Comunicatul din 8 iulie 2020
privind art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 5 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
www.ccr.ro
Conținutul comunicatului
În ziua de 8 iulie 2020, Plenul Curții Constituționale s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006
privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 16 din 5 martie 2018
a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În urma deliberărilor,
Curtea Constituțională,
cu unanimitate de voturi,
A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006
privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 16 din 5 martie 2018
a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.
Dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006
au următorul cuprins:
(2)
Perioada prevăzută la
alin. (1)
este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor și precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenței.
În esență, Curtea a constatat neconstituționalitatea față de
art. 41 alin. (2)
raportat la
art. 16 alin .(1) din Constituție
a textului mai sus redat, în interpretarea dată prin
a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deoarece limitarea perioadei de acordare a drepturilor salariale plătite din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, instituit prin
Legea nr. 200/2006 , la primele 3 luni ce succed datei deschiderii procedurii de insolvență face abstracție de faptul că dreptul de administrare – condiția sine qua non a asigurării creanțelor salariale – poate fi ridicat și după expirarea celor 3 luni dacă angajatorul debitor aflat în insolvență optează pentru procedura generală a insolvenței și își declară intenția de reorganizare. Așadar, există posibilitatea legală ca dreptul de administrare să fie ridicat într-o etapă ulterioară a procedurii generale a insolvenței (perioada de observație sau de reorganizare judiciară), inclusiv în etapa finală a insolvenței, în care judecătorul-sindic decide intrarea în faliment și constată dizolvarea angajatorului debitor, iar
dreptul de administrare este de drept ridicat.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor de judecată care au sesizat Curtea Constituțională.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.