Decizia nr. 166/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 353 alin. (1) teza a treia din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cosmin Nicolae Negru în Dosarul nr. 41.563/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 838D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că judecata poate avea loc cu citarea tuturor părților și a subiecților procesuali.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 41.563/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 353 alin. (1) teza a treia din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cosmin Nicolae Negru cu ocazia soluționării unei cauze penale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin coroborarea dispozițiilor criticate cu cele ale

art. 33

și

34 din Codul de procedură penală

se ajunge la situația în care, în fața instanței judecătorești, se citează o persoană care are calitatea de suspect. Or, potrivit

art. 328 alin. (1)

și

art. 371 din Codul de procedură penală,

doar inculpatul poate fi trimis în judecată, iar judecata se poate mărgini doar la persoanele ce dețin această calitate, nu și la suspect.

6.

Pe de altă parte, imprecizia textului de lege criticat determină introducerea în cauză, în faza judecății, a unei persoane care dobândește calitatea de persoană vătămată și, ulterior, parte civilă. În ipoteza introducerii în cauză a persoanei vătămate, la un moment procesual ulterior citirii actului de sesizare al instanței, inculpatul nu va putea iniția o împăcare cu persoana vătămată și nici nu va putea încheia un act de mediere. De asemenea, introducerea în cauză a persoanei vătămate, ulterior începerii cercetării judecătorești, o va împiedica să se constituie parte civilă. Astfel, toate aceste posibile repercusiuni își găsesc sorgintea în omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căreia instanța poate introduce în cauză o nouă persoană vătămată. Totodată, în această situație persoana vătămată este lipsită de dreptul de a participa în procedura de cameră preliminară. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 26 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017.

7.

De asemenea, apreciază că dispozițiile

art. 371 din Codul de procedură penală

urmăresc stabilirea unui cadru procesual clar, transparent și previzibil, anterior începerii cercetării judecătorești. Astfel, legiuitorul a interzis instanței judecătorești posibilitatea extinderii procesului penal cu privire la alte fapte ori alți inculpați, în aceste ipoteze, singura variantă de a investiga/ ancheta alte fapte ori alte persoane fiind aceea de a sesiza organul de urmărire penală.

8.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile criticate conferă instanței posibilitatea să dispună citarea și a altor subiecți procesuali atunci când prezența acestora este necesară soluționării cauzei [de exemplu, serviciul de probațiune, persoana în îngrijirea căreia se află minorul, conform

art. 508 alin. (1) din Codul de procedură penală ]. Acești subiecți procesuali sunt cei prevăzuți la

art. 34 din Codul de procedură penală , astfel că citarea la judecată a persoanei vătămate care, ulterior, își poate exprima opțiunea de a se constitui sau nu parte civilă se realizează în conformitate cu dispozițiile

art. 353 alin. (1) din Codul de procedură penală , persoana vătămată fiind acea persoană care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală dedusă judecății, spre deosebire de categoria subiecților procesuali prevăzuți la

art. 34

din același act normativ, care justifică participarea în cauză prin prisma atribuțiilor care le sunt recunoscute de legiuitor în cursul procesului penal (martor, expert etc.). În final, instanța a arătat că citarea persoanei vătămate la judecată devine obligatorie, în condițiile prevăzute la

art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală , indiferent dacă aceasta a participat sau nu în faza de urmărire penală.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 353 alin. (1) teza a treia din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Instanța poate dispune citarea altor subiecți procesuali atunci când prezența acestora este necesară pentru soluționarea cauzei.“

13.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5),

potrivit căruia, în România, respectarea

Constituției , a supremației sale și a legilor este obligatorie,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție și

art. 24

referitor la dreptul la apărare.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o critică identică cu cea din prezenta cauză a fost analizată prin

Decizia nr. 730 din 5 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 11 martie 2020.

15.

Cu acel prilej, Curtea a constatat că formularea unor astfel de motive nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci sunt ridicate prin intermediul invocării unei excepții de neconstituționalitate probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii.

16.

Or, Curtea a reținut că în jurisprudența sa a statuat constant că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, acestea intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Atât interpretarea conținutului normelor de procedură penală, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situațiile de fapt deduse judecății, cât și aplicarea acestora sunt de competența organelor judiciare.

17.

Curtea a reținut că a acționa diferit, în sensul verificării aspectelor ce țin de aplicarea legii, ar însemna o ingerință în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor

art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea

Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, paragraful 22, și

Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21).

18.

Or, având în vedere că cele solicitate în prezenta cauză sunt identice cu criticile reținute prin

Decizia nr. 730 din 5 noiembrie 2019 , precitată, Curtea constată că trebuie reținută aceeași soluție, respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 353 alin. (1) teza a treia din Codul de procedură penală,

excepție ridicată de Cosmin Nicolae Negru în Dosarul nr. 41.563/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.