Ordinul nr. 184/2004

Anexa Documentul de politica și strategie privind implementarea

serviciului universal în sectorul comunicațiilor electronice

1. Necesitatea implementarii serviciului universal în sectorul comunicațiilor electronice

În România, sectorul comunicațiilor a cunoscut, în ultimii ani, o evoluție deosebit de dinamica, având ca principale caracteristici ritmul constant de creștere a investițiilor și procesele de privatizare și liberalizare, pe fundalul unor evolutii tehnologice spectaculoase.

Comunicațiile reprezintă astăzi pentru România, ca și pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei naționale. Amploarea investițiilor atrase, expansiunea rapida și mai ales capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creștere economică, prin potențialul deosebit de stimulare a dezvoltării altor sectoare au transformat în ultimii douăzeci de ani comunicațiile într-unul din cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cat și la nivel global.

Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintă un obiectiv specific de importanța majoră al strategiei de dezvoltare a sectorului comunicațiilor. Instrumentele la care statul trebuie să recurgă pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple și complexe, mergand de la impunerea unor obligații de transparenta menite sa ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate până la protejarea acestora în relația cu furnizorii prin mecanismele de soluționare a litigiilor, administrate de autoritatea de reglementare. Totodată, statul trebuie să vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apărare a dreptului la viața privată în acest sector, în vederea combaterii amenintarilor specifice, inerente utilizării noilor tehnologii de comunicație, precum și la asigurarea integrității și securității rețelelor publice de comunicații electronice. De asemenea, promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie să constituie o prioritate, în spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.

În centrul oricărui program de acțiuni destinat promovării intereselor utilizatorilor finali trebuie să se afle însă definirea și implementarea unei politici și strategii de serviciu universal eficiente și coerente. Accesul la un set minim de servicii de comunicații electronice este considerat un drept fundamental al cetățenilor, esențial pentru integrarea acestora în comunitate și, în sens mai larg, în societatea informationala. Serviciile de comunicații electronice depășesc latura personală și de afaceri a comunicării, constituind un instrument esențial pentru furnizarea către public a tuturor tipurilor de informații, bunuri și servicii, atât de către administrația publică (servicii sociale, de învățământ sau medicale, de exemplu), cat și de către sectorul privat (serviciile societății informationale). Cei care nu au acces la servicii de comunicații electronice risca să fie marginalizati în societatea secolului XXI.

Totodată, asigurarea serviciului universal este un instrument eficient de promovare a coeziunii sociale, economice și culturale în cadrul comunității, cu atât mai important pentru România în contextul procesului de integrare europeană, De asemenea, dezvoltarea serviciilor de comunicații electronice încurajează o distribuție mai echilibrata a populației, având ca efect decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluarii și a traficului în marile orașe, și contribuie la estomparea diferențelor de dezvoltare dintre zonele rurale și cele urbane.

2. Reglementarea serviciului universal la nivelul Uniunii Europene

Asigurarea unui nivel determinat de calitate a serviciilor incluse în sfera serviciului universal la un tarif accesibil pentru toți utilizatorii a fost consacrată ca obiectiv al politicii comunitare în contextul adoptării pachetului de măsuri menite sa pregătească momentul liberalizarii depline a pieței de telecomunicații (liberalizarea serviciului de telefonie, 1998). Într-un mediu monopolist, unicului operator îi revenea în mod firesc obligația prestării unui serviciu de interes general, cu toate cerințele asociate acestuia, iar accesibilitatea tarifelor putea fi asigurata prin subvenționarea incrucisata între anumite categorii de servicii. O dată cu apropierea liberalizarii, un număr de state membre ale Uniunii Europene, precum și asociațiile de protecție a consumatorilor au ridicat problema capacității forțelor pieței de a satisface necesitățile de serviciu universal într-un mediu concurential, atât din punct de vedere al calității, cat și din acela al accesibilitatii. În consecința, pachetul de reglementări comunitare a fost completat cu normele referitoare la serviciul universal (Directivele 96/19/EC, 97/33/EC și 98/10/EC), care au stabilit principiul potrivit căruia un set de servicii de telecomunicații de baza trebuie să fie întotdeauna disponibil, la un nivel de calitate determinat și la un tarif accesibil, chiar dacă piața liberalizata nu l-ar furniza de la sine în acești parametri.

O dată cu revizuirea cadrului european de reglementare, finalizată prin adoptarea noului pachet de directive în anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost revizuite și grupate în

Directiva 2002/22/EC

privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice. Conform acestei directive, fiecare stat membru are obligația de a asigura disponibilitatea unui set minim de servicii pentru toți utilizatorii finali, la un preț accesibil și în condiții de calitate determinate. Directiva detaliază cerințele aferente fiecărui serviciu care intră în componenta setului minim și conține prevederi referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de către utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurării serviciului universal, finanțarea acestuia și transparenta mecanismului de finanțare, precum și la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, în lumina evolutiilor sociale, economice și tehnologice.

3. Reglementarea serviciului universal în România

3.1. Regimul anterior

Legii nr. 304/2003

În România,

Legea nr. 74/1996

a telecomunicatiilor a consacrat principiul serviciului universal ca un principiu de baza al activității de reglementare a sectorului de telecomunicații din România. În înțelesul acestei legi, principiul serviciului universal reprezenta furnizarea unui ansamblu minimal de servicii de calitate determinata, la tarife accesibile, pe întreg teritoriul tarii. Datorită faptului ca datează din 1996, această lege nu a transpus mai detaliat cerințele specifice ale legislației comunitare cu privire la serviciul universal. Din acest motiv,

Legea nr. 74/1996

nu conținea prevederi referitoare la serviciile incluse în sfera serviciului universal, la cerințele pe care acestea trebuie să le îndeplinească sau la mecanismele de finanțare a serviciului universal.

Datorită gradului redus de dezvoltare a infrastructurii de telecomunicații, s-a apelat, în scopul asigurării serviciului universal, la mecanismul impunerii obligațiilor de dezvoltare prin licenta de operare a rețelei de telefonie fixa. Pentru acoperirea costurilor generate de îndeplinirea acestor obligații, S.N.Tc. "Romtelecom" - S-A. a primit dreptul exclusiv de a furniza servicii de telefonie vocala fixa și linii de cablu închiriate până la 31 decembrie 2002.

Până la sfârșitul anului 2002 S.N.Tc, "Romtelecom" - S.A. a avut, conform licenței de operare, obligații legate de serviciul universal, concretizate în stabilirea unor obiective minime de dezvoltare, respectiv: digitalizarea graduala a rețelei și instalarea unui anumit număr de linii noi pe an până la sfârșitul anului 2002, creșterea în fiecare an a nivelului de calitate a serviciilor de telecomunicații de baza, până la aceeași dată, instalarea de telefoane publice, asigurarea de servicii privind registrele de abonati, precum și tratarea apelurilor de urgenta. O dată cu liberalizarea deplina a pieței de comunicații electronice la 1 ianuarie 2003, obligațiile de serviciu universal ale S.N.Tc. "Romtelecom" - S.A. au încetat.

3.2. Regimul instituit de

legea nr. 304/2003

Cadrul legislativ actual cu privire la serviciul universal are la baza

Legea nr. 304/2003

pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, denumita în continuare Legea serviciului universal, care transpune în plan național prevederile

Directivei 2002/22/EC

privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice.

3.2.1. Definirea serviciului universal

Conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea serviciului universal, "dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică și la tarife accesibile"

Din aceasta definiție legală rezultă trei atribute esențiale ale serviciilor incluse în sfera serviciului universal în raport cu utilizatorii finali:

a) disponibilitatea: asigurarea furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal;

b) calitatea; asigurarea unui nivel minim de calitate a serviciilor din sfera serviciului universal;

c) accesibilitatea: asigurarea unor tarife accesibile pentru serviciile din sfera serviciului universal.

3.2.2. Instituțiile abilitate să asigure implementarea serviciului universal în România

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informatiei, denumit în continuare MCTI, în calitatea sa de coordonator și garant al dezvoltării pieței de comunicații electronice din România, are atributia de a stabili politica și strategia privind implementarea serviciului universal. În acest sens, MCTI stabilește obiectivele de atins, atât pe termen scurt, cat și pe termen mediu și lung, în vederea asigurării posibilității de comunicare pentru toți cetățenii, cu respectarea principiilor transparenței, obiectivitatii, proportionalitatii și nediscriminarii și având în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurentei.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului universal, pe baza politicii și strategiei stabilite de MCTI, Autoritatea Naționala de Reglementare în Comunicații, denumita în continuare ANRC, are obligația să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. ANRC primește astfel atribuții concrete în implementarea serviciului universal, fiind instituția abilitata sa elaboreze condițiile și procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal, sa impună obligații în sarcina acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de către MCTI precum și să asigure îndeplinirea acestor obligații prin intermediul activităților de monitorizare și control.

3.2.3. Serviciile incluse în sfera serviciului universal

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea serviciului universal, "serviciile induse în sfera serviciului universal sunt:

a) furnizarea accesului la rețeaua publică de telefonie, la un punct fix;

b) serviciul de informații privind abonatii și punerea la dispoziție a registrelor abonatilor;

c) accesul la telefoanele publice cu plata,"

Pe lângă acestea, serviciul universal cuprinde și măsurile specifice pe care, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea serviciului universal, ANRC le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura ca persoanele cu handicap beneficiază de serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) în condiții similare cu cele oferite celorlalți utilizatori finali.

a) Furnizarea accesului la rețeaua publică de telefonie, la un punct fix (art. 5 din Legea, serviciului universal)

ANRC va lua toate măsurile necesare, va crea premisele și va stabili condițiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul și conectarea la un punct fix la rețele publice de telefonie și de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să poată fi satisfacute în întregime pe termen lung, în condițiile stabilite de Legea serviciului universal și de prevederile prezentului document de politica și strategie.

Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniția și de a primi apeluri telefonice locale, naționale și internaționale, de a iniția, în mod gratuit, apeluri de urgenta, inclusiv folosind numărul unic 112, și, acolo unde este posibil, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonatilor și fezabilitatea tehnologică, comunicații prin fax și comunicații de date, la o rata de transfer suficienta pentru a permite accesul funcțional la Internet. Aceasta conexiune poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în măsura în care sunt asigurate funcțiile cerute.

b) Serviciul de Informații privind abonatii și punerea la dispoziție a registrelor abonatilor (art. 6 din Legea serviciului universal)

ANRC va lua toate măsurile astfel încât furnizorii de serviciu universal desemnați sa presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sa pună la dispoziție utilizatorilor finali cel puțin un registru complet al abonatilor, în forma tiparita, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel puțin o dată pe an, iar forma acestuia se aproba în prealabil de către ANRC.

ANRC va lua de asemenea toate măsurile astfel încât furnizorii de serviciu universal desemnați sa presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sa pună la dispoziție utilizatorilor finali, inclusiv utilizatorilor de telefoane publice cu plata, cel puțin un serviciu de informații privind abonatii.

ANRC va stabili ce date vor fi puse la dispoziția publicului prin intermediul registrului abonatilor și serviciului de informații privind abonatii în condițiile prevăzute la

art. 14 din Legea nr. 676/2001

privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicatiilor.

c) Accesul la telefoanele publice cu plata (art. 7 din Legea serviciului universal)

ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal desemnați sa presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c) obligații privind asigurarea unui număr suficient de telefoane publice cu plata, a unei acoperiri geografice corespunzătoare, a accesibilitatii acestor telefoane pentru persoanele cu handicap și a unui anumit nivel de calitate a serviciilor, în vederea satisfacerii necesităților rezonabile ale utilizatorilor finali.

ANRC va asigura dreptul utilizatorilor de a iniția, în mod gratuit sl fără a folosi nici un mijloc de plată, apeluri de urgenta de la telefoanele publice cu plata, folosind numărul unic pentru apeluri de urgenta sau alte numere telefonice naționale pentru anunțarea urgentelor.

d) Măsuri specifice pentru utilizatorii cu handicap (art. 8 din Legea serviciului universal)

ANRC va impune furnizorilor de serviciu universal, dacă este cazul, obligația de a lua măsuri specifice pentru a asigura ca persoanele cu handicap beneficiază de serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) în condiții corespunzătoare de disponibilitate, calitate și accesibilitate.

3.2.4. Accesibilitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal

Accesibilitatea se defineste în raport cu o serie de factori, cum ar fi: condițiile naționale specifice (PIB/cap de locuitor), cheltuielile de utilizare a telefonului, costul relativ al utilizării serviciilor de comunicații electronice în comparatie cu alte servicii, precum și capacitatea utilizatorilor de a-și monitoriza și controla cheltuielile implicate de achiziționarea serviciilor de comunicații electronice.

Potrivit art. 9 din Legea serviciului universal, ANRC monitorizează evoluția și nivelul tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal, prestate de furnizorii de serviciu universal, în special în legătură cu nivelul general al prețurilor și al veniturilor consumatorilor.

ANRC va putea decide, în scopul creșterii accesibilitatii serviciilor, impunerea în sarcina furnizorilor de serviciu universal a uneia sau mai multora dintre următoarele obligații:

a) să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul național, având în vedere condițiile specifice (art. 9 alin. (2));

b) să respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al creșterii tarifelor (art. 9 alin. (2));

c) să ofere consumatorilor optiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiții comerciale normale (art. 9 alin. (3)), în scopul asigurării posibilității persoanelor cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale de a beneficia de serviciile de telefonie destinate publicului.

MCTI stabilește prin intermediul prezentului document de politica și strategie categoriile de persoane care beneficiază de opțiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite, aceste categorii fiind reprezentate de familiile, inclusiv persoane singure, cu venituri reduse. Astfel, ANRC va identifica, pornind de la criteriul veniturilor, acele familii, inclusiv persoane singure, cu venituri reduse care vor beneficia de astfel de optiuni sau pachete tarifare.

Condițiile în care, pe baza măsurilor adoptate de ANRC în conformitate cu prevederile prezentului document de politica și strategie, utilizatorii finali beneficiază de tarifele practicate de furnizorii de serviciu universal trebuie să fie transparente, se publică și vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de către furnizorii de serviciu universal în cauza. ANRC poate impune modificarea sau renunțarea la anumite tarife sau scheme tarifare, de asemenea ținând cont de prevederile prezentului document de politica și strategie.

Conform art. 10 din Legea serviciului universal, ANRC va lua toate măsurile pentru a se asigura ca furnizorii de serviciu universal nu vor impune abonatilor obligații privind plata unor servicii suplimentare față de cele din sfera serviciului universal pe care au obligația să le presteze sau a unor facilități suplimentare față de cele prevăzute la art. 8 sau la art. 9 alin. (3), în cazul în care acestea nu sunt necesare furnizarii acelor servicii din sfera serviciului universal sau a acelor facilități.

În cazul în care considera ca interesele utilizatorilor nu sunt protejate în mod corespunzător, ANRC este abilitata sa reglementeze condițiile în care furnizorii de serviciu universal trebuie să pună la dispoziția abonatilor, la cerere, facilități care să le permită acestora să monitorizeze și sa controleze cheltuielile ocazionate de plată tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal și sa evite deconectarea nejustificată, astfel:

a) Facturarea detaliată. ANRC va stabili, cu respectarea prevederilor

art. 10 din Legea nr. 676/2001 , informațiile minime pe care trebuie să le conțină factura detaliată care va fi emisă de către furnizorii de serviciu universal în mod gratuit. Acolo unde este cazul, ANRC va aproba oferirea de informații suplimentare față de cele mai sus menționate, în mod gratuit sau la un tarif rezonabil.

b) Restrictionarea selectiva, gratuita, a inițierii de apeluri de un anumit tip sau către anumite tipuri de numere.

c) Modalități de plată în avans. ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalități prin care consumatorii au posibilitatea de a plati în avans tariful de utilizare a rețelei publice de telefonie și a serviciilor de telefonie destinate publicului.

d) Plata esalonata a tarifelor de conectare la rețeaua publică de telefonie. ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalități prin care consumatorii au posibilitatea de a plati eșalonat, după furnizarea conexiunii, tariful de conectare la rețeaua publică de telefonie și va lua toate măsurile, conform legii, pentru ca utilizatorii sa nu fie expusi de către furnizorii de serviciu universal unor măsuri disproportionate sau discriminatorii în cazul în care întârzie plata facturilor telefonice.

În cazul categoriilor de persoane stabilite de către MCTI prin intermediul prezentului document de politica și strategie, care datorită veniturilor reduse, necesita o protecție suplimentară, ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal obligația de a oferi acestor persoane unele din următoarele facilități, aplicabile în caz de neplata a facturii telefonice, facilități care vor fi prevăzute expres în contractele încheiate cu utilizatorii finali care fac parte din aceste categorii;

a) sumele datorate de abonat sa nu fie purtătoare de dobânzi, majorări sau penalități;

b) deconectarea de la rețeaua publică de telefonie sa nu aibă loc mai devreme de expirarea termenului stabilit în prealabil de ANRC, calculat de la suspendarea furnizarii serviciului;

c) pe durata suspendării serviciului, abonatul să poată primi orice apeluri și să poată iniția numai acele apeluri care nu presupun nici o plata din partea sa;

d) reluarea furnizarii serviciului, indiferent dacă se realizează după suspendare sau după deconectare, să se facă în mod gratuit, după achitarea de către abonat a facturii a carei neplata a atras suspendarea sau deconectarea.

Conform legii, în toate cazurile, furnizorii de serviciu-universal vor putea suspenda furnizarea serviciului de telefonie destinat publicului la un punct fix, în caz de neplata a facturii telefonice, doar în urma notificării abonatului. Deconectarea de la rețeaua publică de telefonie nu va avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioada în care este permisă doar inițierea sau primirea de apeluri care nu presupun nici o plata de către abonat.

ANRC poate extinde asupra tuturor furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice obligația de a lua măsurile specifice mai sus menționate, aplicabile în cazul neplatii facturii telefonice pentru utilizarea la un punct fix a rețelei publice de telefonie.

3.2.5. Calitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal

Potrivit art. 11 din Legea serviciului universal, ANRC stabilește parametrii de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal și metodele de evaluare a respectării acestora. ANRC poate stabili parametri de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal către persoanele cu handicap.

Furnizorii de serviciu universal vor fi obligați sa transmită ANRC și sa publice informații corespunzătoare și actualizate privind modul de respectare a parametrilor de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligați să le presteze. ANRC stabilește conținutul, forma și modul de transmitere și publicare a acestor informații, pentru ca utilizatorii finali sa beneficieze de informații complete, comparabile și ușor accesibile.

ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performanță privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligați să le presteze și va monitoriza îndeplinirea de către furnizorii de serviciu universal a acestor obiective. În acest sens, ANRC poate dispune verificarea datelor privind realizarea obiectivelor de performanță printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauza, pentru a asigura exactitatea și comparabilitatea datelor furnizate de către acesta.

3.2.6. Desemnarea furnizorilor de serviciu universal

În vederea asigurării condițiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului universal prevede soluția desemnării unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, cărora li se va impune obligația de a presta unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României. Condițiile și procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de ANRC, cu respectarea principiilor eficientei, obiectivitatii, transparenței și non-discriminarii.

Orice persoană poate furniza servicii din sfera serviciului universal pe teritoriul României, contribuind din proprie inițiativă la implementarea serviciului universal, fără ca aceasta sa conducă la dobândirea calității de furnizor de serviciu universal.

3.2.7. Finanțarea obligațiilor de serviciu universal

În cazul în care estimeaza ca furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcina injusta pentru furnizorii de serviciu universal, ANRC va acționa în vederea stabilirii costului net al furnizarii acestor servicii. În acest scop, ANRC poate recurge la următoarele metode:

a) calcularea costului net, luând în considerare toate beneficiile comerciale, tangibile și intangibile, ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze;

b) stabilirea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal

În cazul în care constata, pe baza stabilirii costului net, ca prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcina injusta pentru furnizorul de serviciu universal, ANRC va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat, ANRC va implementa mecanismul de compensare a costului net al furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal, identificand furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice care au obligația să contribuie la compensare și stabilind cuantumul contribuțiilor datorate, modalitatea și termenul de plată, precum și orice alte elemente necesare în vederea funcționarii acestui mecanism, în conformitate cu prevederile prezentului document de politica și strategie.

4. Implementarea serviciului universal în România

4.1. Premise

Asa cum decurge din prevederile legii, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal pentru cetățenii României presupune asigurarea pe întreg teritoriul tarii a disponibilității, calității și accesibilitatii serviciilor din sfera serviciului universal, respectiv a accesului la rețeaua publică de telefonie la un punct fix, a serviciilor de informații privind abonatii și a registrelor abonatilor, precum și a accesului la telefoanele publice cu plata.

Abordarea problemei implementarii serviciului universal trebuie să țină seama de particularitățile situației din România față de situația existenta în alte tari europene, și în special în statele membre ale Uniunii Europene. În timp ce în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană a fost posibila desemnarea cvasi-automată ca furnizor de serviciu universal a operatorului național de rețele fixe, fost deținător al monopolului, datorită rețelei sale bine dezvoltate, care putea fi relativ ușor extinsă către orice nou utilizator, în România situația este radical diferita, datorită ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene servirea tuturor utilizatorilor poate fi realizată la costuri rezonabile, în România costurile de conectare pe termen scurt a tuturor gospodariilor la rețeaua fixa ar fi foarte mari, necesitand o extindere masiva a rețelei. În plus, o treime din teritoriul tarii este acoperit de munti, făcând și mai dificila aceasta extindere, Alte dificultăți cu care se confrunta România sunt puterea scăzută de cumpărare a populației, care are un impact negativ asupra accesibilitatii serviciului universal, și insuficienta resurselor bugetare care să acopere costurile de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, ceea ce determina necesitatea asigurării finanțării în principal de către jucatorii de pe piața.

4.2. Obiectivele politicii și strategiei privind implementarea serviciului universal

Punând în balanța condițiile concrete ale pieței românești și imperativul asigurării posibilității de comunicare pentru toți cetățenii, principalele obiective ale politicii privind implementarea serviciului universal sunt următoarele;

● Pe termen scurt:

1. Asigurarea disponibilității, calității și accesibilitatii acelor servicii din sfera serviciului universal care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului. Exemple de astfel de servicii sunt punerea la dispoziție a telecentrelor și a telefoanelor publice cu plata;

2. Asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la rețeaua publică de telefonie la un punct fix sau la un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori;

3. Asigurarea disponibilității, calității și accesibilitatii serviciilor de informații privind abonatii și a registrelor abonatilor;

● Pe termen mediu și lung:

4. Creșterea disponibilității serviciilor de telefonie la un punct fix. În România, asigurarea disponibilității serviciilor de acces la rețeaua publică de telefonie la un punct fix pe întreg teritoriul tarii, la un anumit standard de calitate, în condiții de accesibilitate pentru toți cetățenii, este un obiectiv ce poate fi îndeplinit numai pe termen mediu și lung.

Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit operatorilor de rețele mobile sa furnizeze acces la rețeaua publică de telefonie în condiții de funcționalitate similare cu cele oferite de operatorii de rețele fixe, precum și scopul principal al serviciului universal, și anume asigurarea posibilității de comunicare pentru toți cetățenii, prezentul document de politica și strategie pornește de la principiul neutralitatii tehnologice, considerând ca obiectivul asigurării accesului la rețeaua publică de telefonie la un punct fix și al furnizarii unui mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul serviciilor de telefonie fixa, cat și prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Prin urmare, obiectivele politicii și strategiei privind implementarea serviciului universal pot fi atinse în condiții de eficienta atât de operatorii de rețele fixe cat și de operatorii de rețele mobile, care vor putea deveni, astfel, furnizori de serviciu universal.

4.3. Modalitățile concrete de implementare a serviciului universal

4.3.1. Obiectivul pe termen mediu și lung

Furnizarea accesului la rețeaua publică de telefonie, la un punct fix, în condiții de disponibilitate, calitate și accesibilitate, este considerată o premisa esențială a tranzitiei către Societatea Informationala. De aceea, dacă pe termen scurt se poate aprecia ca fixarea unei tinte de penetrare similară mediei înregistrate în țările membre ale Uniunii Europene ar implica înregistrarea unor costuri nete deosebit de ridicate, pe termen mediu și lung este necesară alinierea completa la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în

Directiva 2002/22/EC

.

În acest sens, MCTI apreciază liberalizarea pieței comunicațiilor electronice ca fiind un factor esențial care va conduce, pe termen mediu și lung, la creșterea gradului de penetrare a serviciilor de telefonie la punct fix. Astfel, ANRC, prin măsurile luate, va acționa în continuare pentru eliminarea barierelor de intrare pe piața, creând cadrul pentru dezvoltarea unei concurente efective între furnizorii de servicii de comunicații electronice, ceea ce va avea ca rezultat creșterea investițiilor în infrastructura și creșterea penetrarii serviciilor de telefonie la punct fix. Totodată, creșterea concurentei pe piața și presiunea tot mai mare asupra tarifelor serviciilor de telefonie, determinata de progresul tehnic și de evoluția fenomenului de convergenta a tehnologiilor, vor duce la ajustarea tarifelor la niveluri accesibile unor paturi din ce în ce mai largi ale populației.

De asemenea, se estimeaza ca pe termen lung regiunile în care furnizarea accesului la rețeaua publică de telefonie la punct fix este neprofitabila vor deveni atractive pentru operatorii de pe piața, datorită creșterii puterii de cumpărare și a nivelului de trai.

Pe măsura ce evoluția concurentei și evoluția economico-socială de ansamblu vor duce la apropierea situației de fapt din România de limitele naturale de creștere a disponibilității serviciilor, și pe baza îndeplinirii obiectivelor pe termen scurt, care va acționa la rândul sau în aceeași direcție, va putea fi luată în considerare folosirea parțială sau chiar integrală a fondurilor disponibile pentru finanțarea creșterii în continuare a disponibilității serviciilor de telefonie la punct fix, precum și a serviciilor de Internet de banda larga (de tip broadband). De asemenea, asigurarea accesului pe scara larga la educație și cultura pentru toate categoriile sociale, prin realizarea conectarii la Internet a tuturor instituțiilor de învățământ, reprezintă un obiectiv pe termen lung. Creșterea gradului de utilizare și asigurarea calității și accesibilitatii conexiunii la Internet în toate sectoarele vieții economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de Societate Informationala, oferind întregii societăți posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informații, condiție esențială a noii direcții în care se îndreaptă România.

4.3.2. Obiectivele pe termen scurt

a) Acțiunile prioritare pe care ANRC le va duce la îndeplinire pe termen scurt se vor concentra asupra asigurării disponibilității, calității și accesibilitatii acelor servicii din sfera serviciului universal care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului. Acestea sunt:

- Instalarea de telecentre. Telecentrele reprezintă o soluție la problema furnizarii accesului la rețeaua publică de telefonie la un punct fix și oferă comunităților rurale posibilitatea de a atinge un nivel mai înalt de dezvoltare economică. Furnizarea serviciilor de acces la Internet constituie un serviciu suplimentar important ce poate fi asigurat prin intermediul telecentrelor.

- Instalarea de telefoane publice cu plata.

ANRC va analiza opțiunile și va lansa procedurile concrete de implementare, selectand acele soluții care să conducă la minimizarea costurilor nete. Procedura recomandată consta în organizarea unui mecanism competitiv de desemnare a furnizorilor de serviciu universal la nivelul unor zone de implementare ce urmează a fi definite din punct de vedere geografic și demografic, într-o maniera care să asigure selectarea celor mai eficiente proiecte în condițiile deservirii cu prioritate a localităților ce nu beneficiază de servicii de acces la rețeaua publică de telefonie la un punct fix sau de un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului precum și a celor în care penetrarea acestor servicii este deosebit de redusă. Procedura va fi neutra din punct de vedere tehnologic și va fi bazată pe criteriul celei mai mici subvenții solicitate de candidați pentru acoperirea costurilor

b) Totodată, acțiunile ce vor fi întreprinse de ANRC vor avea în vedere asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la rețeaua publică de telefonie la un punct fix sau la un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori. Astfel, pe baza criteriului veniturilor, familiile, inclusiv persoanele singure, cu venituri reduse vor putea beneficia, în limita resurselor disponibile, de;

- Acordarea unor subvenții pentru accesul la rețelele publice de telefonie la un punct fix;

- Acordarea unor facilități aplicabile în caz de neplata a facturii telefonice,

c) în al treilea rând, ANRC va urmări asigurarea disponibilității, calității și accesibilitatii serviciilor de informații privind abonatii și a registrelor abonatilor.

4.3.3. Finanțarea acțiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal

În vederea compensării costului net aferent atingerii acestor obiective, ANRC va stabili un mecanism de finanțare bazat pe o contribuție impusa unui număr cat mai mare de furnizori de pe piața. Acest mecanism prezintă mai multe avantaje: este cel mai eficient mijloc de a asigura finanțarea pentru programe destinate unor regiuni și utilizatori ținta; este cel mai transparent mecanism de finanțare; este bazat pe principiul minimei distorsionari a pieței; contribuțiile sunt proporționale și nediscriminatorii.

Mecanismul de finanțare va fi administrat de ANRC, fondurile destinate finanțării serviciilor urmând a fi identificate distinct de alte venituri administrate de aceasta instituție.

Politica MCTI pe termen scurt se focalizeaza pe creșterea disponibilității telecentrelor și telefoanelor publice, în vederea asigurării rapide, pentru toți cetățenii tarii, a unor mijloace rezonabile de acces la rețelele publice de comunicații electronice. În condițiile resurselor existente, în special construirea de telecentre reprezintă un mijloc eficient de prevenire a apariției fenomenului de excluziune socială, ținând cont de faptul ca prin intermediul acestora poate fi asigurata atât primirea de apeluri telefonice cat și furnizarea serviciilor de acces la Internet.

În același timp, politica MCTI se concentreaza, pe termen scurt, pe asigurarea accesibilitatii serviciilor de telefonie pentru o patura socială cat mai larga din rândul cetățenilor României, prin subvenționarea serviciilor de acces la rețea pentru cele mai defavorizate categorii de utilizatori. Pe aceasta baza, se preconizeaza creșterea gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie actionandu-se în direcția îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la rețeaua publică de telefonie, la un punct fix, și prevenindu-se activ apariția fenomenului de excluziune socială.

Luând în considerare aceste prioritati și ținând cont de principiile minimei atingeri aduse concurentei, nediscriminarii și proportionalitatii, în vederea colectării fondurilor necesare finanțării serviciului universal, MCTI a elaborat un program de acțiune la sfârșitul căruia politica și strategia privind implementarea serviciului universal va fi revizuită în condițiile aderării României la structurile comunitare.

Astfel, în anul 2004, ANRC va percepe de la furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de la furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului cu o cifra de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egala cu 3.000.000 euro o sumă egala cu 0,8% din cifra lor de afaceri, din care s-au scăzut în prealabil veniturile provenite din interconectare și serviciile de roaming (pentru proprii abonati), urmând ca în perioada 2005-2010 procentul să fie de 0,5%, dar nu mai mult de 2.000.000 euro pentru fiecare furnizor. În cazul în care, prin aplicarea procentului de 0,5%, vor exista furnizori a căror obligație de piața depășește 2.000.000 euro, procentul ce va fi utilizat pentru calcularea contribuțiilor furnizorilor cu o cifra de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egala cu 3.000.000 euro se va diminua astfel încât suma maxima plătită de un furnizor să fie egala cu 2.000.000 euro.

În plus, orice persoană poate contribui, din proprie inițiativă, la implementarea serviciului universal prin participarea la finanțarea mecanismului de compensare a costului net al furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal.

Ținând cont de prioritățile pe care prezentul document de politica și strategie le fixează pe termen scurt, consideram ca repartizarea optima a fondurilor totale în perioada imediat următoare este data de alocarea a:

- 45% din fondurile totale pentru finanțarea obiectivului privind asigurarea disponibilității, calității și accesibilitatii acelor servicii care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului prin intermediul instalării de telecentre;

- 35% din fondurile totale pentru finanțarea obiectivului privind asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la rețeaua publică de telefonie la un punct fix pentru familiile, inclusiv persoanele singure, al căror venit net mediu lunar pe membru de familie este mai mic de 2.460.000 lei; și

- 20% din fondurile totale pentru finanțarea obiectivului privind asigurarea disponibilității, calității și accesibilitatii acelor servicii care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului prin intermediul instalării de telefoane publice și a obiectivului privind asigurarea disponibilității, calității și accesibilitatii serviciilor de informații privind abonatii și a registrelor abonatilor.

4.3.4. Implementarea și controlul implementarii strategiei

Implementarea obiectivelor stabilite prin prezentul document de politica și strategie revine ANRC.

Pe parcursul implementarii, MCTI, va urmări aplicarea eficienta a măsurilor stabilite, prin monitorizarea continua a modului de desfășurare a acțiunilor întreprinse în direcția îndeplinirii obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendintele de schimbare și a elabora cai de acțiune adecvate noilor situații existente pe piața. Pentru a putea reactiona prompt la cerințele pieței, MCTI va pune la punct și se va baza pe un sistem de indicatori, de natura să permită identificarea tendințelor majore ale mediului social-economic și tehnologic și să asigure stabilirea celei mai eficiente strategii pornind de la evolutiile principalilor factori de influența din acest sector.

MCTI considera ca implementarea serviciului universal are un rol esențial în combaterea excluziunii sociale, în dezvoltarea regionala și, mai ales, în asigurarea posibilității de comunicare pentru toți cetățenii, inlaturand astfel barierele din calea dezvoltării structurale a societății românești spre o Societate Informationala moderna, compatibila cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care să asigure o integrare deplina și eficienta în structurile comunitare. Astfel, prezenta politica și strategie constituie un pas esențial în direcția integrării României din punct de vedere socio-economic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o noua etapa de evoluție, cea a economiei bazate pe cunoaștere.

------------