Decizia nr. 525/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Atilla

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Daniel Năstase în Dosarul nr. 3.245/114/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 79D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile

art. 129 din Constituție , deoarece legiuitorul are dreptul a le reglementa căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și condițiile exercitării acestora. De asemenea invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 5 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.245/114/2017, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția a fost ridicată de Daniel Năstase cu prilejul soluționării recursului împotriva unei sentințe pronunțate într-o cauză având ca obiect contestarea în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 , care stabilesc caracterul definitiv al hotărârii primei instanțe învestite cu soluționarea plângerii împotriva ordinului prefectului, prin care s-a constatat încetarea mandatului de primar, exclud posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva hotărârii de primă instanță, ceea ce încalcă prevederile

art. 129 din Constituție

privind folosirea căilor de atac. În susținerea criticilor de neconstituționalitate arată că instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale două prevederi legale care eliminau căile de atac cu privire la anumite categorii de proceduri judiciare în materie civilă, respectiv dispozițiile

art. 118 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, prin

Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , și prevederile

art. 1 pct. 1^1

și

art. 299 alin. 1^1 din vechiul Cod de procedură civilă , prin

Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 . Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor

art. 129 din Constituție . Astfel, necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administrației publice locale, în speță a primarului, justifică derogarea de la regulile procedurale de drept comun, în sensul ca hotărârea primei instanțe să fie definitivă.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

au fost abrogate prin

art. 597 alin. (2) lit. e) din partea a IX-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

și în lumina

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sunt supuse controlului de constituționalitate dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, urmează să se rețină ca obiect al excepției dispozițiile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 , care au următorul cuprins: „Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.“

10.

Potrivit dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a

Codului de procedură civilă , referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă și irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓.

11.

În opinia autorului excepției, prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001

contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 129

privind folosirea căilor de atac.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu,

Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008,

Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013,

Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017,

Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017,

Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018,

Decizia nr. 304 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 31 iulie 2019,

Decizia nr. 699 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2020, sau

Decizia nr. 130 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 19 iunie 2020), Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate.

13.

Astfel, Curtea a reținut, în esență, că prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , referitoare la contestarea în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție . Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudența sa, că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. (în acest sens, a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

14.

Curtea a mai reținut că prevederile

art. 129 din Constituție

stabilesc dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac potrivit legii, dar aceasta nu înseamnă reglementarea constituțională a principiului dublului grad de jurisdicție. Este la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal, dar, pe de altă parte, nu există obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă. De asemenea noțiunea de „proces echitabil“ nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 86 din 20 martie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001).

15.

În ceea ce privește invocarea unor decizii prin care Curtea Constituțională a sancționat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie -

Deciziile nr. 500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012 și

nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea a adus anumite precizări, reținând în esență, că premisele ce au stat la baza soluției de admitere, în acele cazuri, au avut în vedere contextul special configurat dintr-o serie de elemente specifice. În cazul deciziilor mai sus prezentate, Curtea a efectuat testul de proporționalitate pentru a determina dacă măsura eliminării căii de atac era necesară, justificată de un scop legitim și proporțională cu acest scop. Or, față de aceste imperative ale analizei constituționalității unei dispoziții prin care se instituie o măsură de restrângere sau limitare a exercițiului unui drept fundamental, Curtea a constatat că, prin jurisprudența privind dispozițiile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 , a fost evidențiat caracterul de norme speciale, derogatorii, al acestor prevederi. În același context al rațiunilor ce justifică situația specială vizată de dispozițiile

art. 69 alin. (5) teza finală , se impune a fi menționat

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, potrivit căruia „În cazul unor alegeri parțiale, organizate în situațiile prevăzute de

Legea nr. 215/2001, republicată , cu modificările și completările ulterioare, precum și de

Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, data desfășurării acestora se stabilește cu cel puțin 35 de zile înaintea votării. În acest caz, termenele prevăzute de prezenta lege, cu excepția celor de 24 de ore, se reduc la jumătate. Dacă din operațiunea de reducere la jumătate a termenelor rezultă fracțiuni de zile egale sau mai mari de 12 ore, rotunjirile se fac în plus; fracțiunile mai mici de 12 ore nu se iau în calcul“. Astfel, se stabilesc reguli speciale privind organizarea alegerilor parțiale - așa cum este și cazul constatării încetării de drept a mandatului de primar, înaintea expirării duratei normale a acestuia, ce impune, în final, organizarea unui nou scrutin exclusiv pentru alegerea primarului - și se caracterizează prin înjumătățirea termenelor stabilite ca regulă generală în materie.

16.

Așadar, necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administrației publice locale, în speță a primarului, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităților de exercitare a liberului acces la justiție, în sensul ca hotărârea primei instanțe - tribunalul, secția de contencios administrativ - învestite cu soluționarea contestației împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar să fie definitivă. Această măsură este una necesară și adecvată, urmărește un scop legitim - acela de restabilire a organelor de conducere ale administrației publice locale - și este proporțională cu acest scop (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018 , precitată).

17.

În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

nu contravin normelor constituționale referitoare la folosirea căilor de atac.

18.

Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Năstase în Dosarul nr. 3.245/114/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.