Decizia nr. 871/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Angel Traian Huminic în Dosarul nr. 6.480/62/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.332D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.781D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Vâlcea, în Dosarul nr. 2.793/90/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna consilier juridic Raluca Vântur, cu delegație depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul părții prezente și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.781D/2017 la Dosarul nr. 1.332D/2017, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la apărare. Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor

art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă , în cuprinsul dreptului la apărare este inclusă și posibilitatea exercitării căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Apreciază că recursul, cale extraordinară de atac, trebuie să poată fi exercitat și în privința hotărârilor pronunțate în apel, indiferent de natura litigiului în care au fost pronunțate, întrucât chiar și instanța de apel poate interpreta sau aplica norme de drept material în mod greșit. Mai arată că noțiunea „prin lege“, din cuprinsul

art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală , trebuie să vizeze un spectru larg de situații și să respecte principiile fundamentale prevăzute de

Constituție . Depune note scrise.

7.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă sunt excluse de la exercitarea căii de atac a recursului, având în vedere procedura specială după care se judecă astfel de litigii, care implică și celeritatea. În această materie legiuitorul a prevăzut o singură cale de atac. În ceea ce privește accesul liber la justiție arată că acesta nu implică accesul la toate gradele de jurisdicție, în acord și cu dispozițiile

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale care stabilește că statele nu sunt obligate să asigure un al doilea grad de jurisdicție decât în materie penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.

Prin Încheierea din 22 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.480/62/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Angel Traian Huminic într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost respins apelul formulat de autorul excepției de neconstituționalitate într-un litigiu de muncă.

9.

Prin Încheierea din 28 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.793/90/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Vâlcea, într-un litigiu de muncă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost admis apelul formulat în sensul obligării autoarei excepției de neconstituționalitate la plata ajutorului financiar prevăzut de contractul colectiv de muncă, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății, la care se adaugă dobânda legală.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că excluderea de la exercitarea căii de atac extraordinare a recursului a hotărârilor date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, contravine principiului constituțional al egalității în drepturi și al accesului liber la justiție. Astfel, se creează o discriminare vădită între două categorii de litigii, respectiv litigii în cadrul cărora au fost pronunțate hotărâri care pot fi supuse controlului pentru legalitate și litigii în care părțile nu au acces la un control eficient. Se apreciază că, pentru a se institui un echilibru și a nu se crea starea de discriminare între cetățeni, ar trebui eliminată dispoziția

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Posibilitatea atacării unei hotărâri cu o cale extraordinară de atac trebuie să se limiteze doar la motivele prevăzute de lege și nu trebuie să prevadă excluderi.

11.

Se mai arată că există situații în care, deși o instanță soluționează în mod definitiv un litigiu de muncă, este posibil ca acea instanță să fi pronunțat respectiva hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

12.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

15.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

16.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.332D/2017, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispozițiile

art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă , respectiv

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă . În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă

se aplică proceselor pornite începând cu 1 ianuarie 2019, potrivit

art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

pentru prorogarea unor termene prevăzute de

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016. În aceste condiții, Curtea reține că în procesul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă , având în vedere că este început în anul 2014, se aplică

art. XVIII alin. (2) teza a doua

din

Legea nr. 2/2013

[având un conținut similar cu cel al

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă ].

20.

De asemenea, deși din susținerile autorului excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.332D/2017 reiese că aceasta critică ultima teză a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă , potrivit căreia „de asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului“, litigiul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate este un litigiu de muncă, drept care Curtea va reține ca obiect al excepției sintagma „conflicte de muncă și asigurări sociale“ cuprinsă în teza întâi, precum și

teza a doua a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă .

21.

Având în vedere acestea, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „conflicte de muncă și asigurări sociale“ cuprinsă în teza întâi, precum și

teza a doua a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“

22.

Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează, potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție

și prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, și art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se invocă și

art. 14

privind interzicerea discriminării din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, constatând conformitatea acestora cu

Legea fundamentală .

24.

Prin

Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2017, și

Decizia nr. 661 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 28 februarie 2017, Curtea a reținut că textul de lege criticat reglementează cu privire la faptul că hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Potrivit

art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.“ În acest sens, potrivit

art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, „Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal“, iar

art. 214

din aceeași lege stabilește că „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.“

25.

Curtea a statuat că, în noua lege procesual civilă, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept ( art. 476 din Codul de procedură civilă ). În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, Curtea a reținut că, în conformitate cu dispozițiile

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens sunt

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994,

Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, și

Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012.

26.

Curtea a mai reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului ( Hotărârea din 26 ianuarie 2006 , pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006).

27.

De asemenea, cu privire la rațiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor de muncă, Curtea a reținut că, având în vedere specificul și implicațiile lor sociale, conflictele de muncă se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestora două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac. Nicio dispoziție constituțională sau reglementare internațională nu stabilește gradele de jurisdicție și numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuțiile exclusive ale legiuitorului național. Ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situația deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, stabilirea unor reguli diferențiate în această materie nu are semnificația instituirii unor privilegii ori discriminări.

28.

Totodată, Curtea, prin

Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, a reținut că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, precum în cazul de față (a se vedea mutatis mutandis

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, paragraful 24).

29.

Având în vedere aceste considerente, nu se poate susține că dispozițiile care reglementează numai posibilitatea formulării apelului în cazul conflictelor de muncă ar contraveni dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

30.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angel Traian Huminic în Dosarul nr. 6.480/62/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Vâlcea, în Dosarul nr. 2.793/90/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că sintagma „conflicte de muncă și asigurări sociale“ cuprinsă în

teza întâi , precum și

teza a doua a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2018.