Decizia nr. 47/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), ale art. 10 alin. (1), (4) și (6), art. 11 alin. (1)-(3) și ale art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2),
ale
art. 10 alin. (1),
(4)
și
(6),
art. 11 alin. (1)-(3)
și ale
art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 24.909/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 224D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând, în ceea ce privește critica prin raportare la prevederile
art. 1 alin. (3)
și
(5) din Constituție , că nu poate fi reținută, întrucât legiuitorul nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform
și
Legii nr. 290/2003 , ci instituie anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire. Arată că
devine aplicabilă în raport cu stadiul de soluționare al cererilor formulate în baza
și a
Legii nr. 290/2003 , astfel că nu are caracter retroactiv, întrucât nu se aplică actelor administrative emise înainte de intrarea sa în vigoare, ci doar instituie o nouă modalitate de plată, pe când în cazul cererilor nesoluționate încă reglementează și o nouă procedură de despăgubire. Precizează că nu poate fi reținută nici critica prin raportare la
art. 16 din Constituție , întrucât aplicarea unui regim temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între persoane în funcție de actul normativ aplicabil fiecăreia. Arată că este respectat și dreptul de proprietate, deoarece legea instituie un mecanism de eșalonare a plății despăgubirilor, ca modalitate de executare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 5.373 din 13 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 24.909/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2),
ale
art. 10 alin. (1),
(4)
și
(6),
art. 11 alin. (1)-(3)
și ale
art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Eleonora Anghelescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unei hotărâri emise de Comisia municipiului București pentru aplicarea
Legii nr. 9/1998 , a
și a
Legii nr. 393/2006 , prin care s-a propus acordarea de despăgubiri într-un anumit cuantum.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că, deși prevederile legale criticate recunosc dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi și instituie reguli privind plata despăgubirilor, pot genera interpretări prin care este afectat dreptul de creanță asupra statului, recunoscut, în speță, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 . Prin emiterea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților a unei decizii de revocare se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, certitudinea cu privire la despăgubirile stabilite în baza hotărârii Comisiei municipiului București pentru aplicarea
fiind înlăturată printr-o măsură retroactivă. Se încalcă și principiul accesului liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și principiul egalității în drepturi, întrucât persoana îndreptățită nu are o posibilitate reală și adecvată de a beneficia pe cale judiciară de apărarea dreptului său de creanță asupra statului, fiind astfel în imposibilitate de a obține despăgubirile cuvenite. Prin aplicarea
are loc o intruziune a statului în desfășurarea unor procese civile, creându-se un dezechilibru între părțile din proces sau fiind chiar înlăturată o cale eficientă de soluționare a pretențiilor reclamantului. Prevederile de lege criticate contravin și
art. 1 alin. (5) din Constituție , deoarece sunt neclare și imprevizibile, putând genera interpretări contradictorii cu privire la dreptul de a beneficia de despăgubirile stabilite prin hotărârea emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea
6.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut în
deciziile Curții Constituționale nr. 658 din 8 noiembrie 2016
și
nr. 143 din 14 martie 2017 , în sensul concordanței prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 3 alin. (2),
ale
art. 10 alin. (1),
(4)
și
(6),
art. 11 alin. (1)-(3)
și ale
art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, care au următorul conținut:
–
Articolul 3
alin. (2) : „(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998, republicată , cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare“;
–
Articolul 10
alin. (1),
(4)
și
(6):
(1)
Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la
art. 9 lit. a)
și
b)
se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. [...]
(4)
Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la
art. 9 lit. a)
și
b),
se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. [...]
(6)
Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.“;
–
Articolul 11
alin. (1)
și
(3) :
(1)
Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
(3)
Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform
art. 10 alin. (6) .“;
–
Articolul 20
pct. 6 :
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: (…) 6. Articolele 10, 11 și 13 se abrogă.“
12.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind caracteristicile statului român și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii,
art. 16 alin. (2)
privind egalitatea în fața legii,
art. 21 alin. (1)-(3)
privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil și
art. 44
privind dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea,
art. 6 paragraful 1
și
art. 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la procesul echitabil și, respectiv, la dreptul la un recurs efectiv, precum și
art. 1 privind protecția proprietății private din primul Protocol adițional
la
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin numeroase decizii, spre exemplu,
deciziile nr. 855
și
nr. 865 din 10 decembrie 2015 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016,
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016,
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016, sau
Decizia nr. 143 din 14 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I , nr. 497 din 29 iunie 2017, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate
14.
Curtea a statuat, în esență, că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, este în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Or, prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eșalonarea plății sumelor reprezentând despăgubiri este o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate susține că, prin această măsură, statul ar afecta esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
și al
15.
De asemenea, prin
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , paragraful 37, Curtea a reținut că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plății despăgubirilor deja stabilite, în sensul că pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. Titlul de plată prevăzut la
art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014
nu are semnificația invalidării titlurilor existente prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora, titluri reprezentate fie de acte administrative [ art. 9 din Legea nr. 164/2014 ], fie de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi [ art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 ].
16.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că prin prevederile legale criticate statul nu contestă existența unui bun în sensul
art. 1 din Primul Protocol adițional
la
Convenție , nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în condițiile necesității plății unor sume mari de bani de la bugetul de stat ( Decizia nr. 658 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 20 ianuarie 2017, paragraful 23).
17.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor
art. 16 din Constituție , Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Inegalitatea de tratament juridic, prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
18.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
19.
Din perspectiva celor arătate, nu se pot reține nici criticile referitoare la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014 , care nu fac altceva decât să refuze supraviețuirea legii anterioare. Prin abrogarea expresă a prevederilor
art. 10 ,
art. 11
și
art. 13 din Legea nr. 290/2003 , care reglementau într-o manieră diferită modalitatea de plată a despăgubirilor acordate,
art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014
răspunde unor exigențe de tehnică legislativă menite să confere coerență ansamblului legislativ, prin evitarea coexistenței unor prevederi legale care să ofere soluții legislative deosebite aceleiași situații juridice.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 24.909/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 3 alin. (2) , ale
art. 10 alin. (1) ,
(4)
și
(6) ,
art. 11 alin. (1)-(3)
și ale
art. 20 pct. 6 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
----
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.