Decizia nr. 159/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 165/2013 16 mai 2013 (prevederi anume) privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalen…
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Gheorghe Cresu în Dosarul nr. 4.050/3/2019 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.856D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 7 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.050/3/2019, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Gheorghe Cresu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii prin care s-a solicitat instanței judecătorești competente să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să dispună acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile
Legii nr. 165/2013 , precum și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile invocate creează o evidentă discriminare cu privire la exercitarea acțiunii prevăzute de textul legal criticat între justițiabilii care s-au adresat cu cereri în justiție după expirarea termenelor prevăzute de acesta, pe de o parte, și cei ale căror cauze se aflau deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , ceea ce contravine principiilor constituționale ale egalității în drepturi și accesului liber la justiție. Se mai susține, în acest sens, că discriminarea creată de dispozițiile de lege criticate nu se bazează pe nicio cauză obiectivă, ci este rezultatul hazardului, ce ține de timpul în care autoritățile emit o decizie și momentul când cererea adresată justiției se înregistrează pe rolul instanțelor. În același sens, se mai susține că dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința accesului la justiție, stabilind, pe de o parte, că instanțele își exercită acest rol numai în anumite situații (până la expirarea unui termen), și, pe de altă parte, că își exercită acest rol numai atunci când cererile au fost pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii. Totodată, prin impunerea unor criterii diferite și arbitrare, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în formularea acestei acțiuni, parte componentă a dreptului la un proces echitabil.
6.
Se mai susține că măsurile instituite prin
nu pot constitui un motiv obiectiv pentru discriminarea justițiabililor, în condițiile în care Constituția garantează, prin dispozițiile
art. 124 alin. (2) , că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Or, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea dispar atunci când dreptul la exercitarea cererii depinde exclusiv de data calendaristică în care cererile au fost pe rolul instanțelor judecătorești, raportat la data intrării în vigoare a legii. Invocându-se cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale, se arată că legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea acțiunii, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului sau a autorității publice, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv și rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de
art. 16 alin. (1) din Constituție . În consecință, legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de existența/inexistența cauzei pe rolul instanțelor, accesul la justiție, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă, mai ales că multe cauze au parcurs procedura administrativă pe durata mai multor ani. Se mai invocă cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale în privința formulării căilor de atac și în privința principiului egalității în fața legii.
7.
Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile
art. 4
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiectul acesteia îl reprezintă
art. 4 teza a doua
și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , potrivit cărora:
–
Articolul 4
teza a doua : „Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;
–
Articolul 35
alin. (2) : „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la
art. 33
și
34 , persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“
12.
În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 16
-Egalitatea în drepturi,
art. 21
- Accesul liber la justiție și
art. 124 alin. (2)
privind caracterul unic, imparțial și egalitar al justiției. De asemenea, sunt invocate dispozițiile
art. 6
- Dreptul la un proces echitabil și
art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia a solicitat în fața instanței a quo constatarea calității de persoană îndreptățită și obligarea entității învestite de lege la acordarea de măsuri reparatorii, în temeiul
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care atribuie persoanelor îndreptățite posibilitatea de a se adresa justiției, în cazul în care entitatea învestită de lege nu soluționează notificarea, în termenele prevăzute de lege în acest scop. Dispozițiile
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
stabilesc termenul în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată lipsa emiterii deciziei privitoare la imobilul revendicat, și anume 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
14.
Prin
Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea unor noi termene, în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de
art. 35 alin. (2)
din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență
procesului reparator al măsurilor abuzive, de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită de a acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare.
15.
În prezenta cauză, autorul excepției susține existența unei discriminări, în funcție de data introducerii cererii de chemare în judecată a entităților administrative învestite cu soluționarea notificării, respectiv, între persoanele îndreptățite, ale căror cauze se aflau pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , pe de o parte, și cele care s-au adresat cu cereri în justiție după expirarea termenelor în care entitățile administrative trebuiau să soluționeze notificările, reglementate de
art. 33
și
34 din Legea nr. 165/2013 . Astfel, autorul prezentei excepții încearcă să demonstreze existența unei discriminări, prin compararea regimului juridic aplicabil aceleiași situații juridice, în baza unor norme legale succesive. Or, în jurisprudența sa, față de critici similare, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (în acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau
Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).
16.
De asemenea, prin
Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014, Curtea a reținut, referitor la evaluarea existenței sau inexistenței discriminării în cazul aplicării unui tratament diferit la situații analoage, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că termenele introduse prin prevederile
art. 33
și
34 din Legea nr. 165/2013
au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, prezentând în același timp un scop legitim. Acestea sunt termene pe care legiuitorul și le-a asumat și pe care trebuie să le respecte, fără a interveni pentru amânarea aplicării lor, pentru că, în acest fel, s-ar goli de conținut dreptul consacrat de norma criticată și s-ar anula însuși scopul legii. Ca atare, Curtea a constatat existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
17.
De asemenea, prin
Decizia nr. 113 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la
art. 33
și
34
din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale.
18.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Cresu în Dosarul nr. 4.050/3/2019 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile
art. 4 teza a doua
și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.