Decizia nr. 732/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Nicolae Mircea Iosipescu Zambra în Dosarul nr. 5.793/105/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 99D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că nu există temeiuri pentru care instanța constituțională să își modifice jurisprudența în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.793/105/2017, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Nicolae Mircea Iosipescu Zambra într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin judecarea cauzei fără citarea părților se încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Instanța, soluționând cererea de ordonanță președințială fără citarea părților, se va pronunța în baza actelor atașate cererii, fără a asculta niciuna dintre părți, astfel încât se creează un dezechilibru în exercitarea drepturilor procesuale ale părților. Doar reclamantul beneficiază de posibilitatea susținerii argumentelor sale prin însăși cererea formulată.

6.

Potrivit

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

o cauză trebuie să fie examinată în mod echitabil în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, respectiv principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, în acest mod asigurându-se egalitatea deplină a părților în proces.

7.

Contradictorialitatea impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți. Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare. Egalitatea părților semnifică egalitatea acestora în raporturile procesuale cu instanța, dar și în raporturile dintre ele, prin recunoașterea acelorași drepturi procesuale și impunerea acelorași obligații. Rolul activ al instanței reprezintă o garanție a respectării drepturilor și realizării intereselor acestora, deoarece are ca unic scop aflarea adevărului în cauză.

8.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că dispozițiile

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.“

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit

art. 20 alin. (2) din Constituție

și prin prisma

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , și ale

art. 24

privind dreptul la apărare. De asemenea, se invocă

art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și

art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice .

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă cuprinsă în

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă , constând în posibilitatea judecării ordonanței președințiale și fără citarea părților, a mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat cu privire la dispozițiile

art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

care reglementau o soluție legislativă similară. Curtea s-a pronunțat în sensul constituționalității soluției legislative criticate prin raportare la aceleași norme de referință invocate ca și în prezenta cauză, spre exemplu prin

Decizia nr. 1.235 din 20 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 14 februarie 2008,

Decizia nr. 426 din 10 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie 2007 sau

Decizia nr. 229 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010.

16.

Curtea reține că atât considerentele, cât și soluția deciziilor anterior menționate se aplică, pentru identitate de rațiune, și în ceea ce privește prevederile

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă .

17.

Așadar, prin procedura ordonanței președințiale nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu apel a ordonanței președințiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de

art. 1.000 din Codul de procedură civilă , constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.

18.

Soluția legislativă criticată reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului care poate institui reguli speciale de procedură - cum este aceea că ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților - în considerarea unor situații deosebite. Astfel, specificul ordonanței președințiale este dat de faptul că măsurile luate pe această cale presupun urgența, sunt vremelnice, iar instanța de judecată nu poate să judece fondul dreptului. Prin urmare, Curtea constată că este pe deplin justificată soluția legislativă privind posibilitatea judecării ordonanței președințiale și fără citarea părților.

19.

Textul legal criticat nu conține norme care prin natura lor îngrădesc posibilitatea părții de a se apăra, aceasta prevalânduse de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Prin urmare, dispozițiile

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Mircea Iosipescu Zambra în Dosarul nr. 5.793/105/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2020.