Instrucțiunile din 14 aprilie 2004

Capitolul I INTRODUCERE

1.1 Obiectul instructiunilor

1. Prezentele instrucțiuni stabilesc principiile evaluării acordurilor de cooperare pe orizontala sub incidența

art. 5 din Legea Concurentei nr. 21/1996 , numita în continuare lege. Cooperarea este de tip "orizontal" dacă acordul sau practica concertata se realizează între agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piața, în majoritatea situațiilor, cooperarea orizontala are ca finalitate cooperarea dintre agentii economici concurenti. Aceasta cooperare acopera domenii cum ar fi: cercetarea și dezvoltarea, producția, achizițiile sau comercializarea.

2. Acordurile de cooperare pe orizontala pot crea probleme privind concurenta pe piețele afectate. Este cazul acordurilor prin care părțile convin sa fixeze preturile ori volumul productiei, să-și imparta piețele sau clientii, sau cazul acordurilor care conferă părților posibilitatea de a-și menține sau majoră puterea pe piața, cu efecte negative asupra preturilor, volumului productiei, inovatiei, diversificarii produselor și calității acestora.

3. Pe de altă parte, cooperarea pe orizontala poate duce la beneficii economice substantiale. Agentii economici reactioneaza la presiunea concurentiala din ce în ce mai mare, la efectele globalizarii pietelor, la progresele tehnologice rapide și, în general, la natura din ce în ce mai dinamica a pietelor. Cooperarea poate fi un instrument pentru impartirea riscurilor, reducerea costurilor, utilizarea în comun a know-how-ulut și aplicarea mai rapida a inovatiei. Pentru intreprinderile mici și mijlocii cooperarea reprezinta un important mijloc de adaptare la evolutia pieței.

4. Consiliul Concurentei, recunoscand beneficiile economice care se pot crea prin cooperare, trebuie să fie sigur ca este mentinuta concurenta efectiva pe piața. Art. 5 alin. (2) din lege stabileste cadrul legal al unei evaluari complexe, luand în considerare atât efectele anticoncurentiale cat și beneficiile economice.

5. Piețele în schimbare au generat o gama și o utilizare din ce în ce mai diversificate ale cooperarii orizontale. Este nevoie de orientari mai complete și actualizate pentru a se imbunatati claritatea și transparenta în acest domeniu, cu privire la aplicabilitatea art. 5 din Legea concurentei. În scopul unei abordari cu accent pe evaluarea economica, pentru asigurarea unei protectii mai eficiente a concurentei și pentru o mai mare siguranța juridica a agentilor economici, s-a impus adoptarea de către Consiliul Concurentei a unor noi regulamente privind exceptarea categoriilor de acorduri de cercetare-dezvoltare și de specializare, cu abrogarea corespunzătoare a vechilor regulamente.

6. Obiectul prezentelor instrucțiuni este de a oferi un cadru analitic pentru tipurile cele mai frecvente de cooperare orizontala, inclusiv a celor două categorii de acorduri de cercetare-dezvoltare și de specializare, care fac obiectul noilor regulamente adoptate de Consiliul Concurentei. Acest cadru se bazeaza, în primul rand, pe criteriile folosite la analiza contextului economic al unui acord de cooperare. Criteriile economice (cum ar fi puterea pe piața a părților și alti factori referitori la structura pieței) alcătuiesc un element cheie al evaluării impactului pe care îl poate genera cooperarea asupra pieței. Având în vedere marea varietate a tipurilor și combinatiilor de cooperari orizontale precum și diversitatea condițiilor de piața în care opereaza, este imposibil să se ofere raspunsuri specifice la toate situațiile posibile.

1. 2 Domeniul de aplicare a instructiunilor

7. Prezentele instrucțiuni se referă la înțelegerile sau practicile concertate, numite în continuare "acorduri", care se realizează între doi sau mai mulți agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piața, de exemplu la acelasi nivel al productiei sau ai distributiei. Termenul "concurenti", în sensul prezentelor instrucțiuni, cuprinde atât concurentii reali cat și concurentii potentiali. Un agent economic este considerat concurent real, fie dacă acționează pe aceeasi piața relevanta, fie dacă, în lipsa acordului, are capacitatea să-și modifice rapid producția pentru a intra pe piața relevanta, fără costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca răspuns la o crestere mica și permanenta a preturilor pe aceasta piața, adica, dacă exista substituibilitate imediata din punct de vedere al furnizorului. Acelasi tip de rationament poate duce la gruparea diverselor zone geografice. Când substituibilitatea, din punct de vedere al furnizorului, poate atrage după sine necesitatea adaptarii semnificative a activelor corporale și necorporale existente, efectuarea de investitii suplimentare, luarea de decizii strategice sau intarzierea adoptarii lor, agentul economic nu va fi considerat concurent real, ci un concurent potențial. Un agent economic este considerat concurent potențial dacă exista dovezi ca, în lipsa acordului, agentul economic respectiv ar putea face investițiile suplimentare necesare, astfel încât sa patrunda pe piața relevanta ca răspuns la o crestere mica și permanenta a preturilor pe aceasta piața.

Prezentele instrucțiuni se referă numai la acele tipuri de cooperari care determina cresterea eficientei, adica la acordurile de cercetare-dezvoltare, de productie, de achizitii, de comercializare, privind standardele și acordurile de mediu.

8. Acordurile incheiate între agentii economici care opereaza la nivele diferite pe lantul de productie sau de distribuție, adica acordurile verticale, nu sunt incluse, în principiu, în prezentele instrucțiuni, fiind cuprinse în Instrucțiunile privind aplicarea art 5 din

Legea concurentei nr. 21/1996

în cazul înțelegerilor verticale.

În cazul în care acordurile verticale, cum sunt acordurile de distribuție, se incheie între concurenti, efectele lor asupra pieței și posibilele probleme de concurenta pot fi asemanatoare cu cele ale acordurilor orizontale. Prin urmare, acordurile trebuie evaluate conform principiilor descrise în prezentele instrucțiuni. Aceasta nu exclude aplicarea suplimentara a Instructiunilor privind aplicarea

art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996

în cazul înțelegerilor verticale, pentru a se evalua restrictiile verticale incluse în aceste acorduri.

9. Acordurile pot combina diverse etape de cooperare, ca de exemplu, activitatea de cercetare-dezvoltare combinata cu aplicarea rezultatelor acesteia. Dacă nu cad sub incidența Regulamentului Consiliului Concurentei privind autorizarea concentrărilor economice, acordurile orizontale sunt evaluate conform prevederilor prezentelor instrucțiuni. În functie de obiectivele urmarite prin cooperare se stabileste capitolul corespunzător din prezentele instrucțiuni care se aplică acordului respectiv. La stabilirea obiectivelor, se iau în considerare mai ales doi factori: în primul rand, punctul de plecare al cooperarii și, în al doilea rand, gradul de integrare a diferitelor functii care se combina. Cooperarea care presupune cercetare-dezvoltare în comun precum și aplicarea în comun a rezultatelor este cuprinsa, la capitolul "Acorduri de cercetare-dezvoltare", deoarece producția în comun va avea loc numai dacă cercetarea-dezvoltarea în comun a reusit.

Aceasta implica faptul ca rezultatele cercetării-dezvoltării în comun sunt decisive pentru productie. Prin urmare, acordul de cercetare-dezvoltare poate fi considerat ca fiind punctul de plecare al cooperarii. Evaluarea se va schimba dacă acordul a prevăzut o integrare deplina în domeniul productiei și doar o integrare parțială a unor activități de cercetare-dezvoltare. În acest caz, posibilele efecte anticoncurentiale și beneficiile economice ale cooperarii se vor lega în mare măsura de producția în comun, iar acordul va fi examinat în conformitate cu principiile stabilite la capitolul "Acordurile de productie", înțelegerile mai complexe cum ar fi alianțele strategice, care combina în diverse moduri o serie de domenii și instrumente diferite de cooperare, nu fac obiectul prezentelor instrucțiuni.

Evaluarea fiecarui domeniu de cooperare din cadrul unui acord se poate realiza cu ajutorul capitolului corespunzător din instrucțiuni, iar înțelegerile complexe vor fi analizate și în integralitatea lor.

10. Criteriile stabilite în prezentele instrucțiuni se aplică la cooperarea privind bunurile și serviciile, numite colectiv "produse". Operațiile care intra sub incidența Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice emis de către Consiliul Concurentei nu sunt analizate prin prisma principiilor continute în prezentele instrucțiuni.

11. Evaluarea conform art. 5, asa cum este descrisa în prezentele instrucțiuni, nu va prejudicia posibila aplicare paralela a art. 6 din lege la acordurile de cooperare orizontala.

1.3 Principiile de baza ale evaluării în baza art. 5 din lege

1.3.1 Art. 5 alin, (1) din lege

12. Art. 5 alin. (1) se aplică înțelegerilor de cooperare pe orizontala și pe verticala, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, numite în continuare "restrictionari ale concurentei", pe piața românească sau pe o parte a acesteia.

13. În unele cazuri, natura cooperarii indica de la inceput aplicabilitatea art. 5 alin. (1). Este cazul acordurilor care prin obiect, urmaresc restrictionarea concurentei prin intermediul fixarii preturilor, limitarii productiei sau impartirii pietelor ori clientilor. Aceste acorduri sunt considerate ca având efecte negative asupra concurentei pe piața, și ca urmare, nu este necesar să se examineze efectele lor reale asupra concurentei și a pieței pentru a se stabili dacă se încadrează la art. 5 alin. (1).

14. Multe acorduri de cooperare orizontala nu au ca obiect o restrictionare a concurentei. În acest caz, este necesară analizarea efectelor acordului. Pentru aceasta analiza, nu este suficient ca acordul sa limiteze concurenta dintre părți.

Concurenta de pe întreaga piața trebuie să fie afectată în asemenea măsura încât sa existe premizele unor efecte negative asupra pieței din punctul de vedere al preturilor, productiei, inovatiei sau diversitatii ori calității bunurilor și serviciilor.

15. Faptul ca un acord poate provoca astfel de efecte negative depinde de contextul economic, tinindu-se cont atât de natura acordului cat și de puterea combinata de pe piața a părților, care determina - împreună cu alti factori structurali capacitatea acordului de cooperare de a afecta concurenta intr-o măsura semnificativa.

1.3.1.1 Natura acordului

16. Natura unui acord se referă la factori cum ar fi domeniul și obiectivul cooperarii, relația concurentiala dintre părți și gradul în care își combina activitățile.

17. Este mica probabilitatea ca anumite tipuri de acorduri, de exemplu majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare sau cooperarea în vederea fixarii standardelor sau a îmbunătățirii condițiilor de mediu, sa cuprindă restrictionari cu privire la prețuri și productie. Dacă aceste tipuri de acorduri au totusi efecte negative, aceste efecte se referă la inovatie sau la varietatea produselor. Uneori, ele pot duce la închiderea pieței.

18. Alte tipuri de cooperare cum ar fi acordurile de productie sau de achizitii provoaca în mod tipic un anumit grad de combinare a costurilor totale. Dacă acest grad este semnificativ, părțile își pot coordona mai usor atât preturile pe piața cat și producția. Costurile în comun pot fi semnificative numai în anumite condiții, în primul rand, domeniul de cooperare, de exemplu, productie și achizitii, trebuie să reprezinte un procent ridicat din costurile totale pe o piața data. În al doilea rand, părțile trebuie să-și combine în mare măsura activitățile în domeniul lor de cooperare. Este, de exemplu, cazul în care părțile produc sau achizitioneaza în comun un produs intermediar important sau un procent insemnat din totalul vanzarilor lor de un anumit produs finit,

19. Datorita naturii lor, unele categorii de acorduri nu se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil în cazul cooperarii care nu presupune coordonarea comportamentului concurential al părților pe piața, cum ar fi:

a) cooperarea între părți neconcurente;

b) cooperarea între agenti economici concurenti care nu-și pot realiza în mod independent proiectul sau activitatea la care se referă cooperarea;

c) cooperarea privind o activitate care nu influențează parametrii relevanti ai concurentei.

Aceste categorii de cooperari se încadrează la art. 5 alin. (1) dacă implica agenti economici cu o putere pe piața semnificativa și care pot genera probleme de inchidere a pieței pentru terțe părți.

20. O alta categorie de acorduri care poate fi încadrată de la inceput la art. 5 alin. (1) din lege este cea a acordurilor de cooperare care au ca obiect restrictionarea concurentei prin fixarea preturilor, limitarea productiei sau impartirea pietelor ori a clientilor. Aceste restrictionati sunt considerate deosebit de dăunătoare, pentru ca afectează direct rezultatul procesului concurential. Fixarea preturilor și limitarea productiei conduc direct la prețuri mai ridicate pentru clienti sau la oferte sub cantitatea ceruta. Impartirea pietelor ori a clientilor reduce posibilitatea de alegere a clientilor și genereaza cresterea preturilor sau scaderea productiei. Se poate presupune deci ca aceste restrictionari au efecte negative asupra pieței. Prin urmare, ele sunt interzise indiferent de cifrele de afaceri și cotele de piața ale părților, fără sa beneficieze, conform prevederilor art. 8 din lege, de exceptarea pe criteriul "de minimis".

21. Acordurile care nu apartin categoriilor menționate mai sus necesita analize ulterioare pentru a se decide dacă se încadrează la art. 5 alin. (1). Analiza poate cuprinde criterii legate de piața cum ar fi pozitia pe piața a părților sau alti factori structurali.

1.3.1.2 Puterea pe piața și structura pieței

22. Punctul de plecare al analizei este pozitia părților pe piețele afectate de cooperare. Aceasta permite să se stabileasca dacă părțile își vor pastra, vor dobandi sau își vor majoră puterea pe piața prin cooperare, adica măsura în care pot produce efecte negative pe piața în ceea ce priveste preturile, producția, inovatia sau varietatea ori calitatea produselor sau serviciilor. Pentru a se efectua aceasta analiza, trebuie definite piețele relevante, folosind metodologia din Instrucțiunile cu privire la definirea pieței relevante, în scopul stabilirii părții substantiale de piața. Dacă părțile au împreună o cota de piața combinata mica și probabilitatea aparitiei vreunui efect restrictiv al cooperarii este și ea redusa, nu este nevoie, în mod normal, de analize mai profunde, în cazul în care una din cele doua părți ale unui acord are o cota de piața nesemnificativa și nu poseda resurse importante, chiar și o cota de piața combinata mare nu poate fi considerata ca indicand un efect restrictiv asupra concurentei pe piața. Dacă exista mai mult de doua părți, cota cumulata a tuturor concurentilor aflati în cooperare trebuie să fie semnificativ mai mare decat cota celui mai mare concurent participant.

23. Pe lângă pozitia pe piața a părților și cotele tor de piața cumulate, un alt factor care poate fi luat în considerare la evaluarea impactului cooperarii asupra concurentei este concentrarea pieței, adica pozitia și numărul concurentilor de pe piața. Se poate folosi ca indicator Indicele Herfindahl-Hirschman (HHI), care reprezinta suma patratelor cotelor de piața separate ale tuturor concurentilor La un HHI sub 1000, concentrarea pieței poate fi considerata redusa, între 1000 și 1800 este medie, iar peste 1800 este mare. Indicele HHI obținut după cooperare este important pentru evaluarea posibilelor efecte de piața ale unei cooperari. Un alt posibil indicator ar fi indicele de concentrare a marilor firme, care aduna patratele cotelor de piața individuale ale principalilor concurenti

24. În functie de pozitia pe piața a părților și de concentrarea pieței, pot fi luati în considerare și alti factori cum ar fi stabilitatea în timp a cotelor de piața, barierele la intrarea pe piața și probabilitatea intrarii pe piața, puterea cumparatorilor/furnizorilor comparativ cu cea a părților sau natura produselor (de ex. omogenitate, maturitate). Dacă, din punct de vedere al inovatiei, exista probabilitatea unui impact asupra concurentei, care nu poate fi masurat corespunzător pe baza pietelor existente, pot fi luati în considerare factori specifici de analiza a acestor efecte.

1.3.2 Art. 5 alin. (2) din lege

25. Acordurile care se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege pot fi exceptate dacă sunt indeplinite cumulativ condițiile de la art. 5 alin. (2) din lege.

1.3.2.1 Beneficii economice

26. O condiție importanța pentru exceptare este ca acordul să contribuie la îmbunătățirea productiei sau distributiei produselor, ori la promovarea progresului tehnic sau economic. Deoarece aceste beneficii sunt legate de eficienta statica sau dinamica, ele pot fi numite "beneficii economice". Beneficiile economice pot prevala asupra efectelor restrictive privind concurenta. De exemplu, o cooperare poate permite agentilor economici să ofere bunuri și servicii de o calitate superioara, la prețuri mai mici, sau sa lanseze mai repede inovatii. Majoritatea cresterilor de eficienta sunt determinate de combinarea și integrarea diverselor capacitati sau resurse. Părțile trebuie să demonstreze ca majorarea eficientei va fi probabil generata de cooperare și ca aceasta nu poate fi realizata prin mijloace mai puțin restrictive. Declaratiile de crestere a eficientei trebuie să fie fundamentate. Speculatiile sau declaratiile cu caracter generat privitoare la reducerea costurilor nu sunt suficiente.

27. Consiliul Concurentei nu ia în considerare reducerile de costuri, ca urmare a reducerii productiei, partajarii pieței sau a simplei exercitari a puterii pe piața.

1.3.2.2 Beneficii pentru consumatori

28. Beneficiile economice trebuie să apară nu doar la părțile din acord ci și la consumatori. În general, transmiterea beneficiilor către consumatori va depinde de intensitatea concurentei pe piața relevanta. Presiunile concurentiale vor asigura, de regula, transferul reducerilor de costuri către consumatori, prin intermediul scaderii preturilor sau prin stimularea agentilor economici de a introduce produse noi pe piața, cat mai repede posibil Prin urmare, dacă pe piața se menține o concurenta suficienta pentru a motiva părțile din acord, procesul concurential va garanta de regula, transferul către consumatori a unei cote importante din beneficiile economice.

1.3.2.3 Indispensabilitatea

29. Restrangerea concurentei trebuie să fie necesară pentru realizarea beneficiilor economice. Dacă exista mijloace mai puțin restrictive prin care se obtin beneficii similare, cresterea declarata a eficientei nu poate fi folosita pentru a motiva restrictionari ale concurentei. Caracterul indispensabil ai unor astfel de restrictionari depinde de condițiile pieței și de durata acordului. De exemplu, acordurile de exclusivitate pot rezolva problema "pasagerului clandestin" în sensul că pot proteja un participant la acord împotriva practicii unor cumpărători care, după ce obtin de la un agent economic toate informațiile necesare deciziei de a cumpara un anumit produs, cumpara produsul respectiv de la un concurent al acestuia care, desi nu a facut cheltuieli cu promovarea produsului nu ofera reduceri de pret substantiale. Astfel, cel din urma obtine profituri fără efort. De aceea, acordurile de exclusivitate pot fi acceptate. În unele împrejurări însă, aceste acorduri nu sunt necesare și pot amplifica efectul restrictiv.

1.3.2.4 Menținerea concurentei

30. Criteriul eliminarii concurentei pentru o parte substantiala a pieței produselor este legat de problema dominantei. Dacă un agent economic este intr-o pozitie dominantă sau care poate deveni dominantă, ca o consecința a acordului orizontal, acordul în cauza produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 alin. (1) din lege și nu poate fi, în principiu, exceptat.

1.3.3 Art. 5 alin. (3) din lege

31. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din lege, beneficiul exceptarii prevăzut la alin. (2) al aceluiasi articol, se acordă prin decizie a Consiliului Concurentei, pentru cazuri individuale de înțelegeri, decizii luate de asociații de agenti economici sau practici concertate, și se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei, pentru cazurile de exceptare pe categorii de înțelegeri, decizii ale asociațiilor de agenti economici sau practici concertate.

32. Prezentele instrucțiuni cuprind modul de abordare și procedura care trebuie urmata de către agentii economici, în toate cazurile de înțelegeri de cooperare pe orizontala, indiferent dacă înțelegerea reprezinta un caz individual sau poate fi considerata a se incadra intr-o categorie exceptata.

33. Cele mai frecvente forme de acorduri în domeniul productiei/specializarii până la un prag al cotei de piața de 20%, iar în domeniul cercetării-dezvoltării, până la un prag de 25% sunt exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996

și respectiv, ale Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 , dacă acordurile - considerate a se incadra în categoriile exceptate - indeplinesc condițiile pentru aplicarea exceptarii categoriei și nu conțin restrictionari grave, "clauze negre", care să faca inaplicabila exceptarea respectivei categorii. Dacă exista una sau mai multe asemenea restrictionari, beneficiul exceptarii categoriei se pierde pentru intregul acord.

34. Pentru exceptarile individuale ale acordurilor de cooperare pe orizontala, inclusiv ale acordurilor de specializare și de cercetare-dezvoltare, care nu se încadrează în condițiile de exceptare prevăzute în cefe doua regulamente mai sus menționate, agentii economici vor proceda în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3), alin. (6) și alin. (7) din lege, cu prevederile Regulamentului pentru aplicarea prevederilor

art. 5 și 6 din Legea concurentei nr. 21/1996

privind practicile anticoncurențiale, cu prevederile Regulamentului privind forma, conținutul și alte detalii referitoare la notificarile prevăzute în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 privind practicile anticoncurentiale și cu prevederile Regulamentului privind stabilirea și perceperea tarifelor pentru procedurile și serviciile prevăzute de

Legea concurentei nr. 21/1996

și de regulamentele emise în aplicarea acesteia. Analiza încadrării acestor acorduri în prevederile art. 5 din lege se va face în conformitate cu prevederile prezentelor instrucțiuni.

Capitolul II ACORDURILE DE CERCETARE-DEZVOLTARE

2.1 Definiție

35. Acordurile de cercetare-dezvoltare pot fi diferite, ca forma și domeniu afectat. Ele pot acoperi o gama larga de tipuri, începând cu subcontractarea anumitor activități de cercetare-dezvoltare, până la îmbunătățirea în comun a tehnologiilor existente sau la cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării și comercializarii de produse complet noi. Înțelegerile pot lua forma unui acord de cooperare sau a unei societăți în comun de cooperare. Acest capitol are în vedere toate formele de acorduri de cercetare-dezvoltare, inclusiv acordurile legate de acestea, referitoare la producerea sau comercializarea rezultatelor cercetării-dezvoltării, cu condiția ca obiectul principal al cooperarii să fie cercetarea-dezvoltarea. Sunt exceptate fuziunile și societățile în comun concentrative, care intra sub incidența Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, emis de către Consiliul Concurentei.

36. Cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării poate reduce paralelismele privind costurile, precum și costurile inutile, generand un schimb de idei și de experienta semnificativ și având drept rezultat dezvoltarea mai rapida a produselor și tehnologiilor. Ca regula generală, cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării tinde către globalizarea acestei activități.

37. Intreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) alcătuiesc o categorie dinamica și eterogena, care se confrunta cu numeroase provocari, inclusiv cererea crescanda din partea marilor companii pentru care, adeseori, acestea lucreaza ca subcontractanti. În sectoarele în care activitatea de cercetare-dezvoltare este intensa, IMM-urile aflate în dezvoltare rapida, adeseori numite "întreprinderi incepatoare", au printre obiective, și pe acela de a intră în top-ul firmelor active pe segmentele de piața care se dezvolta rapid. Pentru a face fața acestor provocari și pentru a rămâne competitive, IMM-urile trebuie să aibă, în mod constant, activitate de inovatie. Prin cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării se ofera posibilitatea cresterii volumului acestei activități, efectuata de către IMM-uri, astfel încât acestea să poată concura efectiv cu agentii economici mai puternici de pe piața.

38. În anumite circumstanțe acordurile de cercetare-dezvoltare pot crea, totusi, probleme de concurenta cum ar fi efectele restrictive asupra preturilor, productiei, inovatiei, diversitatii sau calității produselor.

2.2 Piete relevante

39. Cheia definirii pieței relevante, când se evalueaza efectele unui acord de cercetare-dezvoltare, este identificarea acelor produse, tehnologii sau eforturi, în directia cercetării-dezvoltării, care vor actiona ca o constrangere de competitivitate asupra părților. La un capat al spectrului de situații posibile, inovatia poate duce la realizarea unui produs sau a unei tehnologii, care să concureze pe o piața existenta a produselor sau a tehnologiilor. Este cazul cercetării-dezvoltării indreptate către micile imbunatatiri sau diversificari, cum ar fi noi modele ale unui anumit produs. În acest caz, efectele posibile privesc piața produselor existente. La celalalt capat, inovatia poate avea drept rezultat un produs complet nou, care își creează propria piața (de exemplu spectrul de actiune al unui vaccin nou în cazul unei boli anterior incurabile). În acest caz, piețele existente sunt relevante numai dacă sunt într-un fel legate de inovatia respectiva. Totusi, majoritatea cazurilor privesc probabil situații între cele doua extreme, de ex. situații în care efortul de inovare poate crea produse sau tehnologii care, pe parcurs, le inlocuiesc pe cele existente (de ex. CD-urile care au inlocuit placile de pick-up). O analiza atenta a acestor situații poate necesita acoperirea, atât a pietelor existente cat și a impactului acordului asupra inovatiei.

Piețele existente

(a) Piețele produselor

40. În cazul în care cooperarea se referă la cercetarea-dezvoltarea pentru îmbunătățirea produselor existente, aceste produse existente, inclusiv substitutele apropiate, formeaza piața relevanta vizata de cooperare. Acest fapt rezultă din prevederile Instructiunilor privind definirea pieței relevante, în vederea stabilirii părții substantiale de piața. Dacă eforturile în directia cercetării-dezvoltării au drept scop modificarea semnificativa a unui produs existent sau chiar realizarea unui produs nou care să-l inlocuiasca pe cel existent, substituirea cu produsul existent poate fi imperfecta sau poate necesita mult timp. În consecința, produsele vechi și cele potențial inlocuitoare nu ar putea aparține aceleiasi piete relevante. Poate fi vizata totusi piața pentru produsele existente dacă exista probabilitatea ca unirea eforturilor de cercetare-dezvoltare sa duca la coordonarea comportamentului părților, ca furnizori ai produselor existente.

Exploatarea puterii pe piața existenta este totusi posibila numai dacă părțile luate împreună au o pozitie puternica atât în ceea ce priveste piața produselor existente cat și capacitatea de a efectua activități de cercetare-dezvoltare.

41. Dacă cercetarea-dezvoltarea se referă la o componenta importanța a produsului finit, nu numai piața pentru aceasta componenta poate fi relevanta pentru evaluare, dar și piața existenta pentru produsul finit. De exemplu, dacă producătorii de automobile coopereaza unii cu altii în domeniul cercetării-dezvoltării pentru un nou tip de motor, piața automobilelor poate fi afectată de aceasta cooperare în cercetare-dezvoltare. Piața pentru produsele finite este totusi relevanta pentru evaluare, numai dacă componenta vizata de cercetare-dezvoltare reprezinta un element cheie, din punct de vedere economic și tehnic, al acestor produse finite și dacă părțile din acordul de cercetare-dezvoltare sunt concurenti importanti pentru produsele finite.

(b) Piețele tehnologiilor

42. Cooperarea în cercetare-dezvoltare poate viza nu numai produsele, dar și tehnologiile. Dacă drepturile de proprietate intelectuala sunt comercializate separat de produsele respective, piața relevanta a tehnologiilor trebuie și ea definita. Piețele tehnologiilor constau din proprietatea intelectuala acordată prin licenta și substitutele sale apropiate, de ex. alte tehnologii pe care clientii le pot folosi ca inlocuitori.

43. Metodologia de definire a pietelor tehnologiilor urmeaza aceleasi principii ca și definirea pieței produselor. Pornind de la tehnologia comercializata de către părți, este nevoie să se identifice acele tehnologii către care se pot indrepta clientii, ca reactie la o crestere usoara, dar permanenta, a preturilor pe piața relevanta.

După identificarea acestor tehnologii, se pot calcula cotele de piața, impartind venitul obținut de părți din licentiere, la venitul total din licentiere al tuturor vânzătorilor de tehnologii substituibile.

44. Pozitia părților pe piața tehnologiilor existente este un criteriu relevant de evaluare atunci când cooperarea în cercetare-dezvoltare priveste îmbunătățirea semnificativa a tehnologiilor existente sau realizarea unei tehnologii noi, care poate inlocui tehnologia existenta. Cota de piața a părților poate fi totusi luata ca punct de plecare pentru aceasta analiza. Pe piața tehnologiilor, trebuie pus un accent deosebit pe concurenta potentiala. Dacă agentii economici, care nu își licentiaza în mod curent tehnologiile, pot intra pe piața tehnologiilor, acestia ar putea restrange capacitatea părților de a crește prețul tehnologiilor lor.

Concurenta în domeniul inovatiei (eforturi de cercetare-dezvoltare)

45. Cooperarea în cercetare-dezvoltare poate să nu afecteze doar concurenta pe piețele existente, dar și concurenta în domeniul inovatiei. Este cazul în care cooperarea priveste dezvoltarea unor produse/tehnologii noi care pot, fie să le inlocuiasca, candva pe cele existente - dacă sunt în curs de aparitie, fie sa urmareasca o utilizare noua care nu va duce la inlocuirea produselor existente, ci va crea o cerere complet noua.

În aceste situații, efectele asupra concurentei în domeniul inovatiei sunt importante dar, în unele cazuri, nu pot fi suficient evaluate prin analiza concurentei actuale sau potentiale pe piața produselor sau tehnologiilor existente. În functie de natura procesului de inovatie, specific fiecarui sector industrial, se pot distinge doua situații.

46. În prima situație, care se regaseste de exemplu în industria farmaceutica, procesul inovarii este structurat de asemenea maniera, încât este posibila identificarea timpurie a polilor cercetării-dezvoltării. Polii cercetării-dezvoltării sunt eforturile de cercetare-dezvoltare, indreptate către un produs sau o tehnologie noua, și substitutele pentru acea cercetare-dezvoltare, adica situația în care cercetarea-dezvoltarea are drept scop realizarea de produse sau tehnologii substituibile celor realizate prin cooperare și care beneficiaza de acces comparabil la resurse, precum și de un grafic de timp similar. În acest caz, se poate analiza dacă, după acord, au mai ramas suficienti poli de cercetare-dezvoltare. Punctul de plecare al analizei este activitatea de cercetare-dezvoltare a părților. Apoi, trebuie identificați polii credibili de cercetare-dezvoltare, aflati în concurenta. Pentru a evalua credibilitatea polilor concurenti, trebuie luate în considerare urmatoarele aspecte: natura, domeniul și dimensiunea altor posibile eforturi de cercetare-dezvoltare, accesul lor la resursele financiare și umane, know-how/patente sau alte active specializate, precum și viteza acestora de actiune și capacitatea lor de a exploata posibilele rezultate. Un pol de cercetare-dezvoltare nu este un concurent credibil dacă nu poate fi privit ca inlocuitor apropiat al efortului de cercetare-dezvoltare al părților, din punctul de vedere, de exemplu, al accesului la resurse sau al timpului de reactie.

47. În cea de a doua situație, eforturile inovatoare dintr-o ramura industriala nu sunt clar structurate pentru a face posibila identificarea polilor cercetării-dezvoltării. În aceasta situație, Consiliul Concurentei va incerca, doar în cazuri excepționale, sa evalueze impactul unei anumite cooperari în cercetarea-dezvoltarea privind inovatia și se va limita la evaluarea pietelor produselor/sau tehnologiilor, care sunt legate de cooperarea în cercetarea-dezvoltarea respectiva.

Calcularea cotelor de piața

48. Calcularea cotelor de piața, atât pentru exceptarea categoriei, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 , cat și pentru evaluarea individuala a acestor acorduri, trebuie să reflecte distinctia dintre piețele existente și concurenta în domeniul inovatiei. La inceputul cooperarii, punctul de referința este piața produselor susceptibile de imbunatatire sau inlocuire prin produse în curs de schimbare. Dacă acordul de cercetare-dezvoltare are drept scop doar îmbunătățirea sau modernizarea produselor existente, aceasta piața cuprinde produsele direct vizate de cercetare-dezvoltare.

Cotele de piața pot fi astfel calculate pe baza valorii vanzarilor de produse existente. Dacă cercetarea-dezvoltarea are drept scop inlocuirea unui produs existent, noul produs, dacă va fi reusit, va deveni un substitut pentru produsele existente. Pentru a evalua pozitia concurentiala a părților, este și în acest caz posibil să se calculeze cotele de piața pe baza valorii vanzarilor de produse existente. În consecința, prevederile regulamentului sus mentionat își bazeaza exceptarea, în aceste situații, pe cota de piața de pe "piața relevanta a produselor care pot fi îmbunătățite sau inlocuite de produsele care fac obiectul contractului". Pentru exceptare, aceasta cota de piața nu poate depăși 25%.

49. Dacă cercetarea-dezvoltarea are drept scop punerea la punct a unui produs care va crea o cerere complet noua, cotele de piața bazate pe vanzari nu pot fi calculate. Este posibila doar o analiza a efectelor acordului asupra concurentei în domeniul inovatiei. În consecința, regulamentul sus mentionat exceptează aceste acorduri, indiferent de cota de piața, pentru o perioadă de sapte ani după introducerea produsului pe piața. Totusi, beneficiul exceptarii categoriei poate fi retras, dacă acordul elimina concurenta efectiva în domeniul inovatiei. După perioada de sapte ani, pot fi calculate cotele de piața pe baza vanzarilor, aplicandu-se pragul de cota de piața de 25%.

2.3 Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

2.3.1 Natura acordului

50. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil în primul rand în cazul acordurilor de cooperare în cercetare-dezvoltare, aflate intr-o etapa mai mult teoretica, foarte indepartata de exploatarea posibilelor rezultate.

51. De altfel, cooperarea în cercetare-dezvoltare între părți neconcurente, în general, nu restrictioneaza concurenta. Un acord de cooperare incheiat între agenti economici neconcurenti poate avea totusi efecte de inchidere a pieței care să-l incadreze în prevederile art. 5 alin. (1) din lege dacă se referă la exclusivitate în exploatarea rezultatelor și dacă una din părțile la acord detine o cota semnificativa pe piața tehnologiei, fără de care nu se pot exploata rezultatele.

Relația concurentiala dintre părți trebuie analizata în contextul pietelor existente afectate și/sau al inovatiei. Dacă părțile nu reusesc să efectueze în mod independent activitatea de cercetare-dezvoltare necesară, nu exista nici o concurenta care să poată fi restrictionata. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru agentii economici care își pun laolalta priceperea, tehnologiile și alte resurse. Problema concurentei potentiale trebuie evaluata pe baze realiste. De exemplu, părțile nu pot fi definite ca potentiali concurenti pentru simplul motiv ca prin cooperare își pot permite sa desfasoare activități de cercetare-dezvoltare.

Intrebarea decisiva este, dacă fiecare parte, separat, are mijloacele necesare, ca active, know-how și alte resurse, pentru realizarea activității de cercetare-dezvoltare.

52. Cooperarea prin subcontractarea activității de cercetare-dezvoltare pe care, anterior, agentul economic, care comanda aceasta activitate, o realizează cu forte proprii, activitate captiva, se realizează de agenti economici specializati, institute de cercetari sau centre universitare, care nu opereaza în sensul exploatarii rezultatelor. În mod tipic, aceste acorduri se combina cu un transfer de know-how și/sau cu o clauza de livrare exclusiva a posibilelor rezultate. Datorita raporturilor de complementaritate în care se afla părțile aflate în cooperare, în aceste situații nu se aplică art. 5 alin. (1) din lege.

53. Cooperarea în cercetare-dezvoltare, care nu cuprinde exploatarea în comun a posibilelor rezultate prin licentiere; productie și/sau comercializare, rareori se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege. Aceste acorduri de cercetare-dezvoltare "pure" pot sa genereze probleme de concurenta doar dacă, concurenta efectiva în domeniul inovatiei este semnificativ redusa.

54. Dacă adevaratul obiect al acordului nu este cercetarea-dezvoltarea, ci crearea unui cartel deghizat care să urmareasca fixarea preturilor, limitarea productiei sau alocarea pietelor, acordul intra sub incidența art. 5 alin. (1) din lege. Cu toate acestea, un acord de cercetare-dezvoltare, care cuprinde exploatarea în comun a viitoarelor rezultate nu este neaparat restrictiv pentru concurenta.

55. Acordurile de cercetare-dezvoltare, care nu pot fi evaluate de la bun inceput ca fiind clar nerestrictive pot intra sub incidența prevederilor art. 5 alin. (1) din lege și trebuie analizate în contextul lor economic. Acest lucru este valabil pentru cooperarea în cercetare-dezvoltare, stabilita intr-o etapa foarte apropiata de lansarea pe piața și care a fost convenita între agenti economici concurenti, fie pe piețele produselor/tehnologiilor existente, fie pe piețele inovarii.

2.3.2 Puterea pe piața și structura pietelor

56. Cooperarea în cercetare-dezvoltare poate avea efecte negative pe piața în trei privinte: în primul rand, aceasta poate restrictiona inovatia, în al doilea rand poate genera coordonarea comportamentului părților pe piețele existente și, în al treilea rand, pot aparea probleme de inchidere a pieței, la nivelul exploatarii rezultatelor.

Exista probabilitatea aparitiei acestor tipuri de efecte negative pe piete, atunci când părțile din cooperare au o putere semnificativa pe piețele existente și/sau când concurenta în domeniul inovarii este semnificativ redusa. Fără putere pe piața, nu exista stimulentul coordonarii comportamentului pe piețele existente sau al reducerii, ori incetinirii inovatiei. Probleme de inchidere a pieței pot aparea numai în contextul cooperarii, care implica cel puțin un agent economic cu putere de piața semnificativa, în ceea ce priveste o tehnologie foarte importanța sau exploatarea exclusiva a rezultatelor.

57. Nu exista un prag absolut al cotei de piața care să indice faptul ca un acord de cercetare-dezvoltare creează un anumit grad de putere pe piața, incadrandu-se astfel la art. 5 alin. (1) Totusi, acordurile de cercetare-dezvoltare sunt exceptate dacă au fost incheiate între părți cu o cota de piața combinata care nu depășește 25% și dacă indeplinesc celelalte condiții de aplicare a prevederilor Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 .

Prin urmare, la majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare, efectele restrictive trebuie analizate numai în cazul în care, cota de piața combinata a părților depășește 25%.

58. Acordurile care, datorita unei cote de piața cumulate a părților care depășește pragul de 25%, nu sunt exceptate în baza regulamentului sus mentionat, nu restrictioneaza neaparat concurenta. Totusi, cu cat este mai puternica pozitia combinata a părților pe piețele existente și/sau cu cat concurenta în domeniul inovatiei este mai restrictionata, cu atât mai probabila este aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, iar evaluarea necesita o analiza mai detaliata.

59. În cazul în care cercetarea-dezvoltarea are ca obiect îmbunătățirea sau modernizarea produselor/tehnologiilor existente, posibilele efecte privesc piețele relevante ale acelor produse/tehnologii existente. Efectele asupra preturilor, productiei și/sau inovatiei sunt totusi posibile numai dacă, părțile împreună au o pozitie puternica, intrarea pe piața respectiva este dificila și sunt identificabile puține alte activități de inovare. În plus, dacă cercetarea-dezvoltarea priveste numai un input relativ minor al produsului finit, efectele asupra concurentei la produsele finite, sunt limitate, în general, trebuie facuta deosebirea între acordurile de cercetare-dezvoltare pure și cooperarea mai cuprinzatoare, care implica diferite etape de exploatare a rezultatelor, de exemplu licentiere, productie, comercializare. După cum s-a mentionat mai sus, acordurile de cercetare-dezvoltare pure se încadrează rareori la art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil mai ales pentru cercetarea-dezvoltarea indreptata spre îmbunătățirea limitata a produselor/tehnologiilor existente. Dacă în aceasta situație cooperarea în cercetare-dezvoltare cuprinde exploatarea în comun numai prin licentiere, sunt puțin probabile efectele restrictive precum închiderea pieței.

Dacă sunt totusi incluse producția și/sau comercializarea în comun a produselor/tehnologiilor usor îmbunătățite, cooperarea trebuie examinata mai indeaproape. În primul rand, aparitia efectelor negative asupra preturilor și productiei pe piețele existente este mai probabila, dacă în aceasta situație sunt implicati concurenti puternici. În al doilea rand, cooperarea se poate apropia mai mult de cazul acordului de productie pentru ca activitățile de cercetare-dezvoltare nu pot forma "de facto" centrul de greutate al unei asemenea colaborari.

60. În cazul în care cercetarea-dezvoltarea este indreptata către un produs, sau o tehnologie complet noua, care își creeaza propria piața, efectele asupra pretului și nivelului productiei pe piețele existente sunt puțin probabile. Analiza trebuie să se axeze pe posibilele restrictionari asupra inovarii, privind, de exemplu, calitatea și varietatea viitoarelor produse/tehnologii sau viteza de inovare. Aceste efecte restrictive pot aparea când doi sau mai mulți agenti economici angajați în realizarea unui produs nou incep sa coopereze în etapa în care fiecare, separat, se afla aproape de lansarea produsului. În acest caz, inovatia poate fi restrictionata chiar și de un acord de cercetare-dezvoltare pur. Totusi, în general, cooperarea în cercetare-dezvoltare, privind produsele complet noi este proconcurentiala. Acest principiu nu se modifica semnificativ dacă este vorba de exploatarea în comun a rezultatelor, nici chiar dacă este vorba de comercializarea în comun. Intr-adevar, aspectul exploatarii în comun a rezultatelor în aceste situații este relevant numai atunci când problema inchiderii accesului la tehnologiile de vârf este importanța. Aceste probleme nu ar aparea totusi, dacă părțile ar acorda licente unei terțe părți.

61. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare se vor situa undeva, între cele doua situații prevăzute la pct. 61 și 62. Ele pot avea deci efecte asupra inovatiei, precum și repercusiuni asupra pietelor existente. În consecința, atât piața existenta cat și efectul asupra inovatiei pot avea relevanta pentru evaluarea cu privire la pozitia combinata a părților. Se vor avea în vedere: indicele de concentrare, numărul de agenti economici/inovatori și condițiile de intrare pe piața. În unele cazuri, pot aparea atât efecte restrictive asupra pretului/nivelului de productie pe piețele existente, cat și efecte negative asupra inovarii prin incetinirea vitezei de dezvoltare. De exemplu, dacă pe piața existenta a unei tehnologii, concurentii semnificativi coopereaza pentru a pune la punct o noua tehnologie care intr-o zi poate inlocui produsele existente, aceasta cooperare va avea probabil efecte restrictive, dacă părțile au o putere de piața semnificativa, ceea ce ar stimula exploatarea ei, și dacă au și o pozitie puternica în ce priveste cercetarea-dezvoltarea. Un efect similar poate aparea dacă un agent economic important de pe piața existenta coopereaza cu un concurent mult mai mic sau potențial, care tocmai se pregătește sa lanseze pe piața un produs/tehnologie noua, care poate periclita pozitia agentului existent.

62. Acordurile pot iesi din cadrul categoriei exceptate indiferent de puterea pe piața a părților. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru acordurile care restrictioneaza accesul unei părți la rezultatele activității, pentru ca aceste acorduri, de regula, nu promovează progresul tehnic și economic printr-o diseminare crescuta a cunoștințelor tehnice între părți. Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996

prevede o exceptare specifică de la aceasta regula generală, în cazul centrelor universitare, institutelor de cercetare sau firmelor specializate, care ofera activitatea de cercetare-dezvoltare ca serviciu și care nu acționează în vederea exploatarii industriale a rezultatelor cercetării și dezvoltării. Acordurile care conțin drepturi de acces exclusiv pot îndeplini, dacă se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege, criteriile de exceptare de la art. 5 alin. (2), mai ales dacă drepturile de acces exclusiv sunt indispensabile economic, având în vedere piața, riscurile și nivelul investitiilor necesare pentru exploatarea rezultatelor cercetării și dezvoltării

2.4 Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

2.4.1 Beneficiile economice

63. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare - cu sau fără exploatarea în comun a rezultatelor - aduc beneficii economice prin economisirea costurilor și prin schimbul eficient de idei și experienta, ceea ce conduce la aparitia de produse și tehnologii îmbunătățite sau noi care se realizează mai rapid decat de obicei. În aceste condiții, este rezonabil să se prevada exceptarea acestor acorduri care duc la restrangerea concurentei până la un prag al cotei de piața sub care se poate presupune, în sensul aplicarii art. 5 alin. (2) din lege, ca, în general, efectele pozitive ale acordurilor de cercetare-dezvoltare vor prevala asupra oricăror efecte negative asupra concurentei.

64. Dacă se creează o putere considerabila pe piața sau dacă aceasta crește, ca urmare a cooperarii, părțile trebuie să demonstreze ca exista beneficii semnificative în urma realizării cooperarii, ca va avea loc o lansare mai rapida a noilor produse/tehnologii sau sa probeze alte dovezi de eficienta.

2.4.2 Indispensabilitatea

65. Un acord de cercetare-dezvoltare nu poate fi exceptat dacă impune restrictionari care nu sunt strict necesare atingerii beneficiilor scontate. Clauzele specifice, enumerate la art. 7 din Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 , vor face de obicei imposibila exceptarea, chiar și în cazul unei evaluari individuale. Acestea pot fi considerate deci, un bun indicator al restrictionarilor care nu sunt indispensabile cooperarii.

2.4.3 Menținerea concurentei

66. Nu va fi posibila exceptarea, dacă părților li se ofera posibilitatea eliminarii concurentei pe o parte substantiala a pieței produselor/tehnologiilor respective. Dacă, în urma incheierii unui acord de cercetare-dezvoltare, un agent economic este dominant sau devine dominant, fie pe piețele existente fie în ceea ce priveste inovatia, acordul în cauza produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 din lege și, în principiu, nu poate fi exceptat. Referitor la inovatie, acest lucru este valabil dacă, de exemplu, acordul combina singurii doi poli existenti ai cercetării.

Momentul evaluării acordului și durata exceptarii

67. Acordurile de cercetare-dezvoltare, care se extind asupra productiei și comercializarii în comun a produselor/tehnologiilor noi, necesita o atenție deosebită în ceea ce priveste momentul efectuării evaluării.

68. La inceputul cooperarii, nu se stie dacă aceasta va avea succes și nu se cunosc o serie de factori cum ar fi viitoarea pozitie pe piața a părților și dezvoltarea viitoare a pietelor produselor și tehnologiilor. În consecința, evaluarea la momentul realizării cooperarii se limiteaza la piețele de tehnologii și produse existente și/sau la piețele de inovatie, conform descrierii din prezentul capitol.

Dacă, pe baza analizei, nu este probabila eliminarea concurentei, acordul de cercetare-dezvoltare poate beneficia de exceptare. Aceasta exceptare va acoperi în mod normal durata etapei de cercetare-dezvoltare plus, în ceea ce priveste producerea și comercializarea în comun a rezultatelor, o etapa suplimentara pentru posibila lansare și introducere pe piața. Motivul pentru care se include aceasta etapa suplimentara de exceptare este acela ca, agentii economici, care ajung primii pe piața cu un produs sau o tehnologie noua vor beneficia initial de segmente mari de piața, iar cercetarea-dezvoltarea realizata cu succes este adeseori rasplatita prin protejarea proprietății intelectuale. Pozitia puternica pe piața, datorata acestui "avantaj al primului venit", nu poate fi, în mod normal, interpretata ca eliminare a concurentei. Prin urmare, categoria exceptata acopera acordurile de cercetare-dezvoltare pentru o perioadă suplimentara de sapte ani, adica dincolo de etapa cercetării-dezvoltării, indiferent dacă părțile obtin în această perioadă o cota de piața mare pentru produsele sau tehnologiile noi.

Acest lucru este valabil și în situația evaluării individuale a cazurilor, care nu se încadrează la Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 , cu condiția indeplinirii criteriilor pentru celelalte aspecte ale acordului, prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege. Aceasta nu exclude posibilitatea indeplinirii criteriilor de la art. 5 alin. (2) și pe o perioadă mai mare de 7 ani, dacă se poate demonstra ca acea perioada reprezinta perioada minima necesară pentru a garanta o recuperare adecvata a investitiilor facute.

69. Dacă după această perioadă se efectueaza o noua evaluare a cooperarii în cercetare-dezvoltare - de exemplu ca urmare a unei reclamatii - analiza trebuie să se bazeze pe situația existenta pe piața în momentul respectiv.

Exceptarea pe categorii va continua să se aplice dacă, în acel moment, cota părților pe piața relevanta nu depășește 25%.

Capitolul III ACORDURILE DE PRODUCTIE (INCLUSIV ACORDURILE DE SPECIALIZARE)

3.1 Definiție

70. Acordurile privind producția sunt de mai multe tipuri, în functie de forma și obiectul acestora. Ele pot avea forma productiei în comun în cadrul unei societăți în comun, adica a unei societăți controlate în comun care activeaza în unul sau mai multe sectoare de productie, sau pot fi acorduri de specializare sau de subcontractare prin care una din părți se angajează sa fabrice un anumit produs.

Aceste instrucțiuni nu se ocupa de societățile în comun care fac obiectul Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, emis de către Consiliul Concurentei.

71. În general, se disting 3 categorii de acorduri privind producția: acorduri privind producția în comun, prin care părțile convin sa fabrice în comun anumite produse, acorduri de specializare, unilaterala sau reciproca, prin care părțile convin, unilateral sau reciproc, sa sisteze fabricarea unui produs pe care să-l cumpere de la cealalta parte și acorduri de subcontractare prin care o parte, contractorul, incredinteaza celeilalte părți, subcontractorul, fabricarea unui produs.

72. Acordurile de subcontractare, incheiate între agenti economici concurenti fac obiectul acestor instrucțiuni, iar acordurile de subcontractare incheiate între agenti economici neconcurenti fac obiectul Instructiunilor privind aplicarea

art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 , în cazul înțelegerilor verticale.

3.2. Piețele relevante

73. Pentru a evalua raporturile concurentiale dintre părțile acordului trebuie definita în primul rand piața sau piețele relevante ale produsului și piețele geografice, afectate de cooperare, adica piața sau piețele produsului care face obiectul acordului, în al doilea rand, un acord privind producția mai poate afecta, pe lângă piața produsului care face obiectul acordului, și comportamentul concurential al părților pe piețele riverane acesteia, situate în amonte, în aval sau în vecinatatea lor pe acelasi nivel. Totusi, efectele pe piețele riverane apar doar dacă, în urma cooperarii pe o piața, rezultă ca necesară coordonarea comportamentului concurential pe o alta piața, adica atunci când piețele sunt interdependente și când părțile dețin pozitii importante pe piețele riverane.

3.3. Evaluarea în baza art. 5, alin. (1) din lege

3.3.1. Natura acordului

74. Probleme privind concurenta pot aparea mai ales când părțile care își coordonează comportamentul concurential prin acordurile privind producția, sunt furnizori. Astfel de probleme apar când părțile care coopereaza sunt concurenti actuali sau potentiali pe cel puțin una dintre aceste piete relevante, adica pe piețele direct afectate de cooperare și /sau pe piețele riverane, după caz.

75. Faptul ca părțile sunt concurente nu determina automat coordonarea comportamentului lor. În plus, cooperarea părților trebuie în mod normal sa acopere o parte semnificativa a activităților lor pentru a inregistra costuri în comun substantiale. Cu cat este mai mare volumul cheltuielilor în comun cu atât crește potentialul unei limitari a concurentei prin pret, în special în cazul produselor omogene.

76. Pe lângă problemele legate de cooperare, acordurile privind producția pot avea de asemenea, efecte negative pentru terțe părți, cum ar fi problemele privind închiderea pietelor pentru acestea. Ele nu sunt cauzate de o relație concurențială între părți, ci de o pozitie puternica pe piața, a cel puțin uneia dintre părți, de exemplu pe o piața din amonte pentru un component cheie, care da posibilitatea părților sa majoreze costurile rivalilor lor pe o piața din aval, în contextul unei relatii mai mult pe verticala sau complementare între părțile cooperante. De aceea, în cazul fabricarii în comun a unui component important sau în cazul acordurilor de subcontractare, trebuie analizata în primul rand posibilitatea inchiderii pieței.

77. În afara cazului în care apare problema inchiderii pieței, acordurile privind producția incheiate între părți care nu sunt concurenti nu intra, în mod normal, sub incidența art. 5, alin. (1) din lege, Nu intra sub incidența art. 5 din lege nici acordurile prin care input-urile sau componentele, care anterior erau fabricate pentru consumul propriu, producția captiva, sunt cumparate de la un tert, în baza unui acord de subcontractare sau specializare unilaterala. Este exceptat cazul în care exista indicii ca agentul economic, care anterior a produs doar pentru consumul propriu, putea intra pe piața vanzarilor de produse finite către terti, piața productiei necaptive, fără sa inregistreze costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca răspuns fa modificările permanente, dar mici ale preturilor pe piețele cu care are legaturi.

78. Cooperarea dintre agentii economici, care sunt concurenti pe piete aflate în stransa legătură cu piața pe care are loc cooperarea, nu poate fi apreciata ca fiind anticoncurentiala dacă singura posibilitate, justificabila comercial, pentru intrarea pe o noua piața, în scopul lansarii unui nou produs sau serviciu sau pentru realizarea unui anumit proiect, este cooperarea.

79. Dacă părțile la acord înregistrează în comun doar o mica parte din costurile lor totale, este mica probabilitatea de a aparea un efect asupra comportamentului concurential al părților, în calitate de furnizori. De exemplu, se poate presupune ca exista costuri în comun mici atunci când doi sau mai mulți agenti economici convin sa coopereze printr-o specializare sau fabricare în comun a unui produs intermediar care reprezinta doar o mica parte din cheltuielile de productie pentru fabricarea unui produs finit și, ca urmare, din cheltuielile totale. La fel se pune problema în cazul unui acord de subcontractare dintre concurenti, prin care input-ul cumparat de unul dintre concurenti de la celalalt, reprezinta doar o mica parte din costurile de productie aferente produsului finit. Se poate aprecia, de asemenea, ca exista costuri în comun reduse atunci când părțile fabrica în comun un produs finit, dar intr-o cantitate mica față de producția lor totala de astfel de produse. Chiar în cazul în care se realizează în comun o cantitate semnificativa, cheltuielile în comun pot fi totusi reduse sau moderate dacă produsul care face obiectul cooperarii este eterogen și implica un marketing costisitor.

80. Acordurile de subcontractare dintre concurenti nu intra sub incidența art. 5 alin. (1) din lege, dacă se limiteaza la tranzactii ocazionale pe piața produselor finite, fără alte obligații suplimentare și fără ca acestea sa faca parte dintr-un cadru mai larg de relatii comerciale între părți.

81. Acordurile prin care se fixeaza preturile de vanzare ale părților, se limiteaza producția sau se impart piețele sau grupurile de clienti restrictioneaza concurenta și intra sub incidența art. 5 alin. (1) din lege, cu urmatoarele excepții:

a) când părțile convin asupra volumului productiei care face obiectul acordului privind producția, de exemplu capacitatea de productie și volumul productiei unei societăți în comun sau volumul convenit de achizitii, sau

b) când o societate în comun de productie, care realizează și distributia produselor sale, fixeaza prețul de vanzare ai acestor produse, cu condiția ca fixarea pretului de către societatea în comun să fie efectul integrarii diferitelor functii, adica societatea în comun să fie considerata ca având functionare deplina, asa cum este definita functionarea deplina în Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice.

În ambele cazuri, acordul privind producția sau preturile nu va fi evaluat separat ci în ansamblul efectelor pe care le are pe piața societatii în comun, pentru a determina incidența cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege.

82. Acordurile privind producția care, pe baza principiilor menționate, nu pot fi caracterizate în mod clar ca fiind restrictive sau nerestrictive, pot intra sub incidența art. 5 alin. (1) din lege și trebuie analizate pe criterii economice.

3.3.2. Puterea de piața și structura pieței.

83. Punctul de plecare în analiza este pozitia părților pe piața în cauza deoarece, în absenta unei puteri semnificative pe piața, părțile la un acord privind producția nu au interes să-și coordoneze comportamentele concurentiale, în calitate de furnizori. În al doilea rand, nu este afectată concurenta pe o piața, dacă părțile nu au o putere semnificativa pe acea piața, chiar dacă părțile și-ar coordona comportamentul.

84. Acordurile de specializare unilaterala sau reciproca, precum și cele de productie în comun sunt exceptate, dacă pe piața relevanta, cota de piața rezultata din combinarea cotelor de piața ale celor două părți la acord nu depășește 20% și, dacă celelalte condiții pentru aplicarea prevederilor Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 , sunt indeplinite. De aceea, efectele de restricționare ale acordurilor care intră în categoria exceptata trebuie analizate doar în cazul în care cota de piața combinata a părților depășește 20%.

85. Acordurile care nu intră în categoria exceptata necesita o analiza detaliata. Punctul de plecare este pozitia părților pe piața. Urmeaza apoi, gradul de concentrare al pieței, numărul de agenti economici de pe piața și celelalte elemente descrise la cap.I.

86. De obicei, analiza se referă doar la piața/piețele relevante pe care are loc cooperarea. În anumite circumstanțe, cum ar fi situația în care părțile dețin împreună o cota de piața importanța pe piața din amonte, din aval sau pe alte piete aflate în stransa legătură cu piețele pe care are loc cooperarea, este necesar să fie analizate și aceste piete riverane. Aceasta se aplică în special la cooperarile pe piețele din amonte, realizate de agenti economici care dețin și pe piețele din aval cote de piața comune, semnificative. În mod similar, dacă părțile dețin, singure, cote de piața importante, ca furnizori sau cumpărători de un anumit input, poate să fie necesară și analizarea problemelor de inchidere a pieței.

Pozitia părților pe piața, gradul de concentrare al pieței, numărul de concurenti și alte elemente de structura.

87. În cazul în care cota de piața combinata a părților este mai mare de 20%, trebuie evaluate efectele acordului privind producția pe piața. Pentru aceasta, gradul de concentrare al pietii și cotele de piața sunt elemente esentiale. Cu cat cota de piața combinata a părților este mai mare, cu atât este mai mare gradul de concentrare pe piața pe care se incheie acordul. Totusi, o cota de piața comuna cu puțin peste pragul stabilit prin regulamentul sus mentionat nu implica intotdeauna un grad mare de concentrare a pietii. De exemplu, o cota de piața comuna cu puțin peste 20% poate aparea pe o piața cu un grad moderat al concentrarii, HHI situat sub 1800. Intr-un astfel de caz, este mica probabilitatea unor efecte de restrictionare a concurentei. Totusi, pe o piața cu un grad mai mare de concentrare, o cota comuna mai mare de 20% poate, împreună cu alte elemente, determina restrictionari ale concurentei (exemplul 1 din anexa la capitolul III). Situația se schimba, dacă piața este foarte dinamica, cu intrari frecvente pe piața și cu o structura care se schimba, de asemenea, frecvent.

88. În cazul acordurilor, având ca obiect producția în comun, efectele de retea, adica legaturile existente între un numar semnificativ de concurenti, pot avea, de asemenea, un rol important. Pe o piața concentrata, crearea unei noi legaturi poate inclina balanta evaluării și poate face posibila o înțelegere anticoncurentiala, chiar în cazul unei cote de piața comune semnificative a părților, dar în limite moderate (exemplul 2 din anexa la capitolul III).

89. În anumite circumstanțe, un acord de cooperare incheiat între concurenti potentiali poate crea, de asemenea, probleme privind concurenta. Situația se limiteaza totusi, la cazurile în care un agent economic puternic pe o piața coopereaza cu un agent economic, a cărui intrare pe piața este aproape sigura, de exemplu, cu un furnizor puternic al aceluiasi produs sau serviciu, care acționează pe o piața geografica invecinata. Reducerea concurentei potentiale creează probleme deosebite dacă la momentul respectiv concurenta pe piața este deja mica și se manifesta în special prin teama față de noile intrari.

Cooperarea pe piețele din amonte

90. Fabricarea în comun a unei componente de baza sau a unui alt input pentru realizarea produsului finit al părților, poate avea efecte negative pe piața, atunci când apar:

a) probleme de inchidere a pietii (exemplul 3 din anexa la capitolul III), cu condiția ca părțile să dețină o pozitie importanța pe piața relevanta a inputurilor, când acestea sunt destinate tertilor, și cu condiția ca în cazul unei cresteri mici dar permanente a pretului produsului în cauza, sa nu se schimbe destinația input-urilor, de la varianta utilizarii pentru consumul propriu la varianta vanzarii lui către terti;

b) efecte legate de piețele riverane (exemplul 4 din anexa la capitolul III), cu condiția ca input-ul sa reprezinte un cost cu pondere semnificativa în costurile totale și cu condiția ca părțile să dețină o pozitie puternica pe piața din aval a produsului finit.

Acorduri de subcontractare între concurenti

91. Probleme similare pot aparea atunci când, un agent economic comanda unui concurent al său, în baza unui acord de subcontractare, un component de baza sau un alt input pentru realizarea produsului sau final. Aceasta poate duce la:

a) probleme de inchidere a pieței, cu condiția ca părțile să dețină o pozitie importanța, ca furnizor sau cumparator, pe piața relevanta a input-urilor, care nu sunt destinate consumului propriu. Astfel, acordul de subcontractare îi va împiedica pe ceilalti concurenti să obțină respectivele input-uri la prețuri competitive sau, îi va împiedica pe ceilalti furnizori să livreze input-urile în condiții concurentiale, pentru ca ei vor pierde un numar insemnat de clienti.

b) efecte legate de piețele riverane (exemplul 4 din anexa la capitolul III), cu condiția ca input-ul sa reprezinte un cost cu pondere semnificativa în costurile totale și cu condiția ca părțile să dețină o pozitie puternica pe piața din aval a produsului finit.

Acorduri de specializare

92. Acordurile de specializare reciproca, incheiate între părți care dețin împreună o cota de piața mai mare decat cea stabilita pentru incadrarea în categoria exceptata, intra sub incidența prevederilor art. 5 alin. (1) din lege și vor fi analizate în detaliu, pentru ca exista probabilitatea impartirii pieței (exemplul 5 din anexa la capitolul III).

3.4 Evaluarea în baza art. 5 alin. (2) din lege

3.4.1 Beneficii economice

93. Se poate admite ca, majoritatea acordurilor privind producția genereaza unele beneficii economice sub forma economiilor de scara sau de scop sau, sub forma unor tehnologii de productie îmbunătățite, în afara cazului când aceste acorduri sunt instrumente pentru fixarea preturilor, limitarea productiei sau a distributiei și alocarea clientilor. În aceste condiții, este justificata exceptarea acordurilor, care au ca efect restrictionarea concurentei, ale caror părți dețin un segment de piața comun, situat sub o limita, sub care se presupune ca, în generai, în aplicarea prevederilor art. 5, alin. (2), efectele pozitive ale acordurilor privind producția prevaleaza asupra oricăror efecte negative asupra concurentei. De aceea, acordurile care privesc specializarile, unilaterale sau reciproce, precum și acordurile care privesc producția în comun sunt categorii exceptate cu condiția sa nu conțină clauze care să le excluda de la exceptare, iar părțile la acord să dețină în comun o cota de piața care să nu depășească 20% pe piața relevanta.

94. Pentru acele acorduri, care nu se încadrează în condițiile de exceptare, părțile trebuie să demonstreze ca exista efecte pozitive cum ar fi ameliorarea productiei, a distributiei sau de alta natură. Nu pot fi luate în considerare eficientizarile de care beneficiaza doar părțile, reducerile de costuri înregistrate prin diminuarea volumului productiei sau impartirea pietelor.

3.4.2 Indispensabilitatea

95. Restrictionarile care nu sunt strict necesare pentru atingerea beneficiilor economice descrise mai sus nu vor fi acceptate. De exemplu, părțile nu vor fi restrictionate în privinta comportamentului lor concurential, legat de producția care nu face obiectul cooperarii,

3.4.3 Menținerea concurentei

96. Nu va fi posibila nici o exceptare, dacă părțile acționează în scopul eliminarii concurentei pe o parte substantiala a pieței produsului. Atunci când, ca urmare a punerii în aplicare a acordului privind producția, un agent economic este intr-o pozitie dominantă sau dobandeste o astfel de pozitie, acordul în cauza are efecte anticoncurentiale în sensul prevederilor art. 5 din lege și nu poate fi, în principiu, exceptat. Aceasta analiza se va face pe piața relevanta a produsului, care face obiectul cooperarii și pe piețele riverane, după caz.

Capitolul IV ACORDURILE DE CUMPARARE

4.1 Definiție

97. Prezentul capitol se referă la acordurile care privesc cumpararea în comun a produselor. Cumpararea în comun se poate realiza de către un agent economic controlat în comun, de către o companie la care mai multe firme dețin un numar mic de acțiuni, printr-o înțelegere contractuala sau printr-o formă mai puțin stransa de cooperare.

98. Acordurile de cumparare se incheie adeseori de către IMM-uri pentru a realiza volume și discount-uri similare marilor competitori. Aceste acorduri între IMM-uri sunt deci, în mod normal, proconcurentiale. Chiar dacă se creează un nivel mediu de putere pe piața, aceasta situație poate fi contracarata de economiile de scara, realizate cu condiția ca părțile să își puna volumele de achizitii laolalta, în mod real.

99. Achizițiile în comun pot implica acorduri pe orizontala, precum și pe verticala. În aceste cazuri, este necesară o analiza în doua etape. Mai intii, acordurile pe orizontala trebuie evaluate în concordanta cu principiile descrise în prezentele instrucțiuni. Dacă evaluarea duce la concluzia ca o cooperare între concurenti în domeniul achizitiilor este acceptabila, va fi necesară inca o evaluare pentru a se examina acordurile pe verticala, incheiate cu furnizori sau vânzători individuali.

Aceasta din urma evaluare va respecta regulile din Regulamentul privind aplicarea

art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , modificata și completata prin

Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003 , în cazul înțelegerilor verticale și din Instrucțiunile privind aplicarea art. 5 din Legea 21/1996, modificata și completata prin

Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003 , în cazul înțelegerilor verticale.

100. Un exemplu poate fi asociația formata de un grup de detailisti pentru cumpararea în comun a produselor. Acordurile pe orizontala incheiate între membrii asociației sau deciziile adoptate de către asociație trebuie mai intii evaluate ca acorduri pe orizontala, în conformitate cu prezentele instrucțiuni. Numai dacă aceasta evaluare este pozitiva, devine relevanta evaluarea acordurilor pe verticala, incheiate în consecința, între asociație și membrii individuali sau între asociație și furnizori. Acordurile sunt acoperite - în anumite limite - prin Regulamentul privind aplicarea

art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , modificata și completata prin

Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003 , în cazul înțelegerilor verticale.

Acordurile care nu se încadrează la exceptarea pe verticala a categoriilor nu vor fi considerate ilegale, dar vor necesita examinare individuala.

4.2 Piețele relevante

101. Piețele care pot fi afectate de achizițiile în comun sunt doua, și anume: piața la care se referă direct cooperarea, adica piața de achizitii relevantă și piețele de vanzare, adica piețele din aval pe care acționează participantii la înțelegerea de achizitii în comun, ca vânzători.

102. Definirea pietelor de achizitii relevante respecta principiile descrise în Instrucțiunile cu privire la definirea pieței relevante, în scopul stabilirii părții substantiale de piața, emise de către Consiliul Concurentei și se bazeaza pe conceptul de substituibilitate în vederea identificarii restrictionarilor concurentiale.

Singura diferența la definirea "pieței de vanzari" este ca substituibilitatea trebuie definita din punctul de vedere al ofertei, nu din punctul de vedere al cererii. Cu alte cuvinte: alternativele la nivelul furnizorilor sunt decisive în identificarea constrangerilor concurentiale asupra cumparatorilor. Acestea pot fi analizate, de exemplu, prin examinarea reactiei furnizorilor la o scadere mica dar de durata a preturilor. Dacă se defineste piața, cota de piața poate fi calculată ca fiind procentul pe care îl reprezinta achizițiile facute de părți din totalul vanzarilor de produse sau servicii pe piața relevanta (vezi exemplul 1 din anexa la capitolul IV).

103. Dacă părțile sunt și concurente pe una sau mai multe piete de vanzare, aceste piete sunt și ele relevante pentru evaluare. Restricționările de concurenta pe aceste piete sunt mai probabile, dacă părțile vor castiga putere pe piața prin coordonarea comportamentului lor și dacă părțile dețin în comun un procent semnificativ din totalul costurilor. Acesta este, de exemplu, cazul detailistilor care sunt activi pe aceeasi piața cu amanuntul relevanta și achizitioneaza împreună o cantitate semnificativa din produsele pe care apoi, le ofera spre revanzare. Este de asemenea valabil când fabricantii și vânzătorii concurenti ai unui produs finit achizitioneaza în comun un procent ridicat din inputurile lor.

4.3 Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

4.3.1 Natura acordului

104. Prin insasi natura lor, acordurile de achizitii comune se incheie între agentii economici care concureaza pe piața de achizitii. Dacă, însă, este vorba de cooperarea între cumpărători concurenti care nu sunt activi pe aceeasi piața relevanta din aval (ex. detailistii care sunt activi pe piete geografice diferite și care nu pot fi considerati concurenti potentiali în mod realist), art. 5 alin. (1) din lege se aplică foarte rar, cu excepția situației în care părțile au o pozitie puternica pe piețele de achizitii, lucru care poate fi folosit pentru a afecta pozitia concurentiala a altor agenti economici pe piețele lor de vanzare.

105. Acordurile de cumparare se încadrează prin natura lor la art. 5 alin. (1) din lege, numai dacă cooperarea nu priveste în mod real achizitia comuna, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel deghizat, care să urmareasca fixarea preturilor, limitarea nivelului productiei, impartirea pietelor sau alte practici ilegale.

106. Majoritatea acordurilor de cumparare trebuie analizate în contextul lor juridic și economic. Analiza trebuie să acopere atât piețele de achizitii cat și piețele de vanzare.

4.3.2 Puterea pe piața și structura pieței

107. Punctul de plecare al analizei este examinarea puterii de cumparare a părților. Se poate considera ca exista putere de cumparare dacă un acord de cumparare reprezinta un procent suficient de mare din volumul total al pieței de achizitii, astfel încât preturile să poată fi impinse sub nivelul concurentei ori accesul la piața să fie impiedicat pentru cumparatorii concurenti. Un nivel ridicat al puterii de cumparare asupra furnizorilor de pe piața poate genera ineficiente cum ar fi scaderea calității, diminuarea eforturilor de inovare, sau chiar oferta inacceptabila. Principalele preocupari în contextul puterii de cumparare trebuie să vizeze impiedicarea transmiterii către consumatorii din aval a preturilor mai scazute și faptul ca acest lucru poate provoca cresteri ale costurilor la concurentii cumparatorului pe piețele de vanzare, pentru ca furnizorii vor incerca sa recupereze reducerile de pret pentru un grup de clienti prin cresterea preturilor la alt grup de clienti sau concurentii vor avea acces mai scăzut, la furnizorii eficienti.

În consecința, piețele de achizitii și piețele de vanzare se caracterizeaza prin interdependenta, asa cum se prezinta în continuare:

Interdependentele dintre piețele de achizitii și piețele de vanzare

108. Cooperarea dintre cumparatorii concurenti poate restrictiona considerabil concurenta prin crearea unei puteri de cumparare. În timp ce crearea unei puteri de cumparare poate duce la prețuri mai mici pentru consumatori, puterea de cumparare nu este totdeauna proconcurentiala și, în anumite condiții, poate chiar sa provoace efecte negative grave asupra concurentei.

109. În primul rand, costurile mai mici de achizitii care deriva din exercitarea puterii de cumparare nu pot fi considerate proconcurentiale dacă cumpărători au împreună putere pe piața de vanzare. În acest caz, economiile înregistrate la costuri nu se vor transmite la consumatori. Cu cat părțile au o putere combinata mai mare pe piețele lor de vanzare, cu atât crește stimulentul ca ele să-și coordoneze comportamentul ca vânzători. Acest lucru poate fi facilitat dacă părțile ajung la un nivel ridicat de partajare a costurilor prin achizițiile în comun. De exemplu, dacă un grup de detailisti mari cumpara împreună un procent ridicat din achizițiile lor, un procent ridicat din totalul costurilor lor, va fi comun. Efectele negative ale achizitiilor în comun pot fi deci similare productiei în comun.

110. În al doilea rand, puterea pe piețele de vanzare poate fi creata sau amplificata prin puterea de cumparare care este folosita pentru a obstructiona concurentii sau pentru a crește costurile rivalilor. Detinerea unei puteri de cumparare semnificative de către un grup de clienți poate duce la obstructionarea cumparatorilor concurenti prin limitarea accesului lor la furnizorii eficienti. De asemenea aceasta poate să produca cresteri ale costurilor concurentilor pentru ca furnizorii vor incerca să-și recupereze reducerile de pret la un grup de consumatori prin cresteri de pret la alt grup de consumatori (de exemplu discriminarea detailistilor de către furnizori în ceea ce priveste rabatul acordat).

Acest lucru este posibil numai dacă furnizorii de pe piețele de achizitii au și ei un anume grad de putere pe piața, în ambeie cazuri, concurenta pe piețele de vanzare poate fi restransa în continuare prin puterea de cumparare.

111. În majoritatea cazurilor, probabilitatea existentei unei puteri de piața este mica, atunci când părțile la acord au o cota comuna pe piața de achizitii mai mica de 15% sau o cota comuna pe piața de vanzari, de asemenea, sub 15%. La aceste nivele ale segmentelor de piața este foarte probabil să fie indeplinite condițiile de exceptare de la art. 5 alin. (2) din lege, dar aceasta se va stabili doar în urma analizei cazului. Legea concurentei stabileste, la art. 8, ca prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depășește un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurentei, iar cota de piața deținută de părți nu depășește 5%.

112. O cota de piața situata peste 15% nu indica, în mod automat, ca acordul de cooperare poate avea efecte negative pe piața, dar implica o analiza mai atenta a impactului acordului de cumparare în comun asupra pieței, care să cuprindă, între altele, analiza gradului de concentrare a pieței și posibilele reactii de contracarare ale furnizorilor puternici. Părțile trebuie să demonstreze ca efectele pozitive prevaleaza asupra restrictionarilor concurentei.

4. 4 Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

4.4.1 Beneficiile economice

113. Acordurile de cumparare pot aduce beneficii economice, cum ar fi economiile de scara la comenzi și transport, beneficii care pot prevala asupra efectelor restrictive. Dacă părțile au împreună o putere de cumparare sau de vanzare semnificativa, problema eficientelor trebuie examinata cu atenție. Economiile înregistrate la costuri, generate de simpla exercitare a puterii și de care nu beneficiaza și consumatorii nu pot fi luate în considerare.

4.4.2 Indispensabilitatea

114. Acordurile de cumparare nu pot fi exceptate dacă impun restrictii care nu sunt strict necesare atingerii beneficiilor sus-menționate. Obligativitatea de a cumpara exclusiv prin cooperare poate fi, în anumite circumstanțe, indispensabila pentru realizarea volumului necesar în vederea obtinerii de economii de scara. Aceasta obligativitate trebuie însă evaluata în contextul fiecarui caz în parte.

4.4.3 Menținerea concurentei

115. Exceptarea nu este posibila, dacă părților li se da posibilitatea sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pieței produselor/tehnologiilor respective. Aceasta evaluare trebuie să acopere piețele de achizitii și de vanzare.

Segmentele de piața combinate ale părților pot fi considerate ca punct de plecare. Trebuie apoi să se analizeze dacă aceste segmente de piața indica o pozitie dominantă și dacă exista factori de atenuare, cum ar fi puterea furnizorilor pe piețele de achizitii sau intrarea potentiala pe piețele de vanzare. Dacă în urma incheierii unui acord de cumparare, un agent economic este sau devine dominant pe piața de achizitii sau de vanzari, acordul respectiv care produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 din lege nu poate fi, în principiu, exceptat.

Capitolul V ACORDURILE DE COMERCIALIZARE

5.1. Definiție

116. Acordurile la care se referă prezentul capitol au ca obiect cooperarea dintre concurenti în domeniul vanzarii, distributiei, sau promovarii produselor lor. Aceste acorduri pot avea un domeniu foarte variat și larg, depinzand de functiile de marketing care sunt vizate de cooperare. La un capat al spectrului, exista vanzarea în comun care duce la stabilirea în comun a tuturor aspectelor comerciale legate de vanzarea produsului, inclusiv prețul. La celalalt capat, exista acorduri mai limitate care se referă doar la o anumita functie de marketing, cum ar fi distributia, activitatea de service sau activitatea publicitara.

117. Dintre aceste acorduri mai limitate, cel mai important pare să fie acordul de distribuție. Acest tip de acorduri face, în general, obiectul Regulamentului privind aplicarea

art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , modificata și completata prin

Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003 , în cazul înțelegerilor verticale și Instructiunilor privind aplicarea

art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 , modificata și completata prin

Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003 , în cazul înțelegerilor verticale, exceptand situația în care părțile sunt concurenti reali sau potentiali. În acest caz, regulamentul de mai sus acopera numai acordurile pe verticala nereciproce dintre concurenti, dacă (a) cumparatorul, împreună cu agentii economici legati, are o cifra de afaceri anuală care nu depășește 100 mld lei, sau (b) furnizorul este un fabricant sau distribuitor de produse, iar cumparatorul este un distribuitor, care nu este și fabricant de produse care concureaza cu produsele contractuale, sau (c) furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri comerciale, în timp ce cumparatorul nu presteaza servicii concurente la nivelul comercial la care achizitioneaza serviciile contractuale. Dacă concurentii convin să-și distribuie produsele pe bază de reciprocitate, exista posibilitatea ca acordurile să aibă ca obiect sau efect impartirea pietelor între părți ori sa duca la înțelegeri secrete ilegale. Acest lucru este valabil și pentru acordurile nereciproce dintre concurentii care depasesc o anumita marime. Aceste acorduri trebuie în primul rand evaluate conform principiilor expuse mai jos. Dacă evaluarea duce la concluzia ca o cooperare între concurenti în domeniul distributiei este, în principiu, acceptabila, va fi necesară o alta evaluare pentru a se examina restrictionarile pe verticala, incluse în aceste acorduri.

118. Mai trebuie facuta o distinctie între acordurile în care părțile convin numai asupra comercializarii în comun și acordurile în care comercializarea este în legătură cu o alta cooperare. Se poate da exemplul productiei sau achizitiei în comun. Aceste acorduri vor fi examinate conform evaluarilor pentru tipurile respective de acorduri.

5.2. Piete relevante

119. Pentru a evalua raporturile concurentiale dintre părțile aflate în cooperare, trebuie mai intii definite piețele de produse și piețele geografice relevante la care se referă direct cooperarea, adica piețele produselor care fac obiectul acordului. În al doilea rand, un acord de comercializare de pe o piața poate afecta și comportamentul concurential al părților de pe o piața invecinata, strans legata de piața direct vizata de cooperare.

5.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

5.3.1 Natura acordului

120. Acordurile de comercializare la care se referă prezentul capitol intra sub incidența regulilor de concurenta numai dacă părțile acordului sunt concurente. Dacă, în mod clar, părțile nu concureaza între ele în ce priveste produsele sau serviciile vizate în acord, acordul nu poate crea probleme de concurenta de natura orizontala. Acordul se poate incadra însă la art. 5 alin. (1) din lege dacă contine restrictionari pe verticala, cum ar fi restrictionari asupra vanzarilor pasive, menținerea preturilor la revanzare, etc. Acest lucru este valabil și în cazul în care este obiectiv necesară o cooperare în comercializare pentru a permite unei părți să între pe o piața pe care nu ar fi putut intra separat, de exemplu din cauza costurilor aferente. O aplicare specifică a acestui principiu o reprezinta înțelegerile de tip consortiu, care permite companiilor implicate sa vina cu o ofertă credibila pentru proiecte, pe care, în mod individual, nu ar fi putut să le realizeze sau să le oferteze. Pentru ca ele nu sunt concurenti potentiali la licitație, nu apar restrictionari ale concurentei.

121. Principalele probleme de concurenta în ceea ce priveste acordurile de comercializare dintre concurenti sunt: fixarea preturilor și tarifelor, impartirea pietelor și trucarea licitațiilor. Acordurile limitate doar la vanzarea în comun au de regula ca obiect și efect coordonarea politicii de prețuri între fabricantii concurenti. În acest caz, acordurile nu numai ca elimina concurenta prin pret dintre părți, dar restrang, de asemenea, și volumul produselor livrate de participanti în cadrul sistemului de repartizare a comenzilor. Prin urmare, acordurile restrang concurenta dintre părți în ce priveste oferta și limiteaza optiunile cumparatorilor, intrand astfel sub incidența art. 5 alin. (1) din lege.

122. Aceasta evaluare nu se modifica dacă acordul este neexclusiv. Art. 5 alin. (1) din lege se aplică în continuare chiar dacă părțile au libertatea de a face vanzari în afara acordului, atâta timp cat se presupune ca acordul va duce la o coordonare generală a preturilor practicate de către părți.

123. În cazul înțelegerilor de comercializare care nu reusesc sa realizeze vanzarea în comun, apar doua probleme majore. Prima este aceea ca o comercializare în comun ofera posibilitatea clara de a face un schimb de informații comerciale, mai ales în privinta strategiei de comercializare și a stabilirii preturilor. A doua problema este ca, în functie de structura costurilor comercializarii, un input semnificativ pentru costurile finale poate fi suportat în comun de către părți. În consecința, concurenta reala prin pret la nivelul vanzarilor finale poate fi astfel limitata. Acordurile de comercializare în comun se încadrează deci la art. 5 alin. (1) din lege, fie pentru ca permit schimbul de informații comerciale strategice, fie pentru ca influențează o parte semnificativa a costurilor finale ale părților.

124. Problema majoră legata de înțelegerile de distribuție dintre concurentii care sunt activi pe piete geografice diferite, este aceea ca pot conduce sau pot fi un instrument de impartire (alocare) a pietelor. În cazul acordurilor de distribuție reciproca a produselor (fiecare distribuie produsele celuilalt), părțile acordului își impart piețele sau clientii și elimina concurenta dintre ele. Chestiunea de baza la evaluarea acordurilor de acest tip este dacă acordul în cauza este obiectiv necesar părților pentru a patrunde una pe piața celeilalte. În caz afirmativ, acordul nu creează probleme de concurenta cu caracter orizontal. Totusi, acordul de distribuție se poate incadra la art. 5 alin. (1) din lege dacă contine restrictionari pe verticala, cum ar fi restrictionari asupra vanzarilor pasive, mentinerii preturilor la revanzare, etc. Dacă acordul nu este obiectiv necesar părților, pentru a patrunde una pe piața celeilalte, atunci acesta intra sub incidența interdicției de la art. 5 alin. (1) din lege. Dacă acordul nu este reciproc, riscul impartirii pieței este mai mic. Trebuie totusi să se analizeze, dacă acordul nereciproc constituie baza unei înțelegeri mutuale între doi agenti economici de a nu patrunde unul pe piața celuilalt ori, este un mijloc de control al accesului la piața sau al concurentei, din partea intrantilor veniti de pe alte piete.

5.3.2. Puterea pe piața și structura pieței

125. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din lege, acordurile care implica fixarea preturilor și tarifelor, alocarea pietelor și trucarea licitațiilor se vor incadra intotdeauna la art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de puterea pe piața a părților.

126. Acordurile de comercializare dintre concurenti care nu privesc prețuri, tarife, partajarea pietelor sau licitații, fac obiectul art. 5 alin. (1) din lege, dacă părțile la acord au un anumit nivel de putere pe piața, conform art. 8 alin. (1) din lege. În majoritatea cazurilor, probabilitatea existentei unei puteri de piața este mica atunci când părțile la acord au o cota comuna de piața mai mica de 15%. La acest nivel al cotei comune de piața este foarte probabil să fie indeplinite condițiile de exceptare de la art. 5 alin. (2) din lege, dar aceasta se va stabili doar în urma analizei cazului. Legea concurentei stabileste, la art. 8 alin. (1) ca prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate drept practici anticoncurentiale, nu depășește un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurentei, iar cota de piața deținută de părți nu depășește 5%.

127. O cota de piața situata peste 15% nu indica, în mod automat, ca acordul de cooperare poate avea efecte negative pe piața, dar implica o analiza mai atenta a impactului acordului de comercializare în comun asupra pieței, care să cuprindă, în primul rand, evaluarea gradului de concentrare a pieței. Cu cat piața este mai concentrata, cu atât sunt mai utile informațiile privind preturile sau strategiile de marketing, pentru reducerea gradului de incertitudine și cu atât sunt mai motivate părțile sa recurga la schimbul de astfel de informații. Părțile trebuie să demonstreze ca efectele pozitive prevaleaza asupra restrictionarilor concurentei.

5.4 Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

5.4.1. Beneficiile economice

128. Eficientele care trebuie luate în considerare la evaluarea posibilei exceptari a acordului de comercializare în comun, vor depinde de natura activității. În general, fixarea preturilor nu se poate justifica decat dacă este indispensabila pentru integrarea altor functii de comercializare, iar aceasta integrare va genera eficiente substantiale. Dimensiunea eficientelor obtinute depinde, între altele, de importanța activităților de comercializare în comun pentru structura generală a costurilor produsului respectiv. Distributia în comun este deci, tipul de acord care genereaza eficiente semnificative, mai ales pentru fabricantii de bunuri de consum, distribuite pe scara larga și mai puțin pentru fabricantii de produse industriale, care sunt cumparate de către un numar limitat de utilizatori.

129. Eficientele declarate nu ar trebui să fie economiile realizate numai ca urmare a eliminarii costurilor inerente, legate de concurenta, ci trebuie să rezulte din integrarea activităților economice. Reducerea costurilor de transport, care este doar rezultatul alocarii clientilor, fără nici o integrare a sistemului logistic, nu poate fi deci considerata o eficienta care să faca acordul exceptabil.

130. Beneficiile eficientei declarate trebuie să fie demonstrate. Un element important în aceasta privinta ar fi contribuția semnificativa a ambelor părți la capital, tehnologie și active. Economiile de costuri, realizate prin reducerea suprapunerii resurselor și a facilitatilor utilizate pot fi și ele acceptate. Dacă însă, comercializarea în comun nu reprezinta altceva decat o agentie de vanzari care nu face investitii, acordul poate fi un cartel deghizat ilegal și, ca atare, nu indeplineste condițiile art. 5 alin. (2) din lege.

5.4.2. Indispensabilitatea

131. Acordul de comercializare nu poate fi exceptat dacă impune restrictionari, care nu sunt strict necesare pentru atingerea beneficiilor de mai sus. Asa cum s-a mentionat, chestiunea indispensabilitatii este importanța, în special, în cazul acelor acorduri care implica fixarea preturilor sau impartirea pietelor.

5.4.3. Menținerea concurentei

132. Nu este posibila nici o exceptare dacă părțile au posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pieței produselor în cauza. La efectuarea acestei evaluari, segmentele de piața combinate ale părților pot fi considerate un punct de plecare. Apoi, este nevoie să se analizeze dacă aceste segmente de piața indica o pozitie dominantă și dacă exista factori de atenuare, cum ar fi potentialul intrarii pe piața. Dacă, în urma incheierii unui acord de comercializare, un agent economic este dominant sau devine dominant, acordul care produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 din lege și nu poate fi, în principiu, exceptat.

Capitolul VI ACORDURILE CU PRIVIRE LA STANDARDE

6.1. Definiție

133. Acordurile de standardizare au ca obiectiv principal definirea cerințelor tehnice și calitative, cu care trebuie să fie conforme produsele actuale sau viitoare, procedeele sau metodele de productie. Standardizarea poate lua forme diferite, de la adoptarea standardelor prin consens național de către organismele europene sau naționale de standardizare recunoscute, consortii și foruri, până la acorduri între agenti economic unici. Acordurile de standardizare pot acoperi aspecte diverse, cum ar fi standardizarea diverselor clase sau dimensiuni ale unui produs anume sau specificatiile tehnice de pe piețele unde compatibilitatea și interoperabilitatea cu alte produse ori sisteme este esențială. Condițiile accesului la o anumita marca de calitate sau ale aprobării de către organismul de reglementare pot fi de asemenea considerate standarde.

134. Standardele referitoare la furnizarea de servicii profesionale, cum ar fi regulile de admitere intr-o profesiune liberala, nu sunt acoperite de prezentul regulament.

6.2. Piete relevante

135. Acordurile de standardizare produc efecte pe trei piete posibile, care vor fi definite în conformitate cu Instrucțiunile cu privire la definitia pieței relevante, în scopul stabilirii părții substantiale de piața, emise de către Consiliul Concurentei. În primul rand, se produc efecte pe piețele produselor la care se referă standardele. Standardele privitoare la produsele complet noi pot ridica probleme similare cu cele de la acordurile de cercetare-dezvoltare, în ceea ce priveste definirea pieței (vezi secțiunea 2.2, pct. 41). În al doilea rand, se produc efecte pe piața serviciilor pentru stabilirea standardelor, dacă exista diferite organisme sau acorduri de stabilire a standardelor. În al treilea rand, se produc efecte, dacă este cazul, pe piața distincta pentru testare și certificare.

6.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

136. Stabilirea standardelor se poate realiza prin acorduri între agenti economici privati sau sub egida organismelor publice sau a organismelor insarcinate cu serviciile de interes economic general. Implicarea acestor organisme face obiectul prevederilor de la art. 9 la lege.

6.3.1. Natura acordului

137. Dacă participarea la stabilirea standardelor este nerestrictionata și transparenta, acordurile de standardizare, conform definitiei de mai sus, care nu stabilesc obligativitatea de conformitate cu standardul respectiv sau care sunt părți ale unui acord mai larg de asigurare a compatibilitatii produselor, nu restrang concurenta. În mod normal, acest lucru este valabil pentru standardele adoptate de către organisme de standardizare recunoscute, care se bazeaza pe proceduri nediscriminatorii, deschise și transparente.

138. Nu exista restrictionari apreciabile în cazul standardelor care au o acoperire neglijabila a pieței relevante, cu condiția ca situația sa nu se schimbe. Nu se regăsesc restrictionari apreciabile ale concurentei nici în acordurile care pun laolalta IMM-urile pentru a standardiza formele de acces sau condițiile ofertelor colective, sau acordurile care standardizeaza aspecte cum ar fi caracteristici minore ale produsului, formulare și rapoarte, care au efect nesemnificativ asupra principalilor factori ce afectează concurenta pe piețele relevante.

139. Acordurile care utilizeaza un standard, ca mijloc, între alte părți ale unui acord restrictiv mai larg, de excludere a concurentilor reali sau potentiali, vor intra intotdeauna sub incidența art. 5 alin. (1) din lege. De exemplu, un acord prin care o asociație naționala de producători fixeaza un standard și exercită presiuni asupra tertelor părți de a nu comercializa produse care nu se conformeaza cu standardul respectiv, intră în această categorie.

140. Acordurile de standardizare pot fi incadrate la art. 5 alin. (1) din lege dacă ofera părților un control comun asupra productiei și/sau inovatiei, restrangand astfel capacitatea lor de a concura în ceea ce priveste caracteristicile produsului și afectand terțe părți, precum furnizorii sau cumparatorii de produse standardizate.

Evaluarea fiecarui acord trebuie să ia în considerare natura standardului și efectul probabil asupra pietelor vizate, precum și aria restrictiilor posibile care depasesc obiectivul primar al standardizarii, conform definitiei de mai sus.

141. Existenta unei restrictionari a concurentei în acordurile de standardizare depinde de măsura în care părțile își păstrează libertatea de a elabora standarde sau produse alternative care nu se conformeaza standardului convenit. Acordurile de standardizare pot restrictiona concurenta dacă împiedica părțile sa conceapa standarde alternative ori sa comercializeze produse alternative, care nu sunt conforme cu standardul. Acordurile care incredinteaza anumitor organisme dreptul exclusiv de a verifica conformitatea cu standardul, depasesc obiectivul primar al definirii standardului și pot restrange concurenta. Acordurile care impun restrictionari asupra marcarii care să ateste conformitatea cu standardele, pot și ele sa restrictioneze concurenta, dacă restrictionarile nu sunt impuse prin prevederi de reglementare.

6.3.2. Puterea pe piața și structura pieței

142. Segmentele de piața mari pe care părțile le dețin pe piața afectată, nu vor constitui neaparat o problemă pentru acordurile de standardizare. Eficacitatea lor este adesea proporțională cu segmentul de industrie implicat în stabilirea și/sau aplicarea standardului. Pe de altă parte, standardele care nu sunt accesibile tertelor părți pot discrimina sau împiedica accesul părților terte, sau pot segmenta piețele în functie de aria geografica de aplicare. Astfel, evaluarea posibilelor restrictionari ale concurentei prevăzute în acord, se va axa pe analiza de la caz la caz a posibilitatilor de eliminare a barierelor de intrare pe piața.

6.4. Evaluarea conform art. 5 alin, (2) din lege

6.4.1. Beneficiile economice

143. Consiliul Concurentei abordeaza în general pozitiv acordurile care promovează intrepatrunderile economice pe piața sau care incurajeaza dezvoltarea de noi piete și îmbunătățirea condițiilor de furnizare. Pentru a materializa aceste beneficii economice, informațiile necesare privind aplicarea standardelor trebuie să fie disponibile pentru cei care vor să între pe piața, iar un procent considerabil al industriei trebuie să fie implicat în fixarea standardului de o maniera transparenta. Rămâne în sarcina părților sa demonstreze ca restrictionarile de fixare, utilizare sau acces la standard creează beneficii economice.

144. Pentru a se obtine beneficii tehnice sau economice, standardele nu trebuie să limiteze inovatia. Acest lucru va depinde în principal de durata de viața a produselor la care se referă standardul, în corelare cu etapa de dezvoltare a pieței (crestere rapida, crestere, stagnare...). Efectele asupra inovarii trebuie analizate de la caz la caz. Părțile ar putea fi solicitate sa dovedeasca faptul ca standardizarea colectiva sporeste eficienta pentru consumator, atunci când un standard nou poate atrage după sine uzura morala rapida, nejustificata a produselor existente, fără beneficii suplimentare obiective.

6.4.2. Indispensabilitatea

145. Prin natura lor, standardele nu vor cuprinde toate specificatiile sau tehnologiile posibile. În unele cazuri poate fi necesar, în beneficiul consumatorilor sau al economiei în ansamblu, sa existe o singura solutie tehnologica. Acest standard trebuie însă stabilit pe baze nediscriminatorii. În mod ideal, standardele ar trebui să fie tehnologic, impartiale. Oricum, trebuie justificata preferinta pentru un standard în defavoarea altuia.

146. Toți concurentii de pe piețele afectate de acordul de standard ar trebui să aibă posibilitatea de a se implica în dezbateri. Prin urmare, participarea la stabilirea standardului ar trebui să fie deschisa tuturor, exceptand situația în care părțile demonstreaza ineficiente importante ca urmare a acestei participari sau în care se preconizeaza proceduri recunoscute pentru reprezentarea intereselor colective, cum este cazul organismelor de standardizare oficiale.

147. Ca regula generală, trebuie să se faca o distinctie clara între stabilirea unui standard și, dacă este cazul, cercetarea-dezvoltarea aferenta, exploatarea comerciala a standardului respectiv. Acordurile cu privire la standarde ar trebui să se refere strict la atingerea obiectivelor lor, fie ca este vorba de compatibilitate tehnica sau de un anumit nivel de calitate. De exemplu, trebuie să se demonstreze foarte clar de ce este indispensabil pentru aparitia beneficiilor economice, ca un acord de diseminare a unui standard într-un sector industrial în care un singur concurent ofera o alternativa, sa oblige părțile din acord sa boicoteze alternativa.

6.4.3. Menținerea concurentei

148. Adoptarea unui standard privat de către un grup de firme care detine o pozitie dominantă, va duce la crearea unui standard industrial "de facto". Principala preocupare va fi deci ca aceste standarde să fie cat mai accesibile posibil și să fie aplicate de o maniera clar nediscriminatorie. Pentru a evita eliminarea concurentei pe piețele relevante, tertele părți trebuie să aibă acces la standard, în condiții corecte, rezonabile și nediscriminatorii.

149. Dacă organizații sau grupuri de firme private stabilesc ca un standard sau o tehnologie aflata în proprietatea lor devine un standard "de facto", concurenta va fi eliminata în cazul în care tertele părți sunt impiedicate să aibă acces la acest standard.

Capitolul VII ACORDURILE DE MEDIU

7.1. Definiție

150. Acordurile de mediu sunt cele prin care părțile se angajează sa reduca poluarea, asa cum este ea definita în legislatia mediului, sau sa indeplineasca obiective de mediu. Prin urmare, obiectivul stabilit sau masurile convenite trebuie să fie direct legate de reducerea unui poluant sau a unui tip de deseu, identificate ca facand parte din aceasta legislatie sau obiectiv. Sunt excluse acordurile care genereaza reducerea poluarii ca produs secundar al altor măsuri.

151. Acordurile de mediu pot stabili standarde cu privire la performanta de mediu a produselor, input-uri sau output-uri, sau procedeelor de productie. Dacă unele acorduri de mediu pot fi asimilate standardizarii, se vor aplica aceleasi principii de evaluare. Alte categorii posibile, cuprind acordurile incheiate între agenti economicii care activeaza la acelasi nivel comercial, prin care părțile prevad atingerea în comun a unui obiectiv de mediu, cum ar fi reciclarea anumitor materiale, reducerea noxelor sau îmbunătățirea eficientei energetice.

152. La nivelul sectoarelor industriale se elaboreaza planuri cuprinzatoare pentru respectarea obligațiilor privind colectarea și reciclarea deseurilor Aceste planuri cuprind de obicei un set complex de înțelegeri, unele având caracter orizontal, iar altele vertical. Dacă aceste înțelegeri conțin restrictii verticale, ele nu vor face obiectul prezentelor instrucțiuni.

7.2. Piețele relevante

153. Efectele trebuie evaluate pe piețele la care se referă acordul, care vor fi definite în conformitate cu Instrucțiunile privind definitia pieței relevante, în scopul stabilirii părții substantiale de piața, emise de către Consiliul Concurentei. Dacă poluantul nu este un produs, piața relevanta cuprinde piața produsului în care este inglobat poluantul. În ce priveste acordurile de colectare/reciclare, pe lângă efectele asupra pieței pe care acționează părțile ca producători sau distribuitori, trebuie evaluate și efectele asupra pieței serviciilor de colectare, care acopera potențial produsul în cauza.

7.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

154. Incheierea unor acorduri de mediu poate fi incurajata sau impusa de către autorități, în exercitarea prerogativelor lor publice. Prezentele instrucțiuni se referă numai la evaluarea care trebuie facuta, cu privire la compatibilitatea acordului cu art. 5 din lege.

7.3.1. Natura acordului

155. Unele acorduri de mediu nu se vor incadra în aria de interdictie a art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de segmentul de piața comun al părților.

156. Acest lucru se poate intampla dacă nu se impune părților nici o obligație individuala sau dacă acestea se angajează, la modul general, să contribuie la atingerea obiectivului de mediu la nivel sectorial. În acest din urmă caz, evaluarea va avea în vedere libertatea părților în ceea ce priveste mijloacele disponibile, din punct vedere economic și tehnic, în vederea atingerii obiectivului de mediu convenit. Cu cat mijloacele sunt mai variate, cu atât sunt mai puțin considerabile efectele restrictive potentiale.

157. În acelasi fel, acordurile care stabilesc performanta de mediu a produselor sau procedeelor care nu afectează considerabil produsul sau diversitatea produselor pe piața relevanta, sau a caror importanța este marginala în influentarea deciziilor de achizitii, nu se încadrează la art. 5. alin. (2) din lege. Dacă unele produse sunt interzise sau eliminate treptat de pe piața, restrictionarile nu pot fi considerate apreciabile dacă au o pondere minora pe piața geografica relevanta.

158. În sfârșit, acordurile prin care se creează o piața noua, ca de exemplu acordurile de reciclare, în general nu vor restrictiona concurenta, cu condiția și atâta timp cat părțile nu au posibilitatea de a efectua activitățile în mod independent pentru că nu exista alternative și/sau alti concurenti.

159. Acordurile de mediu se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege prin natura lor atunci când obiectivul real al cooperarii nu priveste o problemă de mediu, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel deghizat, ilegal, prin care se fixeaza preturile, se limiteaza producția sau se impart piețele, și când cooperarea este un instrument, între altele cuprinse într-un acord restrictiv mai larg, care este menit sa excluda concurentii reali sau potentiali.

7.3.2. Puterea pe piața și structura pieței

160. Acordurile de mediu care acopera o pondere insemnata a unui sector industrial se vor incadra la art. 5 alin. (1) din lege dacă restrang în mod apreciabil capacitatea părților de a concepe caracteristicile produselor lor sau tehnologia de fabricatie a acestora, conferindu-le astfel o influența reciproca asupra productiei și vanzarilor. Pe lângă restrictionarile impuse părților, acordul de mediu poate reduce sau afecta substantial nivelul productiei tertelor părți, furnizori sau cumpărători.

161. De exemplu, acordurile de mediu care pot elimina treptat sau pot afecta semnificativ un procent ridicat al vanzarilor părților, în legătură cu produsele sau procedeele lor de productie, se vor incadra la art. 5 alin. (1) dacă părțile dețin un procent semnificativ al pieței. Acelasi lucru este valabil în cazul acordurilor prin care părțile își aloca cote individuale de poluare.

162. În mod asemanator, acordurile prin care părțile, care dețin cote de piața semnificative, desemneaza un agent economic ca fiind prestatorul exclusiv de servicii de colectare/sau reciclare a produselor lor, pot și ele sa restricționeze concurenta în mod apreciabil, cu condiția existentei altor prestatori reali sau potentiali.

7.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

7.4.1 Beneficiile economice

163. Consiliul Concurentei are o abordare pozitiva a utilizarii acordurilor de mediu, ca instrument de politica pentru realizarea obiectivelor stabilite prin reglementarile specifice, cu condiția ca aceste acorduri să fie compatibile cu regulile concurentei.

164. Acordurile de mediu care intra sub incidența prevederilor art. 5 alin. (1) din lege pot genera beneficii economice care, la nivelul consumatorilor, individuali sau colectivi, prevaleaza asupra efectelor negative asupra concurentei. Pentru indeplinirea acestor condiții, trebuie să existe beneficii nete din punct de vedere al reducerii presiunii problemelor de mediu care rezultă din acord, în comparatie cu situația obisnuita în care nu se iau nici un fel de măsuri. Cu alte cuvinte, beneficiile economice scontate trebuie să aibă o pondere mai mare decat costurile.

165. Aceste costuri cuprind efectele slabirii concurentei, asociate cu costurile de conformitate pentru agentii economici operatori și/sau efectele asupra tertelor părți. Beneficiile ar putea fi evaluate în doua etape. Dacă consumatorii, în mod individual, beneficiaza periodic, în urma incheierii acordului, de o rata pozitiva a rentabilitatii nu este nevoie ca beneficiile de mediu cumulate să fie stabilite în mod obiectiv. În caz contrar, poate fi necesară o analiza cost-beneficiu pentru a evalua dacă incadrarea beneficiilor nete pentru consumatori sunt, în general, în limite rezonabile de prognoza.

7.4.2 Indispensabilitatea

166. Cu cat eficienta economica a unui acord de mediu este demonstrata mai obiectiv, cu atât mai clar fiecare prestare de serviciu poate fi considerata indispensabila pentru atingerea obiectivului de mediu, în contextul economic dat.

167. Evaluarea obiectiva a prestarilor, care la prima vedere, pot fi considerate ca nefiind strict necesare trebuie fundamentata printr-o analiza cost-eficienta, care să indice faptul ca mijloacele alternative de obtinere a beneficiilor de mediu scontate ar fi mai costisitoare din punct de vedere economic și financiar, conform unor previziuni rezonabile. De exemplu, trebuie să se demonstreze foarte clar ca o taxa unica, perceputa indiferent de costurile individuale ale colectarii deseurilor, este indispensabila pentru buna functionare a unui sistem de colectare la scara industriala.

7.4.3. Menținerea concurentei

168. Indiferent de câștigurile de mediu, de câștigurile economice și de necesitatea prestarii serviciilor respective, acordul nu trebuie să elimine concurenta din punctul de vedere al diferentierii produselor sau procedeelor, al inovatiei tehnologice sau al intrarii pe piața într-un interval scurt de timp sau, dacă este relevant, un interval de timp mediu. De exemplu, în cazul drepturilor exclusive de colectare, acordate agentului de colectare/reciclare care are concurenti potentiali, durata acestor drepturi trebuie să ia în considerare posibila aparitie a unei alternative pentru operator.

Capitolul VIII DISPOZITII FINALE

169. La data intrarii în vigoare a prezentelor Instrucțiuni, se abroga Instrucțiunile privind aplicarea

art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996

în cazul acordurilor de cooperare pe orizontala, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 591 bis din 9 august 2002.