati cu care se confrunta, asigurandu-i, astfel, un viitor prosper, un loc demn în Europa și în concertul natiunilor lumii.

Aceasta declaratie a fost adoptata de Parlamentul României în sedinta din 29 august 1990, cu unanimitate de voturi.