Decizia nr. 114/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 113/1/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 479/D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia taxelor judiciare de timbru, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 318 din 10 mai 2018 ,

Decizia nr. 470 din 12 iulie 2018 ,

Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018

și

Decizia nr. 872 din 26 noiembrie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 113/1/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marin Melinescu cu prilejul soluționării unui litigiu având ca obiect o cerere de strămutare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că termenul de 3 zile, instituit de

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în care se poate formula o cerere de reexaminare împotriva modului în care a fost stabilită taxa de timbru, nu este un termen rezonabil pentru motivarea și depunerea unei astfel de cereri, în condițiile în care „justițiabilii României trăiesc întrun procent majoritar în zona rurală, fiind lipsiți de posibilități materiale pentru a accede la serviciile unui avocat“. Învederează, de asemenea, că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la prevederile legale criticate în speță, însă apreciază că se impune reconsiderarea acestei jurisprudențe, context în care face referire la termenele rezonabile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru exercitarea căilor de atac.

6.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea principiilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât dreptul de acces la justiție, în toate componentele sale referitoare la dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o instanță obiectivă și imparțială etc., comportă anumite limitări, printre care și stabilirea unor termene imperative înăuntrul cărora să fie îndeplinite anumite acte procedurale, ceea ce nu este de natură să încalce drepturile fundamentale reglementate de

Constituție

și de

Convenția europeană

a drepturilor omului. Arată că instituirea unui termen de 3 zile în care partea nemulțumită poate exercita o cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu este de natură să determine o încălcare a garanțiilor procesuale instituite de lege pentru a asigura accesul la justiție, în condițiile în care termenul este acordat în vederea soluționării cu maximă celeritate a unui incident procedural ivit în cursul instrumentării dosarului, ce se judecă potrivit unei proceduri cu caracter necontencios și vizează îndeplinirea unei obligații de care inițiatorul unui proces civil are cunoștință încă de la momentul învestirii instanței.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora, „Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru“.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

privind liberul acces la justiție, ale

art. 24

care consacră dreptul la apărare și ale

art. 124

referitor la înfăptuirea justiției.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, cu titlu exemplificativ fiind

Decizia nr. 479 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018,

Decizia nr. 318 din 10 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 18 septembrie 2018,

Decizia nr. 470 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 29 octombrie 2018,

Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, sau

Decizia nr. 872 din 26 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 5 martie 2021, decizii prin care s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

13.

Prin această jurisprudență, referitor la prevederile

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , criticate din perspectiva instituirii unui termen scurt de decădere de 3 zile, care ar aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la „un recurs efectiv“, Curtea a reținut că textul criticat reprezintă o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar, un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată. Întrucât în discuție este o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, precum și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare.

14.

Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a statuat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.

15.

Așa cum prevede

art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Totodată, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite, la cererea petiționarului, în condițiile și situațiile prevăzute de

art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . În acest context, Curtea a reținut că cererea de reexaminare este instrumentul juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemână reclamantului din cadrul unei acțiuni aflate pe rolul instanței, prin care acesta poate cere unui alt complet de judecată decât cel care i-a stabilit cuantumul taxei de timbru să recalculeze suma fixată cu acest titlu, pe care o apreciază ca fiind nejustificat de mare, iar nu pârâtului, care poate contesta suma doar ca apărare, pe cale de excepție. Obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligație fiscală și este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiție, iar între beneficiarul serviciului public al justiției și instanța de judecată se stabilește un raport de drept fiscal, caracterizat prin relația de subordonare a părților. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanța de judecată, separat și distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă și care este, de regulă, unul de drept privat, procesul debutând numai în măsura în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată. Reglementarea legală criticată reprezintă voința legiuitorului de a oferi dreptul de a contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru doar reclamantului, aceasta fiind o măsură care dă procesului posibilitatea de a se desfășura cu celeritate, evitând tergiversarea voită în faza procedurii de regularizare a cererii, prin exercitarea în mod șicanator de către pârât a unor căi de atac în mod formal.

16.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai mult, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 24 noiembrie 2015).

17.

Totodată, Curtea a învederat că mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 din Legea fundamentală , putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Aceste dispoziții constituționale dau expresie principiului consacrat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele

articolului 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 113/1/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2021.