Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 878/2020

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală , ale art. 55^1 și ale art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

prezumat în vigoare

Data actului: 15 decembrie 2020
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 409 din 19 aprilie 2021
Citează: 10 acte
Structură: 3 articole · 19.724 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Legea nr. 254/2013 19 iulie 2013 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele ju…

Are ca temei 1

Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală , ale

art. 55^1

și ale

art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Maricel Bartic în Dosarul nr. 7.645/296/2018 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.049D/2018.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că nu sunt indicate prevederile constituționale pretins a fi încălcate. Liberarea condiționată este un beneficiu și revine organelor de aplicare a legii să stabilească incidența acesteia, fără ca acest aspect să poată constitui obiectul controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 988 din 9 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.645/296/2018, Judecătoria Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală , ale

art. 55^1

și ale

art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Maricel Bartic cu ocazia soluționării unei cereri de liberare condiționată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală

sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd în mod expres care sunt motivele pentru care se poate dispune liberarea condiționată. Referitor la

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

se arată că acesta este neconstituțional, deoarece în perioada de amânare a liberării condiționate stabilită de instanță nu se calculează cele 6 zile compensatorii pentru condiții necorespunzătoare. În ceea ce privește

art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 , se susține că în procesul-verbal întocmit de comisia din penitenciar, la descrierea faptei pe care a săvârșit-o, sunt trecute alte fapte decât cele pentru care a fost condamnat.

Judecătoria Satu Mare - Secția penală, în ceea ce privește dispozițiile

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală , apreciază că atunci când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii. Astfel, condițiile de acordare a liberării condiționate sunt clar prevăzute de art. 100 din Codul penal.

Referitor la

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 , instanța opinează că zilele compensatorii se calculează pentru fiecare 30 de zile petrecute în condiții necorespunzătoare. Faptul că o instanță stabilește, în mod definitiv, o dată de reanalizare a condamnatului în Comisia de liberări condiționate nu înseamnă că în acea perioadă nu se acordă zile compensatorii pentru condiții necorespunzătoare, ci că aceste zile nu influențează scurtarea datei de reanalizare, fiind avute în vedere la executarea pedepsei. În ceea ce privește dispozițiile

art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 , instanța apreciază că autorul excepției este, în realitate, nemulțumit de modul de redactare a procesului-verbal întocmit cu privire la acordarea liberării condiționate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală , ale

art. 55^1

și ale

art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispozițiile

art. 55^1

au fost introduse prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019

privind abrogarea

Legii nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea

Legii nr. 254/2013

art. III din Legea nr. 240/2019

prevede că: „Prevederile

art. 55^1

din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit

Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României , cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea

art. 21 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 289/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi.“ Așa fiind, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că dispozițiile

art. 55^1

din Legea nr. 254/2013

îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare“, putând analiza constituționalitatea acestora. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

–

Articolul 587

alin. (2) din Codul de procedură penală : „Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.“;

–

Articolul 55

(0)

^1 din Legea nr. 254/2013 :

(1)

La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2)

În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.

(3)

În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

lipsa accesului la activități în aer liber;

lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

lipsa temperaturii adecvate a camerei;

lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

(4)

Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/ pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.

(5)

În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;

în tranzit.

(6)

Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.

(7)

Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8)

Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“

–

Articolul 97

alin. (6) din Legea nr. 254/2013 : „Propunerea comisiei pentru liberare condiționată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziția membrilor comisiei față de propunerea de liberare.“

12.

Autorul excepției de neconstituționalitate nu indică prevederile constituționale pretins a fi încălcate de dispozițiile de lege criticate.

13.

Instanța judecătorească susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 23 alin. (5),

potrivit căruia, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte 30 de zile cel mult, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală , Curtea observă că autorul acesteia susține că textul este neconstituțional, deoarece nu prevede care sunt motivele pentru care se poate dispune liberarea condiționată. În acest context, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 67 din 29 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragrafele 13-16, a constatat că liberarea condiționată este o modalitate de individualizare a executării detențiunii pe viață și a pedepsei închisorii, fără lipsire de libertate, acordată prin hotărâre definitivă a instanței de judecată, drept urmare a îndeplinirii de către persoana condamnată a condițiilor impuse în privința conduitei sale pe timpul executării fracției obligatorii din pedeapsă, precum și sub rezerva îndeplinirii integrale, sub controlul serviciului de probațiune, pe durata termenului de supraveghere a măsurilor și obligațiilor prevăzute de lege și impuse prin hotărârea judecătorească de acordare a liberării condiționate.

15.

Liberarea persoanei condamnate înaintea epuizării termenului pedepsei este un beneficiu prevăzut de lege, și nu un drept. Acordarea acestui beneficiu este lăsată de legiuitor la aprecierea instanței de judecată, care va analiza, conform prevederilor

art. 587 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală , coroborate cu cele ale

art. 99 alin. (1) din Codul penal

și, respectiv, ale

art. 100 alin. (1) din Codul penal , precum și potrivit dispozițiilor

art. 97 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea penală pentru dispunerea acesteia.

16.

În acest sens,

art. 99 alin. (1) din Codul penal

prevede că liberarea condiționată, în cazul detențiunii pe viață, poate fi dispusă dacă: cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune; cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei; cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Totodată,

art. 100 alin. (1) din Codul penal

prevede că liberarea condiționată, în cazul pedepsei închisorii, poate fi dispusă dacă: cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

17.

Prin urmare, Curtea a constatat că, atât în ipoteza liberării condiționate dispuse cu privire la o persoană care a fost condamnată la pedeapsa închisorii, cât și în cazul liberării condiționate, ca formă de individualizare a pedepsei detențiunii pe viață, instanța judecătorească competentă să analizeze cererea de liberare condiționată nu este învestită doar pentru a verifica formal faptul că fracțiile de pedeapsă prevăzute la

art. 99 alin. (1) lit. a)

și, respectiv, la

art. 100 alin. (1) lit. a) din Codul penal

au fost executate, ci pentru a aprecia cu privire la îndeplinirea tuturor condițiilor reglementate la art. 99 alin. (1) și, respectiv,

art. 100 alin. (1) din Codul penal . Așa fiind, Curtea apreciază că legiuitorul a reglementat în Codul penal condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune liberarea condiționată, astfel încât critica autorului excepției este neîntemeiată.

18.

În continuare, Curtea observă că în motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55^1

din Legea nr. 254/2013

se susține că în perioada de amânare a liberării condiționate stabilită de instanță nu se calculează cele 6 zile compensatorii pentru condiții necorespunzătoare, iar în ceea ce privește

19.

Având în vedere aceste critici, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate nu formulează veritabile argumente referitoare la neconstituționalitatea textelor menționate, ci critică, pe de-o parte, modalitatea de calcul al termenului după expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiționată va putea fi reînnoită, și, pe de altă parte, modalitatea de completare a procesului-verbal întocmit de comisia din penitenciar.

20.

Or, analiza aspectelor anterior arătate nu este de competența Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“.

21.

Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârși o imixtiune în atribuțiile autorității judecătorești. De aceea, din această perspectivă, având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

și ale

art. 126 alin. (1) din Constituție , excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă, soluționarea sa excedând competenței Curții Constituționale.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maricel Bartic în Dosarul nr. 7.645/296/2018 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55^1

și ale

art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.