Protocolul din 31 mai 2001

Articolul 1

Relația cu Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

1. Prezentul protocol completează Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate. El este interpretat împreună cu convenția.

2. Dispozițiile convenției se aplică mutatis mutandis prezentului protocol, cu excepția oricărei dispoziții contrare a protocolului.

3. Infracțiunile stabilite conform art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infracțiuni stabilite conform convenției.

Articolul 2

Obiectul

Prezentul protocol are ca obiect promovarea, facilitarea și întărirea cooperării dintre statele părți, în vederea prevenirii, combaterii și eradicării fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții.

Articolul 3

Terminologie

În înțelesul prezentului protocol:

a) expresia armă de foc desemnează orice armă portabilă cu țeavă care propulsează un proiectil din plumb, glonte sau proiectil pe baza acțiunii unui exploziv ori este concepută pentru realizarea unei astfel de acțiuni sau care poate fi transformată cu ușurință în acest scop, cu excepția armelor de foc vechi sau replicilor acestora. Armele de foc vechi și replicile acestora sunt definite în conformitate cu dreptul intern. Totuși, armele de foc vechi nu vor include în nici un caz armele de foc fabricate după 1899;

b) expresia piese și componente reprezintă orice componentă sau componentă de înlocuire realizată în mod specific pentru o armă de foc și indispensabilă pentru funcționarea acesteia, în special țeava, carcasa ori camera manșonului, chiulasa sau cuiul percutor, manșonul mobil ori închizătorul, ca și orice alt dispozitiv realizat sau adaptat pentru atenuarea zgomotului cauzat prin detonarea unei arme de foc;

c) termenul muniții reprezintă totalitatea cartușelor sau componentelor acestora, inclusiv camera cartușului, capsele de inițiere, praful de pușcă, gloanțele ori proiectilele folosite la o armă de foc, cu condiția ca aceste componente să facă ele însele obiectul autorizării în respectivul stat parte;

d) expresia fabricare ilegală reprezintă fabricarea sau asamblarea armelor de foc, a pieselor și componentelor acestora ori a munițiilor:

(i) începând cu piesele și componentele care fac obiectul traficului ilegal;

(îi) fără licență sau autorizație din partea unei autorități competente a statului parte în care are loc fabricarea ori asamblarea; sau

(iii) fără marcarea armelor de foc la data fabricării lor, în conformitate cu art. 8 din prezentul protocol.

Licențele sau autorizațiile de fabricare a pieselor și componentelor sunt eliberate în conformitate cu dreptul intern;

e) expresia trafic ilegal reprezintă importul, exportul, achiziția, vânzarea, livrarea, transportul sau transferul de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, începând din teritoriul unui stat parte sau prin teritoriul acestuia către teritoriul altui stat parte ori dacă unul dintre statele părți interesate nu îl autorizează în conformitate cu termenii prezentului protocol sau dacă armele de foc nu sunt marcate în conformitate cu art. 8 din prezentul protocol;

f) termenul înregistrare reprezintă urmărirea sistematică a circuitului pe care armele de foc și, în măsura posibilului, piesele și componentele acestora, precum și munițiile îl parcurg de la producător până la cumpărător, pentru a sprijini autoritățile competente ale statelor părți să detecteze și să analizeze fabricarea și traficul ilegale și să realizeze anchete.

Articolul 4

Domeniul de aplicare

1. Prezentul protocol se va aplica, în afară de dispoziție contrară, în scopul prevenirii fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, ca și al realizării anchetelor și activităților referitoare la infracțiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol, atunci când aceste infracțiuni au caracter transnațional și când în comiterea acestora este implicat și un grup al crimei organizate.

2. Prezentul protocol nu se aplică tranzacțiilor dintre state sau transferurilor realizate între state în cazurile în care aplicarea sa ar aduce atingere dreptului unuia dintre statele părți ca, în interesul securității naționale, să întreprindă măsuri compatibile cu Carta Națiunilor Unite.

Articolul 5

Incriminarea

1. Fiecare stat parte va adopta măsurile legislative și de altă natură care pot fi necesare pentru a atribui caracter de infracțiune faptelor comise în mod intenționat:

a) fabricarea ilegală de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții;

b) traficul ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții;

c) falsificarea sau ștergerea, înlăturarea sau alterarea ilegală a marcajului (marcajelor) care trebuie să figureze pe o armă de foc, potrivit art. 8 din prezentul protocol.

2. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile legislative și de altă natură care sunt necesare pentru a atribui caracter de infracțiune:

a) tentativei de a comite o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol sau de a fi complice la aceasta, sub rezerva conceptelor fundamentale existente în sistemul său juridic; și

b) faptei de a organiza, dirija, facilita, încuraja sau favoriza, prin intermediul acordării de sprijin sau al consilierii, comiterea unei infracțiuni stabilite potrivit paragrafului 1 al prezentului articol.

Articolul 6

Confiscarea, sechestrarea și modul de a dispune

1. Fără a aduce atingere art. 12 din convenție, statele părți adoptă, în măsura posibilului, în cadrul sistemelor lor juridice naționale, măsurile necesare care să permită confiscarea armelor de foc, a pieselor și componentelor acestora, precum și a munițiilor care au făcut obiectul fabricării ilegale sau traficului ilegal.

2. În cadrul sistemelor lor juridice naționale, statele părți adoptă măsurile necesare prin care să nu se permită ca armele de foc, piesele și componentele acestora, precum și munițiile care au făcut obiectul unei fabricări ilegale sau unui trafic ilegal să între în posesia unor persoane neautorizate, sechestrând și distrugând armele respective, piesele și componentele acestora, precum și munițiile, cu excepția situației în care o altă măsură de a dispune de acestea a fost în mod oficial autorizată, cu condiția ca aceste arme și muniții să fi fost marcate și ca metodele de dispunere de respectivele arme și muniții să fi fost înregistrate.

II. Prevenirea

Articolul 7

Păstrarea informațiilor

Fiecare stat parte asigură păstrarea, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani, a informațiilor privind armele de foc și, atunci când este cazul și dacă este posibil, a celor privind piesele și componentele acestora, precum și munițiile care fac obiectul unei fabricări ilegale sau al unui trafic ilegal, precum și pentru prevenirea și descoperirea acestor activități. Aceste informații sunt următoarele:

a) mărcile corespunzătoare impuse potrivit art. 8 din prezentul protocol;

b) datele de eliberare și de expirare a licențelor sau a autorizațiilor solicitate, țara exportatoare, țara importatoare, țările de tranzit și, în caz afirmativ, destinatarul final, ca și descrierea și cantitatea articolelor, în cazul tranzacțiilor internaționale privind armele de foc, piesele și componentele acestora, precum și munițiile.

Articolul 8

Marcarea armelor de foc

1. În scopurile identificării și înregistrării fiecărei arme de foc, statele părți trebuie:

a) în momentul fabricării fiecărei arme de foc, să impună un mod unic de marcare prin care să se indice numele producătorului, țara sau locul de fabricare și numărul de serie, să păstreze orice alt marcaj unic și realizat în mod simplificat, bazat pe folosirea simbolurilor geometrice simple, combinate cu un cod numeric și/sau alfanumeric, prin care să se permită tuturor statelor identificarea cu ușurință a țării de fabricație;

b) să impună marcarea corespunzătoare simplă a fiecărei arme de foc importate, pentru a se permite identificarea țării importatoare și, dacă este posibil, a anului în care a fost realizat importul, și să facă posibilă înregistrarea armei de foc de către autoritățile competente ale acestei țări, ca și o marcare unică, dacă arma de foc nu posedă o asemenea marcare. Condițiile enunțate în prezentul alineat nu vor fi aplicate importurilor temporare de arme de foc, realizate în scopuri legale care pot fi verificate;

c) în momentul transferării unei arme de foc din stocurile unui stat în vederea dării sale în folosință civilă permanentă, să asigure marcarea corespunzătoare unică, care să permită tuturor statelor părți identificarea țării de transfer.

2. Pentru a încuraja dezvoltarea industriei armelor de foc, statele părți vor întreprinde măsuri prin care să se împiedice înlăturarea sau alterarea marcării.

Articolul 9

Neutralizarea armelor de foc

Un stat parte care prin dreptul său intern nu consideră drept armă de foc o armă de foc neutralizată va întreprinde măsurile necesare, stabilind, dacă este cazul, infracțiuni specifice, pentru a preveni reactivarea ilegală a armelor de foc neutralizate, în conformitate cu următoarele principii generale de neutralizare:

a) să facă în mod definitiv inutilizabile și imposibil de înlăturat, înlocuit sau modificat în vederea oricărui tip de reactivare toate părțile de bază ale unei arme de foc neutralizate;

b) pentru a garanta că modificările aduse unei arme de foc o fac în mod definitiv inutilizabilă, să întreprindă demersurile necesare pentru ca, dacă este cazul, o autoritate competentă să poată verifica măsurile de neutralizare;

c) să prevadă, în cadrul verificării de către autoritatea competentă, eliberarea unui certificat sau a unui document care să ateste neutralizarea unei arme de foc ori, în acest scop, să o marcheze în mod clar și vizibil.

Articolul 10

Obligațiile generale privind sistemele de licențe sau de autorizații de export, import și de tranzit

1. Pentru transferul armelor de foc, pieselor și componentelor acestora, precum și al munițiilor, fiecare stat parte stabilește ori menține un sistem eficient de licențiere sau de autorizare a exporturilor și importurilor, precum și măsuri privind tranzitul internațional.

2. Înainte de eliberarea licențelor sau a autorizațiilor de export pentru livrările de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, fiecare stat parte verifică dacă:

a) statele importatoare au eliberat licențele sau autorizațiile de import; și

b) înaintea livrării, statele de tranzit au notificat în scris cel puțin că nu se opun realizării tranzitului, fără a aduce atingere acordurilor sau aranjamentelor bilaterale și multilaterale existente în favoarea statelor care nu au ieșire la mare.

3. Licența sau autorizația de export și import și documentația însoțitoare conțin informații care trebuie să cuprindă cel puțin locul și data eliberării, data expirării, țara exportatoare, țara importatoare, destinatarul final, descrierea și cantitatea armelor de foc, a pieselor și componentelor acestora, precum și a munițiilor și, în caz de tranzit, țările de tranzit. Informațiile cuprinse în licența de import trebuie să fie transmise anticipat statelor de tranzit.

4. La cerere, statul parte importator informează statul parte exportator cu privire la primirea livrărilor de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții.

5. În limita mijloacelor de care dispune, fiecare stat parte ia măsurile necesare astfel încât procedurile de eliberare a licențelor sau a autorizațiilor să fie sigure, iar autenticitatea licențelor sau a autorizațiilor să poată fi verificată ori confirmată.

6. În scopurile legale care pot fi verificate, precum vânătoarea, tirul sportiv, expertizarea, prezentarea în expoziții sau realizarea de reparații, statele părți pot adopta proceduri simplificate pentru importul și exportul, ca și pentru tranzitul armelor de foc, pieselor și componentelor acestora, precum și al munițiilor.

Articolul 11

Măsurile de securitate și de prevenire

În vederea detectării, prevenirii și eliminării furturilor, pierderilor sau deturnării de la scopul inițial, ca și a fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, fiecare stat parte va întreprinde măsurile corespunzătoare destinate:

a) asigurării securității armelor de foc, a pieselor și componentelor acestora, precum și a munițiilor, din momentul fabricării, al importării, exportării și tranzitării prin teritoriul său; și

b) creșterii eficienței controalelor asupra importurilor, exporturilor și tranzitului, inclusiv, dacă este cazul, a controalelor la frontieră, ca și a eficienței cooperării transfrontaliere dintre poliție și serviciile vamale.

Articolul 12

Informații

1. Fără a aduce prejudicii art. 27 și 28 din convenție, statele părți, potrivit respectivelor lor sisteme juridice și administrative, vor realiza schimburi de informații pertinente, pentru fiecare caz, referitoare, în special, la producători, negociatori, importatori, exportatori și, de fiecare dată când este posibil, la transportatorii autorizați de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții.

2. Fără a aduce atingere art. 27 și 28 din convenție, statele părți, potrivit respectivelor lor sisteme juridice și administrative, vor realiza schimburi de informații pertinente referitoare, în special, la:

a) grupurile criminale organizate, cunoscute sau bănuite că participă la fabricarea ilegală ori la traficul ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții;

b) mijloacele de ascundere utilizate la fabricarea ilegală sau la traficul ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, ca și la mijloacele de detectare a acestora;

c) metodele și mijloacele, punctele de expediere și de destinație și rutele frecvent utilizate de grupurile criminale organizate implicate în traficul ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții; și

d) date privind experiențele legislative, ca și practicile și măsurile destinate prevenirii, combaterii și eradicării fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții.

3. În vederea întăririi reciproce a capacităților lor de prevenire și descoperire a fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, a realizării anchetelor și a acuzării persoanelor implicate în aceste activități ilegale, statele părți, după cum se apreciază, fie își vor comunică, fie vor face schimb de informații științifice și tehnologice pertinente, utile serviciilor însărcinate cu detectarea și reprimarea.

4. Statele părți vor coopera pentru înregistrarea armelor de foc, pieselor și componentelor acestora, precum și a munițiilor care pot face obiectul fabricării sau traficării ilegale și, în limita mijloacelor disponibile, vor răspunde cu rapiditate solicitărilor de asistență în acest domeniu.

5. Sub rezerva conceptelor fundamentale ale propriului sistem juridic sau ale tuturor acordurilor internaționale, fiecare stat parte care, în baza prezentului articol, primește din partea unui alt stat parte informații, inclusiv informații exclusive referitoare la tranzacțiile comerciale, garantează confidențialitatea acestora și respectă toate restricțiile impuse folosirii acestora, dacă este astfel solicitat de către statul parte care furnizează informațiile. Dacă o asemenea confidențialitate nu poate fi asigurată, statul parte care a furnizat informațiile este avizat în acest sens, înainte ca aceste informații să fie divulgate.

Articolul 13

Cooperarea

1. Statele părți cooperează la nivel bilateral, regional și internațional pentru prevenirea, combaterea și eradicarea fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții.

2. Fără a aduce atingere art. 18 paragraful 13 din convenție, fiecare stat parte desemnează un organism național sau un punct unic de contact pentru a asigura legătura cu alte state părți pentru problematica ce face obiectul prezentului protocol.

3. Statele părți vor încerca să obțină sprijinul și cooperarea din partea fabricanților, negociatorilor, importatorilor, exportatorilor, intermediarilor și transportatorilor comerciali de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, în scopul prevenirii și descoperirii activităților ilegale indicate în paragraful 1 al prezentului articol.

Articolul 14

Instruirea și asistența tehnică

Statele părți cooperează între ele sau, după caz, cu organizațiile internaționale competente astfel încât să poată primi, la cerere, instruirea și asistența tehnică necesare pentru îmbunătățirea capacității lor de prevenire, combatere și eradicare a fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, inclusiv asistența tehnică, financiară și materială pentru problematica indicată la art. 29 și 30 din convenție.

Articolul 15

Intermediari și intermediere

1. În vederea prevenirii și combaterii fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, statele părți care nu au stabilit încă un sistem de reglementare a activității celor care practică intermedierea vor întreprinde demersuri în acest sens. Un asemenea sistem ar putea să includă una sau mai multe măsuri prin care:

a) să fie impusă înregistrarea intermediarilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor;

b) să fie impusă existența unei licențe ori a unei autorizații de intermediere; sau

c) să se impună ca pe licențele ori autorizațiile de import sau export ori pe documentele însoțitoare să fie indicate numele și adresa intermediarilor care participă la realizarea tranzacției.

2. Statele părți care au stabilit un sistem de autorizații privind intermedierea, așa cum se stipulează în paragraful 1 al prezentului articol, sunt încurajate să furnizeze informații privind intermediarii și intermedierea, atunci când, potrivit art. 12 din prezentul protocol, realizează schimburi de informații, și, potrivit art. 7 din prezentul protocol, să păstreze informații referitoare la intermediari sau intermediere.

III. Dispoziții finale

Articolul 16

Soluționarea diferendelor

1. Statele părți se vor strădui să soluționeze pe calea negocierii diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol.

2. Orice diferend între două sau mai multe state părți privind interpretarea ori aplicarea prezentului protocol, care, într-un interval de timp rezonabil, nu poate fi soluționat pe calea negocierii, la cererea unuia dintre aceste state părți, va fi supus arbitrajului. Dacă, în termen de 6 luni începând de la data formulării cererii de arbitraj, statele părți nu convin asupra organizării arbitrajului, oricare dintre acestea poate să supună diferendul Curții Internaționale de Justiție, adresând o solicitare în conformitate cu statutul Curții.

3. În momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la prezentul protocol, fiecare stat parte poate să declare că nu se consideră parte la paragraful 2 al prezentului articol. Față de oricare stat parte care a formulat o astfel de rezervă, celelalte state părți nu vor fi parte la paragraful 2 al acestui articol.

4. Orice stat parte care a formulat o rezervă conform paragrafului 3 al prezentului articol poate, în orice moment, să își retragă acea rezervă prin notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 17

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

1. Prezentul protocol va fi deschis spre semnare tuturor statelor, la sediul din New York al Organizației Națiunilor Unite, începând din cea de-a 30-a zi de la adoptarea lui de către Adunarea Generală, până la data de 12 decembrie 2002.

2. Prezentul protocol va fi, de asemenea, deschis spre semnare de către organizații regionale de integrare economică, cu condiția ca cel puțin unul dintre statele membre ale unei astfel de organizații să fi semnat prezentul protocol, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.

3. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi înmânate secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. O organizație regională de integrare economică poate depune instrumentele sale de ratificare, acceptare sau aprobare dacă cel puțin unul dintre statele sale membre l-a ratificat, l-a acceptat sau l-a aprobat. În acest instrument de ratificare, acceptare sau aprobare această organizație declară aria sa de competență în ceea ce privește problematicile guvernate de prezentul protocol. De asemenea, respectiva organizație informează depozitarul despre orice modificare pertinentă referitoare la aria sa de competență.

4. Prezentul protocol este deschis spre aderare oricărui stat sau oricărei organizații regionale de integrare economică din care cel puțin un stat membru este parte la prezentul protocol. Instrumentele de aderare vor fi înmânate secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. La data aderării, o organizație regională de integrare economică își va declara aria de competență cu privire la problematicile guvernate de prezentul protocol. De asemenea, respectivele organizații vor informa depozitarul cu privire la orice modificări pertinente referitoare la aria sa de competență.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

1. Prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care urmează datei depunerii celui de-al 40-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar nu înainte de intrarea în vigoare a convenției. În scopurile prezentului paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de către o organizație regională de integrare economică nu va fi considerat drept instrument care să se adauge instrumentelor deja depuse de către statele membre ale acestei organizații.

2. Pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul protocol ori care va adera la acesta după depunerea celui de-al 40-lea instrument pertinent, prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi care urmează datei depunerii instrumentului pertinent de către respectivul stat sau de către respectiva organizație ori la data la care protocolul intră în vigoare potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, dacă această dată este ulterioară.

Articolul 19

Amendamente

1. După expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, un stat parte la prezentul protocol poate propune un amendament, prin transmiterea către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a textului acestuia. La Conferința părților la convenție secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va comunică statelor părți propunerea de amendament în vederea examinării acesteia și adoptării unei decizii. Statele părți la prezentul protocol, reunite la Conferința părților, vor face toate eforturile pentru a ajunge la un consens cu privire la fiecare amendament. Dacă toate eforturile depuse în acest sens vor fi epuizate fără ca un acord să fie realizat, ca ultimă soluție pentru ca amendamentul să fie adoptat va trebui să fie obținut votul majorității de două treimi din numărul statelor părți la prezentul protocol, care au fost prezente la Conferința părților și care și-au exprimat votul.

2. Pentru exercitarea în baza prezentului articol a dreptului de vot în domeniile lor de competență, organizațiile regionale de integrare economică dispun de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți la prezentul protocol. Ele nu își exercită dreptul de vot dacă statele lor membre își exercită acest drept, și nici invers.

3. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării de către statele părți.

4. Pentru un stat parte, un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care urmează datei la care respectivul stat parte a înmânat secretarului general al Organizației Națiunilor Unite un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a respectivului amendament.

5. Un amendament intrat în vigoare are caracter obligatoriu pentru statele părți care și-au exprimat consimțământul de a fi legate la acesta. Celelalte state părți rămân legate potrivit dispozițiilor prezentului protocol și tuturor amendamentelor anterioare pe care le-au ratificat, le-au acceptat sau le-au aprobat.

Articolul 20

Denunțarea

1. Un stat parte poate denunța prezentul protocol prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Denunțarea va produce efecte la un an de la data primirii notificării de către secretarul general.

2. O organizație regională de integrare economică încetează să mai fie parte la prezentul protocol atunci când toate statele sale membre l-au denunțat.

Articolul 21

Depozitarul și limbile de lucru

1. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este depozitarul prezentului protocol.

2. Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt egal autentice, va fi depozitat de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Drept care subsemnații plenipotențiari, pe deplin autorizați de către respectivele lor guverne, am semnat prezentul protocol.

_________________