Decizia nr. 391/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.201 din Codul civil din 1864 și ale art. 431 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Benke Károly
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.201 din Codul civil din 1864
și ale
art. 431 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Andreea Elena Frasie în Dosarul nr. 26.015/301/2015 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 97D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că definiția autorității de lucru judecat respectă exigențele de calitate a legii, întrucât noțiunea de „cauză“ reprezintă temeiul juridic al dreptului valorificat printr-o cerere de chemare în judecată. Totodată, se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 730R din 6 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 26.015/301/2015, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.201 din Codul civil din 1864
și ale
art. 431 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Andreea Elena Frasie într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de întoarcere a executării în condițiile în care executarea silită a început în anul 2012.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele criticate, care reglementează autoritatea de lucru judecat, nu cuprind niciun element care să permită identificarea cu precizie a înțelesului pe care îl are o condiție esențială a autorității de lucru judecat, și anume „cauza“. Aceasta poate fi înțeleasă fie ca faptul juridic ce reprezintă fundamentul dreptului pretins, fie ca textul de lege invocat de reclamant prin cerere. Prin urmare, aceste texte au un caracter echivoc și, astfel, contravin
art. 1 alin. (5) din Constituție . Totodată, ambiguitatea conținutului normativ al celor două texte duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil și, ținând seama de faptul că cel ce va stabili ce se înțelege prin „cauză“ este judecătorul, acesta nu mai realizează o activitate de interpretare a normei juridice, ci își asumă o putere de legiferare, alături de Parlament, ceea ce încalcă
art. 1 alin. (4)
și
art. 61 alin. (1) din Constituție .
6.
Se mai arată că dacă înțelesul noțiunii de „cauză“ se subsumează textului de lege invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, înseamnă că reclamantul și pârâtul nu mai sunt egali în fața legii, contrar
art. 16 alin. (1)
și
(2) din Constituție , întrucât prin simpla invocare a unui nou text de lege din multitudinea celor care există, reclamantul poate obține ori de câte ori dorește judecarea aceleiași pretenții, pretenție care are ca izvor unul și același fapt juridic.
7.
În consecință, solicită constatarea constituționalității dispozițiilor legale criticate în măsura în care prin noțiunea de „cauză“ din cuprinsul acestora se înțelege faptul juridic ce reprezintă fundamentul dreptului pretins.
8.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. În acest sens se arată că instituția Avocatului Poporului își menține punctul de vedere exprimat și reținut în
deciziile Curții Constituționale nr. 1.351 din 22 octombrie 2009
și
nr. 320 din 9 mai 2017 .
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 1.201 din Codul civil din 1864
și ale
art. 431 din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 1
201 din Codul civil din 1864: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate“;
–
Articolul 431
Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
14.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (4)
privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și
alin. (5)
privind calitatea legii, ale
art. 16 alin. (1)
și
(2)
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale
art. 61 alin. (1)
privind rolul Parlamentului.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul cauzei îl reprezintă soluționarea unei cereri de întoarcere a executării în condițiile în care executarea silită a început în anul 2012.
Noul Cod de procedură civilă
a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, iar, potrivit
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „Dispozițiile
Codului de procedură civilă
se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“. În aceste condiții, Curtea constată că textul criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, în speță fiind aplicabilă vechea reglementare în materie de autoritate de lucru judecat, respectiv
art. 1.201 din Codul civil din 1864 , astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 431 din Codul de procedură civilă
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
16.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.201 din Codul civil din 1864 , se solicită Curții Constituționale interpretarea noțiunii de „cauză“, condiție esențială a autorității de lucru judecat. Astfel, autoarea excepției de neconstituționalitate indică două interpretări posibile ale noțiunii de „cauză“, respectiv că aceasta constituie fie faptul juridic ce reprezintă fundamentul dreptului pretins, fie textul de lege invocat de reclamant prin cerere, și apreciază că această din urmă interpretare este neconstituțională, drept care consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale numai în măsura în care prin noțiunea de „cauză“ din cuprinsul acestora se înțelege faptul juridic ce reprezintă fundamentul dreptului pretins.
17.
Curtea constată că atribuirea a două interpretări „posibile“ ale normei indicate mai sus este rezultatul unei aprecieri proprii a autoarei excepției de neconstituționalitate cu privire la înțelesul noțiunii de „cauză“ din cuprinsul
art. 1.201 din Codul civil din 1864 . Cea de-a doua interpretare oferită este una eronată, care chiar dacă ar fi fost aplicată de o instanță judecătorească nu poate duce la angajarea competenței Curții Constituționale. Curtea nu poate elimina din fondul activ al legislației interpretări fanteziste/eronate ale normelor juridice, întrucât controlul de constituționalitate nu ar mai privi norma, ci diferitele aprecieri personale ale autorilor excepției de neconstituționalitate.
18.
Prin
Decizia nr. 276 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 și 21, Curtea a statuat că, pentru determinarea competenței sale, criteriul fundamental de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură a încălca exigențele
Constituției , iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc. Așadar, Curtea nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului, o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar.
19.
De altfel, ceea ce dorește autoarea excepției de neconstituționalitate este constatarea constituționalității normei criticate, pentru că interpretarea pe care o apreciază ca fiind cea corectă este cea care, de altfel, se regăsește în practica judiciară (a se vedea
Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, prin care s-a arătat că noțiunea de „cauză“ juridică a acțiunii constituie faptul juridic ce reprezintă fundamentul dreptului pretins). Or, interpretarea legilor este operațiunea rațională, indispensabilă în procesul aplicării și respectării acestora, având ca scop clarificarea înțelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluționare a cauzelor cu care au fost învestite, această operațiune este realizată de instanțele judecătorești, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative ( Decizia nr. 276 din 10 mai 2016 , paragraful 20).
20.
Astfel, aspectele învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate țin de interpretarea și aplicarea legii și nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, astfel încât, având în vedere
art. 126 alin. (1) din Constituție
și
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.201 din Codul civil din 1864 .
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.201 din Codul civil din 1864
și ale
art. 431 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Andreea Elena Frasie în Dosarul nr. 26.015/301/2015 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.