Decizia nr. 336/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul penal , excepție ridicată de Laurențiu Bologa în Dosarul nr. 2.418/225/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.312D/2018.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este neconstituțională, revenindu-i Parlamentului obligația să pună de acord textul menționat cu prevederile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 18 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.418/225/2017, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul penal . Excepția a fost ridicată de Laurențiu Bologa cu ocazia soluționării apelului formulat într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, infracțiune prevăzută de dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

încalcă principiul legalității, dreptul la un proces echitabil și legalitatea pedepsei, întrucât nu respectă exigențele referitoare la calitatea legii, și anume condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate. Consideră că din modul de definire a infracțiunii nu poate fi determinată condiția cu privire la momentul la care este necesar să existe îmbibația alcoolică în sânge pentru a se constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii. Astfel, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este neconstituțională - în absența intervenției legislative prevăzute de

art. 147 alin. (1) din Constituție

- dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

nu mai prevăd condiția referitoare la momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii. Consideră că, în absența acestei condiții esențiale din norma de incriminare, destinatarii legii penale nu pot avea o reprezentare clară a elementelor constitutive ale infracțiunii, astfel încât să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea legii (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei,

Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și

Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României). Mai mult, susține că fapta prevăzută de

art. 336 alin. (1) din Codul penal

iese din sfera ilicitului penal, deoarece textul devine inaplicabil în absența condiției menționate mai sus, care reprezintă o cerință esențială a infracțiunii. Potrivit autorului excepției, considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014

- conform cărora infracțiunea prevăzută de

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este o infracțiune de pericol și se consumă la momentul săvârșirii ei, astfel că, odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile legii - nu înlătură exigențele de ordin constituțional privind punerea de acord de către autoritatea legiuitoare a prevederilor constatate ca fiind neconstituționale cu Legea fundamentală, deoarece nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, așa cum prevede

art. 23 alin. (12) din Constituție . Considerentele deciziei mai sus menționate nu pot adăuga la lege, întrucât, pe de o parte, Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv, iar, pe de altă parte, instanțele judecătorești nu au competența de a legifera, prin substituirea autorității competente în domeniu ( Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009 ). Astfel, Parlamentul are competența exclusivă de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În temeiul dispozițiilor

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , legiuitorul este liber să aprecieze - pe lângă pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei - și condițiile răspunderii juridice pentru fapta incriminată. Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea normei de incriminare tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare ( art. 3 din Codul penal ). Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat, prin prevederile

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“. În materie penală,

art. 23 alin. (12) din Constituție

consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“. În situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, regula activității legii penale cunoaște excepții. Astfel, în situațiile

în care o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul vechii legi penale [în speță, fapta prevăzută de

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice], însă făptuitorul este judecat sub imperiul noii legi [respectiv,

art. 336 alin. (1) din Codul penal ], principiul mitior lex, consacrat la nivel constituțional prin

art. 15 alin. (2) , impune aplicarea legii penale mai favorabile, prevedere preluată și în

art. 5 din Codul pena l. Așa fiind, arată că judecătorul nu poate utiliza metoda comparației diferențiale pentru a face o combinație între dispozițiile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și cele ale

art. 336 alin. (1) din Codul penal

în scopul conservării incriminării, astfel încât fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică determinată să întrunească elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni. Consideră că este neconstituțional punctul de vedere conform căruia dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

pot fi aplicate prin ignorarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice“ - constatată ca fiind neconstituțională -, întrucât această sintagmă reprezintă o condiție/cerință esențială cu privire la elementul material al laturii obiective a infracțiunii, care determină granița dintre contravenție și infracțiune prin fixarea momentului la care trebuie să existe îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Conținutul constitutiv al infracțiunii este o parte componentă a conținutului juridic al acesteia și constă în condițiile necesare pentru existența infracțiunii. Pe baza acestui conținut constitutiv are loc tragerea la răspundere penală, căci fapta este incriminată numai în configurația ei tipică, iar judecătorul nu poate distruge tipicitatea conținutului constitutiv al faptei, orice interpretare vizând norma penală în integralitatea ei. Subliniază că este necesară punerea de acord de către Parlament, în temeiul

art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală , a prevederilor neconstituționale din cuprinsul

art. 336 alin. (1) din Codul penal

cu dispozițiile Constituției. Considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014

- potrivit cărora infracțiunea prevăzută de

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este una de pericol și se consumă la momentul săvârșirii ei, moment la care trebuie să se raporteze alcoolemia care conferă valență penală faptei - sunt utile nu numai pentru aplicarea dispozitivului deciziei, dar mai ales pentru punerea de acord de către legiuitor a prevederilor neconstituționale cu exigențele de constituționalitate dezvoltate în respectiva motivare, având în vedere că nici Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv și nici judecătorul nu se poate substitui legiuitorului pentru a crea un regim represiv ad hoc.

6.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

nu încalcă principiul legalității și principiul dreptului la un proces echitabil. Consideră că textul de lege criticat îndeplinește condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate. Invocă, în acest sens, considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , potrivit cărora infracțiunea prevăzută de dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este una de pericol și se consumă la momentul săvârșirii ei, moment la care trebuie să se raporteze și alcoolemia care conferă valență penală faptei. Astfel, instanțele judecătorești au în vedere - la stabilirea vinovăției inculpatului - valoarea calculată retroactiv a alcoolemiei existente la momentul depistării acestuia în trafic, iar nu valoarea alcoolemiei de la momentul prelevării mostrelor biologice.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/199 2, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal , care au următorul cuprins: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

cu privire la principiul legalității, ale

art. 20 alin. (2)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 23 alin. (12)

referitor la legalitatea pedepsei.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul respectării legilor și ale

art. 20

referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile

art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13.

Prin decizia mai sus menționată, paragrafele 25-27, 29 și 30, Curtea a reținut că îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate, este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită. Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează astfel consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile

art. 336 din Codul penal , astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea

tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate. Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia, aspect ce contravine cerinței previzibilității legii și principiului legalității incriminării și pedepsei. Curtea a invocat, în acest sens, jurisprudența sa cu privire la principiul respectării legilor consacrat de prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție

( Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și

Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013), precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la garanțiile impuse de prevederile

art. 7 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34,

Hotărârea din 24 ianuarie 2012 , pronunțată în Cauza Mihai Toma împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 și 91).

14.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

- așa cum trebuie citite acestea ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014

- nu au o formulare neclară, ambiguă și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii. Astfel, în temeiul prevederilor

art. 147 alin. (1)

și

(4) din Legea fundamentală , ca efect al

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Ca atare, elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de

art. 336 alin. (1) din Codul penal

se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o alcoolemie peste limita legală, momentul săvârșirii acestei infracțiuni de pericol fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.

15.

Așadar, ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 32 din 16 decembrie 2014 , mai sus menționată, dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

oferă conducătorilor auto o reprezentare clară a elementelor constitutive ale infracțiunii, astfel încât aceștia pot să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita în mod corespunzător, în sensul ca în momentul conducerii vehiculului să nu aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, stabilirea alcoolemiei presupunând efectuarea analizei toxicologice și calculul retroactiv al alcoolemiei existente la momentul depistării în trafic. Totodată, Curtea observă că destinatarii textului de lege criticat desfășoară o activitate cu risc permis, scop în care sunt supuși unor forme de școlarizare, astfel încât este vorba de persoane avizate și diligente care, pe durata deținerii permisului de conducere, au obligația de a rămâne la curent cu normele legale în materie.

16.

Prin urmare, dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

respectă exigențele referitoare la calitatea legii, și anume condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, astfel încât nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității și ale

art. 23 alin. (12)

privind legalitatea pedepsei.

17.

Referitor la prevederile

art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală , Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale constante, aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a litigiului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, întrucât din cuprinsul textului constituțional invocat nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, pentru a intra în materii din câmpul dreptului substanțial.

18.

În același sens sunt și

Decizia nr. 317 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017,

Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 1 martie 2018, și

Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 12 aprilie 2021.

19.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al art.

29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Bologa în Dosarul nr. 2.418/225/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 336 alin. (1) din Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.