Convenția din 20 noiembrie 1989

Articolul 1

În sensul prezentei convenții, prin copil se înțelege orice fiinta sub vîrsta de 18 ani, cu excepția cazurilor cînd, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta vîrsta.

Articolul 2

1. Statele părți se angajează să respecte drepturile care sînt enunțate în prezenta convenție și să le garanteze tuturor copiilor care țin de jurisdicția lor, fără nici o distincție, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a părinților sau a reprezentanților săi legali, de originea lor naționala, etnică sau socială, de situația lor materială, de incapacitatea lor, de nașterea lor sau de alta situație.

2. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancțiuni motivate de situația juridică, activitățile, opiniile declarate sau convingerile părinților săi, ale reprezentanților săi legali sau ale membrilor familiei sale.

Articolul 3

1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sînt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.

2. Statele părți se angajează să asigure copilului protecția și ingrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ținînd cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare.

3. Statele părți vor veghea ca funcționarea instituțiilor, serviciilor și lacaselor care au responsabilități față de copii și asigura protecția lor să fie conformă cu normele fixate de către autoritățile competente, în special în domeniul securității și sănătății, și în ceea ce privește numărul și competența personalului lor ca și în privinta unui control corespunzător.

Articolul 4

Statele părți se angajează sa ia toate măsurile legislative, administrative și altele care sînt necesare pentru a pune în practica drepturile recunoscute în prezenta convenție. În cazul drepturilor economice, sociale și culturale, ele vor lua aceste măsuri în limitele maxime ale rezervelor de care dispun și, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaționale.

Articolul 5

Statele părți vor respecta responsabilitatea, dreptul și obligația pe care le au părinții sau, după caz, membrii familiei largite sau a comunității, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespundă dezvoltării capacităților acestuia, orientarea și sfaturile corespunzătoare exercitării drepturilor pe care i le recunoaște prezenta convenție.

Articolul 6

1. Statele părți recunosc ca orice copil are un drept inerent la viața.

2. Statele părți vor asigura în toată măsura posibilului supravietuirea și dezvoltarea copilului.

Articolul 7

1. Copilul este înregistrat imediat după nașterea sa și are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobîndi o cetățenie și, în măsura posibilului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut de aceștia.

2. Statele părți vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislației lor naționale și obligațiilor asumate potrivit instrumentelor internaționale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenta acestora, copilul s-ar găsi în situația de a fi apatrid.

Articolul 8

1. Statele părți se angajează să respecte dreptul copilului de a-și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele sau și relațiile familiale, astfel cum sînt recunoscute de lege, fără amestec ilegal.

2. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identității sale sau de unele din acestea, statele părți vor acorda asistența și protecția corespunzătoare pentru ca identitatea sa să fie restabilita cît mai repede posibil.

Articolul 9

1. Statele părți vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de părinții săi împotriva voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și procedurile aplicabile, ca aceasta separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci cînd părinții maltrateaza sau neglijează copiii sau cînd părinții trăiesc separat și cînd urmează să se ia o hotărîre cu privire la locul de reședința al copilului.

2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate părțile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a-și face cunoscute părerile lor.

3. Statele părți vor respecta dreptul copilului separat de cei doi părinți ai săi sau de unul din ei, de a întreține relații persoanele și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, afară dacă acest lucru este contrar interesului superior al copilului.

4. Cînd separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenția, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (înțelegindu-se moartea indiferent de cauza, survenită în timpul detentiei), celor doi părinți sau a unuia din ei, sau a copilului, statul parte da, la cererea părinților, a copilului sau, dacă este cazul, unui alt membru al familiei informațiile esențiale asupra locului unde se găsesc membrul sau membrii familiei, afară dacă divulgarea acestor informații ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele părți vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însăși consecințe dăunătoare pentru persoana sau persoanele în cauza.

Articolul 10

1. În conformitate cu obligația ce revine statelor părți potrivit paragrafului 1 al art. 9, orice cerere facuta de un copil sau de către părinții săi în vederea intrării într-un stat parte sau părăsirii acestuia în scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele părți într-un spirit pozitiv, cu umanism și operativitate. Statele părți vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecințe dăunătoare pentru autorii solicitării și membrii familiei lor.

2. Un copil ai cărui părinți au reședința în state diferite are dreptul de a întreține, în afară unor situații excepționale, relații personale și contacte directe regulate cu ambii părinți. În acest scop și în conformitate cu obligația care revine statelor părți rezultind din art. 9 paragraful 1, statele părți vor respecta dreptul pe care îl au copilul și părinții săi de a părăsi orice țara, inclusiv pe a lor, și de a reveni în propria lor țara. Dreptul de a părăsi orice țara nu poate fi limitat decît de restricțiile prevăzute de lege și care sînt necesare pentru protecția securității naționale, ordinea publică, sănătatea publică sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora și care sînt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenție.

Articolul 11

1. Statele părți vor lua măsuri pentru a combate acțiunile ilegale de deplasare și de împiedicare a reintoarcerii copiilor în străinătate.

2. În acest scop, statele părți vor favoriza încheierea de acorduri bilaterale și multilaterale sau aderarea la acordurile existente.

Articolul 12

1. Statele părți vor garanta copilului capabil de discernămînt dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului fiind luate în considerare avîndu-se în vedere vîrsta sa și gradul sau de maturitate.

2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedura judiciară sau administrativă care-l privește, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituție corespunzătoare, în conformitate cu regulile de procedura din legislația naționala.

Articolul 13

1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, a primi și a difuza informații și idei de orice natura, fără sa țină seama de frontiere, sub forma orala, scrisă, tiparita sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului.

2. Exercitarea acestui drept poate fi supusă restrictiilor, dar numai acelora care sînt prevăzute de lege și care sînt necesare:

a) pentru respectul drepturilor sau reputației altora, sau

b) pentru protecția securității naționale, ordinii publice, sănătății și moralei publice.

Articolul 14

1. Statele părți vor respecta dreptul copilului la libertatea de gindire, de constiinta și religie.

2. Statele părți vor respecta dreptul și obligația părinților sau, după caz, ale reprezentanților legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menționat de o maniera care să corespundă dezvoltării capacităților sale.

3. Libertatea de a-și manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusă decît restrictiilor care sînt prevăzute de lege și care sînt necesare pentru protecția securității publice, a ordinii publice, a sănătății și moralei publice sau libertăților și drepturilor fundamentale ale altora.

Articolul 15

1. Statele părți vor recunoaște drepturile copilului la libertate de asociere și la libertatea de reuniune pașnică.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi obiect decît al acelor limitări care sînt prevăzute de lege și care sînt necesare într-o societate democratica, în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al ordinii publice, sau pentru a proteja sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora.

Articolul 16

1. Nici un copil nu va face obiectul ingerintelor arbitrare sau ilegale în viața sa personală, familia sa, domiciliul sau corespondenta sa și nici al unor atacuri ilegale la onoarea și reputația sa.

2. Copilul are dreptul la protecția legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri.

Articolul 17

Statele părți vor recunoaște importanța funcției îndeplinite de mijloacele de informare în masa și vor veghea ca copilul să aibă acces la o informare și materiale provenind din surse naționale și internaționale diverse, cu deosebire cele care vizează sa promoveze bunăstarea sa socială, spirituală și morala, precum și sănătatea sa fizica și mentala. În acest scop, statele părți:

a) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a difuza informații și materiale care prezintă o utilitate socială și culturală pentru copil și răspund spiritului art. 29;

b) vor incuraja cooperarea internationala în producția, schimbul și difuzarea de astfel de informații și materiale provenind din diferite surse culturale, naționale și internaționale;

c) vor incuraja producerea și difuzarea de cărți pentru copii;

d) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a tine seama în mod deosebit de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparțin unui grup minoritar;

e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzătoare, destinate protejării copilului împotriva informațiilor și materialelor care dauneaza bunastarii sale, avînd în vedere prevederile art. 13 și 18.

Articolul 18

1. Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comuna pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rind părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

2. Pentru garantarea și promovarea drepturilor enunțate în prezenta convenție, statele părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul și vor asigura crearea instituțiilor, lacaselor și serviciilor însărcinate sa vegheze la bunăstarea copiilor.

3. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile și instituțiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.

Articolul 19

1. Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenta, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijența, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuală, în timpul cît se afla în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanților săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredințat.

2. Aceste măsuri de protecție vor cuprinde, după cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizind furnizarea de sprijin necesar copilului și celor cărora le-a fost încredințat, precum și alte forme de prevenire, în vederea identificarii, raportarii, retrimiterii, anchetarii, tratarii și urmăririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus, și vor cuprinde, de asemenea, după cum se va stabili, proceduri de intervenție judiciară.

Articolul 20

1. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecție și un ajutor special din partea statului.

2. Statele părți vor prevedea pentru acest copil o protecție alternativa în conformitate cu legislația lor naționala.

3. Aceasta protecție alternativa poate să aibă forma plasarii într-o familie, adoptiunii sau, în caz de necesitate, încredințării într-o instituție corespunzătoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluții este necesar să se țină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuitati în educarea copilului, ca și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistica.

Articolul 21

Statele părți care accepta și/sau autoriza adoptiunea se vor asigura ca interesul superior al copilului este ratiunea primordială în materie și:

a) vor veghea ca adoptiunea unui copil sa nu fie încuviințată decît de autoritățile competente, care verifica, conform legii și procedurilor aplicabile și pe baza tuturor informațiilor fiabile relative la cazul considerat, ca adoptiunea poate să aibă loc avînd în vedere situația copilului în raport cu părinții săi, rudele și reprezentanții legali și, dacă este cazul, ca persoanele interesate și-au dat consimțămîntul la adoptiune în cunoștința de cauza după ce au fost obținute avizele necesare;

b) recunosc ca adoptiunea în străinătate poate să fie considerată ca un alt mijloc de a asigura îngrijirea necesară copilului, dacă acesta nu poate să fie încredințat în țara sa de origine unei familii în stare sa-l hraneasca sau sa-l crească în mod corespunzător;

c) vor veghea ca, în cazul adoptiunii în străinătate, copilul sa beneficieze de garanțiile și de normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptiuni naționale;

d) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura ca, în cazul adoptiunii în străinătate, încredințarea copilului sa nu se traduca printr-un profit material nedatorat persoanelor responsabile de aceasta;

e) vor promova obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente și acorduri bilaterale sau multilaterale și, după caz, se vor strădui, în acest cadru, să asigure ca încredințarea copilului în străinătate să fie efectuată de către autoritățile sau organele competente.

Articolul 22

1. Statele părți vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca un copil care cauta să obțină statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor și procedurilor de drept internațional sau național aplicabile, fie ca este singur sau însoțit de mama și tata sau de orice altă persoană, sa beneficieze de protecție și asistența umanitara corespunzătoare pentru a-i permite să se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta convenție și celelalte instrumente internaționale relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar la care statele respective sînt părți.

2. În acest scop, statele părți vor colabora, dacă considera necesar, la toate eforturile făcute de O.N.U. și alte organizații interguvernamentale sau neguvernamentale competente, cooperind cu O.N.U. pentru a proteja și ajuta copiii care se găsesc într-o asemenea situație și a le descoperi părinții (mama și tata) sau alți membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obținerii informațiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În cazurile în care nici tatăl, nici mama și nici alt membru al familiei nu poate fi regasit, copilului i se va acorda aceeași protecție ca oricărui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent pentru ce motiv, în conformitate cu principiile enunțate în prezenta convenție.

Articolul 23

1. Statele părți recunosc ca pentru copiii handicapati fizic și mental trebuie să se asigure o viața plină și decenta în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea lor activa la viața colectivității.

2. Statele părți recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri speciale și încurajează și asigura, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc condițiile prevăzute și celor care îi au în grija, un ajutor adaptat situației copilului și situației părinților sau a celor cărora le este încredințat.

3. Recunoscind nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul furnizat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare data cînd este posibil, ținînd cont de resursele financiare ale părinților lor sau ale celor cărora le este încredințat copilul, și el este astfel conceput ca cei handicapati să aibă efectiv acces la educație, la formare, la îngrijirea sănătății, la reeducare, la pregătire pentru angajare în munca, la activități recreative și vor beneficia de aceste servicii de o maniera corespunzătoare care să asigure o integrare socială cît se poate de completa și o dezvoltare individuală, incluzind dezvoltarea lor culturală și spirituală.

4. Într-un spirit de cooperare internationala, statele părți vor favoriza schimbul de informații pertinente în domeniul profilactic al sănătății, tratamentului medical psihologic și funcțional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea de informații cuprinzînd metodele de reeducare și serviciile de formare profesională, ca și accesul la aceste date, în scopul de a permite statelor părți sa amelioreze capacitatile și competentele lor și sa lărgească experienta lor în aceste domenii. În aceasta privinta se va tine seama în mod deosebit de nevoile țărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 24

1. Statele părți recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sănătate posibila și de a beneficia de serviciile medicale și de reeducare. Ele se vor strădui sa garanteze ca nici un copil sa nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.

2. Statele părți se vor strădui să asigure realizarea integrală a dreptului sus-menționat și, în mod deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru:

a) reducerea mortalitatii în rindul nou-nascutilor;

b) asigurarea pentru toți copiii de asistența medicală și îngrijiri de sănătate necesare, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătății;

c) lupta contra maladiilor și malnutritiei în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătății, multumita aplicării tehnologiei ușor de procurat și furnizarea de alimente nutritive și apa potabilă, ținînd seama de pericolele și riscurile de poluare a mediului natural;

d) asigurarea ocrotirii sănătății mamelor în perioada pre și postnatala;

e) asigurarea ca toate grupurile societății, în mod deosebit părinții și copiii, să fie informati cu privire la sănătatea și alimentația copilului, avantajele alaptarii, igienei și salubritatii mediului înconjurător și prevenirii de accidente, sa beneficieze de un ajutor care să le permită sa profite de aceasta informație;

f) dezvoltarea măsurilor preventive de sănătate, de asistența a părinților și de educație, precum și a serviciilor în materie de planificare familială.

3. Statele părți vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare în vederea abolirii practicilor traditionale dăunătoare sănătății copiilor.

4. Statele părți se angajează sa favorizeze și sa încurajeze cooperarea internationala în vederea asigurării progresive și deplinei realizari a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile țărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 25

Statele părți recunosc copilului care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru a primi îngrijiri, protecție sau un tratament fizic sau mental, dreptul la verificare periodică a tratamentului respectiv și a oricărei alte împrejurări legată de plasarea sa.

Articolul 26

1. Statele părți recunosc oricărui copil dreptul de a beneficia de securitatea socială, inclusiv asigurările sociale, și vor lua măsurile necesare pentru asigurarea deplinei realizari a acestui drept în conformitate cu legislația lor naționala.

2. Prestațiile trebuie să fie acordate, cînd este cazul, tinindu-se seama de resurse și de situația copilului și a persoanelor responsabile cu întreținerea sa, ca și de orice alt element aplicabil la solicitarea prestației făcute pentru copil sau în numele sau.

Articolul 27

1. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viața suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituală, morala și socială.

2. Părinților și oricărei alte persoane care au în grija un copil le revine în primul rind responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viața necesare dezvoltării copilului.

3. Statele părți vor adopta măsurile corespunzătoare, ținînd seama de condițiile naționale și în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta părinții și alte persoane care au în grija un copil sa valorifice acest drept și vor oferi, în caz de nevoie o asistența materială și programe de sprijin, în special în ceea ce privește alimentația, îmbrăcămintea și locuinta.

4. Statele părți vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei alimentare a copilului de la părinții săi sau de la alte persoane care au o răspundere financiară față de el, indiferent dacă se afla pe teritoriul lor sau în străinătate. În special, pentru a se tine seama de cazurile în care persoana care are o răspundere financiară față de un copil trăiește într-un alt stat decît cel al copilului, statele părți vor favoriza aderarea la acorduri internaționale sau încheierea de asemenea acorduri, precum și adoptarea oricăror alte aranjamente corespunzătoare.

Articolul 28

1. Statele părți recunosc dreptul copilului la educație și în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv și pe baza egalității de sanse, în special:

a) ele vor face învățămîntul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;

b) ele vor incuraja diferite forme de învățămînt secundar, atît general cît și profesional, le vor face deschise și accesibile oricărui copil și vor lua măsuri corespunzătoare, cum sînt instituirea gratuitatii învățămîntului și acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;

c) ele vor asigura tuturor accesul la învățămîntul superior, în funcție de capacitatile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate;

d) ele vor face deschise și accesibile oricărui copil informarea și orientarea școlară și profesională;

e) ele vor lua măsuri pentru a incuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandonare a școlii.

2. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a veghea la aplicarea disciplinei școlare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umană și în conformitate cu prezenta convenție.

3. Statele părți vor favoriza și incuraja cooperarea internationala în domeniul educației, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignorantei și a analfabetismului în lume și de a facilita accesul la cunoștințe științifice și tehnice și la metodele de învățămînt moderne. În aceasta privinta se va tine în special seama de nevoile țărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 29

1. Statele părți sînt de acord ca educația copilului trebuie să urmărească:

a) favorizarea infloririi personalității copilului și dezvoltarea inzestrarii și aptitudinilor sale mentale și fizice, în deplinatatea posibilităților lor;

b) educarea copilului în spiritul respectului față de drepturile omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiilor consacrate în Carta Națiunilor Unite;

c) educarea copilului în spirit de respect față de părinți, față de identitatea sa, limba sa și valorile sale culturale, precum și respectul față de valorile naționale ale tarii în care trăiește, ale tarii din care poate fi originar și ale civilizatiilor diferite de a sa;

d) pregătirea copilului să-și asume responsabilitățile vieții într-o societate libera, într-un spirit de înțelegere, de pace, de toleranta, de egalitate între sexe și prietenie între toate popoarele și grupurile etnice, naționale și religioase și cu persoanele de origine autohtona;

e) educarea copilului în spirit de respect față de mediul natural.

2. Nici o dispoziție din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretată de o maniera care să aducă atingere libertății persoanelor fizice sau juridice de a crea și dirija instituții de învățămînt, cu condiția ca principiile enunțate în paragraful 1 din prezentul articol să fie respectate și ca educația data în aceste instituții să fie conformă normelor minimale pe care statul le prescrie.

Articolul 30

În statele în care exista minorități etnice, religioase sau lingvistice sau persoane de origine autohtona, un copil autohton sau care aparține uneia din din aceste minorități nu poate fi privat de dreptul de a avea propria sa viața culturală, de a profesa și de a practica propria sa religie sau de a folosi propria sa limba în comun cu alți membri ai grupului sau.

Articolul 31

1. Statele părți recunosc copilului dreptul la odihna și la vacanta, de a practica activități recreative proprii virstei sale, de a participa în mod liber la viața culturală și artistică.

2. Statele părți respecta și favorizează dreptul copilului de a participa în mod deplin la viața culturală și artistică și încurajează organizarea în favoarea lui a unor mijloace corespunzătoare de vacanta și activități recreative, artistice și culturale, în condiții de egalitate.

Articolul 32

1. Statele părți recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice și de a nu fi constrîns la vreo munca ce comporta riscuri sau este susceptibilă să-i compromita educația sau să-i dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

2. Statele părți vor lua măsurile legislative, administrative, sociale și educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop și ținînd seama de dispozițiile pertinente ale celorlalte instrumente internaționale, statele părți, în special, vor:

a) fixa o vîrsta minimă sau virste minime de angajare;

b) prevede o reglementare corespunzătoare a organelor de lucru și a condițiilor de muncă;

c) prevede pedepse sau alte sancțiuni corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol.

Articolul 33

Statele părți vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale și educative pentru a proteja copiii contra folosinței ilicite a stupefiantelor și a substanțelor psihotrope, asa cum sînt acestea definite de convențiile internaționale pertinente și pentru a împiedica utilizarea copiilor pentru producția și traficul ilicit al acestor substanțe.

Articolul 34

Statele părți se angajează sa protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală și de violenta sexuală. În acest scop, statele vor lua în special toate măsurile corespunzătoare pe plan național, bilateral și multilateral, pentru a împiedica:

a) incitarea copiilor să se dedea sau să fie constrinsi să se dedea la o activitate sexuală ilegala;

b) exploatarea copiilor în scopul prostituției sau al altor practici ilegale;

c) exploatarea copiilor în scopul producției de spectacole sau de material cu caracter pornografic.

Articolul 35

Statele părți vor lua toate măsurile necesare, pe plan național, bilateral și multilateral, pentru a împiedica rapirea, vînzarea și comerțul cu copii în orice scop ar fi și în orice formă.

Articolul 36

Statele părți vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunastarii lui.

Articolul 37

Statele părți vor veghea ca:

a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau închisoarea pe viața fără posibilitatea de a fi eliberat nu vor fi pronunțate pentru infracțiunile comise de persoane sub vîrsta de optsprezece ani;

b) nici un copil sa nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deținerea sau intemnitarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea și nu va fi decît o măsura extrema și va fi cît mai scurta posibil;

c) orice copil privat de libertate să fie tratat cu omenie și cu respectul datorat demnității persoanei umane și de o maniera care să țină seama de nevoile persoanelor de vîrsta sa. În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, afară dacă se considera preferabil sa nu fie separat, în interesul superior al copilului, și el are dreptul de a fi în contact cu familia sa prin corespondenta și prin vizite, în afară unor cazuri excepționale;

d) copiii privati de libertate să aibă dreptul de a avea acces rapid la asistența juridică sau la orice alta asistența corespunzătoare, precum și dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate în fața unui tribunal sau a unei alte autorități competente, independente și impartiale, și ca decizia să fie luată în mod rapid în legătură cu chestiunea respectiva.

Articolul 38

1. Statele părți se angajează să respecte și să facă respectate regulile dreptului umanitar internațional care le sînt aplicabile în caz de conflict armat și a căror protecție se extinde și la copii.

2. Statele părți vor lua toate măsurile posibile a asigura ca persoanele care nu au atins vîrsta de cincisprezece ani nu vor participa direct la ostilitati.

3. Statele părți se vor abține de a inrola în forțele lor armate orice persoană care nu a atins vîrsta de cincisprezece ani. Atunci cînd incorporeaza persoane de peste cincisprezece ani dar sub optsprezece ani, statele părți se vor strădui sa inroleze cu prioritate pe cei mai în vîrsta.

4. Conform obligației care le revine în virtutea dreptului umanitar internațional de a proteja populația civilă în caz de conflict armat, statele părți vor lua toate măsurile posibile în practica pentru ca copiii afectați de conflictul armat sa beneficieze de protecție și de îngrijire.

Articolul 39

Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizica și psihologică și reintegrarea socială a oricărui copil victima a oricărei forme de neglijența, exploatare sau viciu, a torturii sau a oricărei forme de pedeapsa sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat. Aceasta readaptare și aceasta reintegrare se vor desfășura în condiții care favorizează sănătatea, respectul de sine și demnitatea copilului.

Articolul 40

1. Statele părți recunosc oricărui copil banuit, acuzat sau dovedit ca a comis o încălcare a legii penale dreptul la un tratament care să fie de natura sa favorizeze simtul sau de demnitate și a valorii personale, care să întărească respectul sau pentru drepturile omului și libertățile fundamentale ale altora și care să țină seama de vîrsta sa ca și necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate, sa-l facă să-și asume un rol constructiv în sinul acesteia.

2. În acest scop, și ținînd seama de dispozițiile pertinente ale instrumentelor internaționale, statele părți vor veghea în special:

a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o încălcare a legii penale datorită unor acțiuni sau omisiuni care nu erau interzise de către dreptul național sau internațional în momentul comiterii lor;

b) ca orice copil banuit sau acuzat de o încălcare a legii penale să aibă cel puțin dreptul la garanțiile următoare:

i) să fie prezumat nevinovat pînă ce vinovăția sa va fi stabilită legal;

îi) să fie informat în cel mai scurt termen și direct de acuzatiile care i se aduc sau, dacă este cazul, prin intermediul părinților săi sau reprezentanților legali și sa beneficieze de o asistența juridică sau de orice alta asistența corespunzătoare pentru pregătirea și prezentarea apărării sale;

iii) cauza sa să fie examinata fără întîrziere de către o autoritate sau o instanța judiciară competența, independenta și impartiala după o procedură echitabila conform prevederilor legii, în prezenta avocatului sau, și dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului datorită în special virstei și situației sale, în prezenta părinților săi sau a reprezentanților legali;

iv) sa nu fie constrîns să depună mărturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; sa interogheze sau să facă să fie interogati martori ai acuzarii și să obțină aducerea și interogarea martorilor în apărare în condiții de egalitate;

v) dacă se dovedește ca a încălcat legea penală, să poată face apel cu privire la decizie și la orice măsură luată în consecința în fața unei autorități sau a unei instanțe judiciare superioare competente, independente și impartiale, conform legii;

vi) să fie asistat în mod gratuit de un interpret dacă nu înțelege sau nu vorbește limba utilizata;

vii) ca viața sa să fie în mod deplin respectata în toate fazele procedurii.

3. Statele părți se vor strădui sa promoveze adoptarea de legi, de proceduri, crearea de autorități și instituții special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau declarați ca ar fi comis încălcări ale legii penale, și în special:

a) sa stabilească o vîrsta minimă sub care copiii vor fi prezumati că nu au discernamintul de a încalcă legea penală;

b) sa ia măsuri, de fiecare data cînd este posibil și de dorit, pentru a trata acești copii fără a recurge la procedura judiciară, fiind totuși înțeles ca drepturile omului și garanțiile legale trebuie respectate în mod deplin.

4. Va fi prevăzută o întreaga gama de dispoziții referitoare în special la îngrijire, orientare și supraveghere, la îndrumare, probare, plasament familial, programe de educație generală și profesională și la soluții, altele decît cele instituționale, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunastarii lor și proporțional cu situația lor și cu infracțiunea.

Articolul 41

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:

a) în legislația unui stat parte; sau

b) în dreptul internațional în vigoare pentru acest stat.

Articolul 42

Statele părți se angajează să facă cunoscute pe larg principiile și dispozițiile prezentei convenții, prin mijloace active și corespunzătoare, adulților și copiilor.

Articolul 43

1. În vederea examinării progreselor înregistrate de statele părți în executarea obligațiilor contractate de ele în virtutea prezentei convenții, se instituie un comitet al drepturilor copilului care îndeplinește atribuțiunile care urmează.

2. Comitetul se compune din 10 experți de o înaltă moralitate și care poseda o competența recunoscută în domeniul reglementat de prezenta convenție. Membrii săi sînt aleși de statele părți din rindul cetățenilor lor și acționează cu titlu individual, tinindu-se seama de necesitatea asigurării unei repartiții geografice echitabile și cu respectarea principalelor sisteme juridice.

3. Membrii comitetului sînt aleși prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele părți. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetățenii săi.

4. Prima alegere va avea loc în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenții. Alegerile vor avea loc apoi la fiecare doi ani. Cu patru luni înaintea datei fiecărei alegeri, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va invita în scris statele sa propună candidații lor într-un termen de doua luni. Secretarul general va întocmi apoi o lista alfabetica a candidaților astfel desemnați, indicind statele părți care i-au desemnat și o va comunică statelor părți la prezenta convenție.

5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor părți, convocate de secretarul general la sediul Organizației Națiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi din statele părți, candidații aleși în comitet sînt cei care obțin cel mai mare număr de voturi și majoritatea absolută a voturilor reprezentanților statelor părți prezente și votante.

6. Membrii comitetului sînt aleși pe o perioadă de patru ani. Ei pot fi realeși dacă candidatura lor este prezentată din nou. Mandatul a cinci membri aleși la prima alegere va lua sfîrșit după doi ani. Numele celor cinci membri vor fi trase la sorți de către președintele reuniunii imediat după prima alegere.

7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, sau dacă, pentru orice alt motiv, un membru declara că nu mai poate exercita funcțiunile sale în cadrul comitetului, statul parte care a prezentat candidatura lui numește un alt expert dintre cetățenii săi pentru a ocupa postul vacant pînă la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobării de către comitet.

8. Comitetul aproba regulamentul sau interior.

9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioadă de doi ani.

10. Reuniunile comitetului se țin în mod normal la sediul Organizației Națiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzător stabilit de comitet. Comitetul se reuneste normal în fiecare an. Durata sesiunilor sale este stabilită și modificată, dacă este necesar, de reuniunea statelor părți la prezenta convenție, sub rezerva aprobării de către adunarea generală.

11. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite pune la dispoziția comitetului personalul și instalațiile care îi sînt necesare pentru a se achită în mod eficace de funcțiunile care îi sînt încredințate conform prezentei convenții.

12. Membrii comitetului creat în virtutea prezentei convenții primesc, cu aprobarea adunării generale, indemnizații din resursele Organizației Națiunilor Unite în condițiile și modalitățile fixate de adunarea generală.

Articolul 44

1. Statele părți se angajează sa supună comitetului, prin intermediul secretarului general al O.N.U., rapoarte asupra măsurilor pe care le adopta pentru a da efect drepturilor recunoscute în prezenta convenție și asupra progreselor realizate în exercitarea acestor drepturi:

a) în termen de doi ani începînd de la data intrării în vigoare a prezentei convenții pentru statele părți interesate;

b) în continuare, la fiecare cinci ani.

2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacă este cazul, sa indice factorii și dificultățile care împiedica statele părți să se achite în mod deplin de obligațiile prevăzute în prezenta convenție. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprindă informații suficiente pentru a da comitetului o idee precisa asupra aplicării convenției în țara respectiva.

3. Statele părți care au prezentat comitetului un raport inițial nu trebuie să repete, în rapoartele pe care le prezintă după aceea, conform alineatului b) din paragraful 1 al prezentului articol, informațiile de baza comunicate anterior.

4. Comitetul poate cere statelor părți toate informațiile complementare referitoare la aplicarea convenției.

5. Comitetul supune la fiecare doi ani adunării generale, prin intermediul Consiliului Economic și Social, un raport asupra activităților sale.

6. Statele părți asigura o larga difuzare rapoartelor lor în țara lor proprie.

Articolul 45

Pentru a promova aplicarea efectivă a convenției și a incuraja cooperarea internationala în domeniul vizat de convenție:

a) Instituțiile specializate, Fondul Națiunilor Unite pentru copii și alte organe ale Națiunilor Unite au dreptul de a asista la examinarea aplicării dispozițiilor prezentei convenții care țin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituțiile specializate, Fondul Națiunilor Unite pentru copii și orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzătoare sa dea avize specializate asupra aplicării convenției în domeniile care țin de mandatele lor respective. El poate invita instituțiile specializate, Fondul Națiunilor Unite pentru copii și alte organe ale Națiunilor Unite să-i prezinte rapoarte asupra aplicării convenției în sectoarele care țin de domeniul lor de activitate.

b) Comitetul transmite, dacă apreciază necesar, instituțiilor specializate, Fondului Națiunilor Unite pentru copii și altor organisme competente orice raport al statelor părți ce conține o cerere sau care indica o nevoie de consultanța sau asistența tehnica ori de alta natura, însoțit, dacă este cazul, de observațiile și sugestiile comitetului care se referă la cerere sau indicație.

c) Comitetul poate recomanda adunării generale sa roage pe secretarul general sa dispună efectuarea pentru comitet a unor studii asupra problemelor specifice care afectează drepturile copilului.

d) Comitetul poate face sugestii și recomandări de ordin general fondate pe informațiile primite în conformitate cu articolele 44 și 45 din prezenta convenție. Aceste sugestii și recomandări de ordin general sînt transmise oricărui stat parte interesat și aduse în atenția adunării generale, însoțite, dacă este cazul, de observațiile statelor părți.

Partea a III-a

Articolul 46

Prezenta convenție este deschisă spre semnare tuturor statelor.

Articolul 47

Prezenta convenție trebuie să fie ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 48

Prezenta convenție va rămîne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 49

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.

2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenție sau care va adera la aceasta după depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Articolul 50

1. Orice stat parte poate să propună un amendament și să depună textul acestuia la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. Secretarul general va comunică propunerea de amendament statelor părți, cerindu-le să-i facă cunoscut dacă sînt favorabile convocării unei conferințe a statelor părți în vederea examinării propunerii și a punerii ei la vot. Dacă, în patru luni după aceasta comunicare, cel puțin o treime din statele părți se pronunța în favoarea convocării unei asemenea conferințe, secretarul general convoacă conferința sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părți prezente și votante la conferința este supus spre aprobare adunării generale.

2. Orice amendament adoptat conform dispozițiilor din paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare atunci cînd va fi aprobat de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite și acceptat de majoritatea a două treimi din statele părți.

3. Atunci cînd un amendament intră în vigoare, acesta are forta obligatorie pentru statele părți care le-au acceptat, celelalte state raminind legate de dispozițiile din prezenta convenție și de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.

Articolul 51

1. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va primi și va comunică tuturor statelor textul rezervelor care au fost făcute de state în momentul ratificării sau aderării.

2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul și scopul prezentei convenții nu este autorizata.

3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, care va informa despre aceasta toate statele părți la convenție. Notificarea va capata efect de la data la care este primită de către secretarul general.

Articolul 52

Orice stat parte poate denunta prezenta convenție printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Denunțarea capata efect la un an de la data la care notificarea a fost primită de secretarul general.

Articolul 53

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenții.

Articolul 54

Originalul prezentei convenții, ale carei texte în arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sînt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Drept care plenipotențiarii subsemnati, în mod corespunzător împuterniciți de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenție.