Convenția din 11 aprilie 1980
asupra contractelor de vînzare internationala de mărfuri
prezumat în vigoare
ținînd seama de obiectivele generale înscrise în rezoluțiile privind instaurarea unei noi ordini economice internaționale pe care le-a adoptat Adunarea generală la a 6-a sesiune extraordinară,
considerind ca dezvoltarea comerțului internațional, pe baza egalității și avantajului reciproc, este un element important în promovarea relațiilor de prietenie între state,
apreciind ca adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vînzare internationala de mărfuri și compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice și juridice va contribui la eliminarea obstacolelor juridice în schimburile internaționale și va favoriza dezvoltarea comerțului internațional,
au convenit cele ce urmează:
*) Traducere
Statele părți la prezenta convenție,
Partea I Domeniul de aplicare și dispoziții generale
Capitolul 1 Domeniul de aplicare
Articolul 1
1. Prezenta convenție se aplică contractelor de vînzare de mărfuri între părți care își au sediul în state diferite:
a) cînd aceste state sînt state contractante; sau
b) cînd normele de drept internațional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.
2. Nu se tine seama de faptul ca părțile au sediul în state diferite, dacă acest fapt nu rezultă nici din contract, nic din tranzacții anterioare între părți, nici din informații furnizate de ele în orice moment anterior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului.
3. Nici naționalitatea părților, nici caracterul civil și comercial al părților contractului nu sînt luate în considerare pentru aplicarea prezentei convenții.
Articolul 2
Prezenta convenție nu cirmuieste vînzările:
a) de mărfuri cumpărate pentru folosință personală, familială sau casnica, în afară de cazul în care vînzătorul, în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a știut sau nu s-a considerat ca știe ca aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de folosință;
b) la licitații;
c) de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de către autoritățile judiciare;
d) de valori mobiliare, efecte de comerț și monede;
e) de nave, vapoare, aeroglisoare și aeronave;
f) de electricitate.
Articolul 3
1. Sînt considerate vinzari contractele de furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate sau produse, în afară de cazul în care partea care le comanda furnizează o parte esențială din elementele materiale necesare acestei fabricari sau produceri.
2. Prezenta convenție nu se aplică contractelor la care partea preponderenta a obligației părții care furnizează mărfurile consta în furnizarea manoperei sau a altor servicii.
Articolul 4
Prezenta convenție cirmuieste exclusiv formarea contractului de vînzare și drepturile și obligațiile la care un astfel de contract da naștere între vinzator și cumpărător. În special, în afară dispozițiilor contrare exprese ale prezentei convenții, aceasta nu privește:
a) validitatea contractului, nici a vreuneia din clauzele sale și, cu atît mai puțin, cea a uzantelor;
b) efectele pe care contractul poate să le aibă asupra proprietății mărfurilor vîndute.
Articolul 5
Prezenta convenție nu se aplică răspunderii vinzatorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de către mărfuri.
Articolul 6
Părțile pot sa excludă aplicarea prezentei convenții sau, sub rezerva dispozițiilor art. 12, sa deroge de la oricare din dispozițiile sale sau să le modifice efectele.
Capitolul 2 Dispoziții generale
Articolul 7
1. La interpretarea prezentei convenții se va ține seama de caracterul sau internațional și de necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma, precum și de a asigura respectul bunei-credințe în comerțul internațional.
2. Problemele privind materiile cirmuite de prezenta convenție și care nu sînt rezolvate în mod expres de către ea, vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care ea se inspira sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilă în temeiul normelor de drept internațional privat.
Articolul 8
1. În scopurile prezentei convenții, indicațiile și celelalte manifestări ale unei părți trebuie interpretate după intenția acesteia, cînd cealaltă parte cunoștea sau nu poate să ignore aceasta intenție.
2. Dacă paragraful precedent nu este aplicabil, indicațiile și celelalte manifestări ale unei părți trebuie interpretate potrivit cu semnificatia pe care le-ar fi acordat-o o persoană rezonabila, cu aceeași pregătire ca cealaltă parte, aflată în aceeași situație.
3. Pentru determinarea intentiei unei părți sau a ceea ce ar fi înțeles o persoană rezonabila, trebuie să se țină seama de circumstanțele pertinente, îndeosebi de negocierile care au putut avea loc între părți, de obisnuintele care s-au stabilit între ele, de uzante și de întreg comportamentul ulterior al părților.
Articolul 9
1. Părțile sînt legate prin uzanțele la care ele au consimțit și de obisnuintele care s-au stabilit între ele.
2. În afară de convenția contrară a părților acestea sînt considerate ca s-au referit în mod tacit în contract și pentru formarea sa, la orice uzanta pe care o cunoșteau sau ar fi trebuit sa o cunoască și care, în comerțul internațional, este larg cunoscută și în mod regulat respectata de către părțile la contracte de același tip în ramura comercială avută în vedere.
Articolul 10
În scopurile prezentei convenții:
a) dacă o parte are mai multe sedii, se ia în considerație sediul care are cea mai strinsa legătură cu contractul și executarea sa, ținînd seama de circumstanțele cunoscute sau avute în vedere de către părți în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului;
b) dacă o parte nu are sediu, reședința sa obișnuită îi tine locul.
Articolul 11
Contractul de vînzare nu trebuie să fie încheiat, nici constatat în scris și nu este supus nici unei ale condiții de forma. El poate fi probat prin orice mijloace inclusiv prin martori.
Articolul 12
Orice dispoziție a art. 11, a art. 29 sau a părții a II-a a prezentei convenții, care autoriza alta forma decît forma scrisă, fie pentru încheierea sau pentru modificarea ori rezilierea pe cale amiabila a unui contract de vînzare, fie pentru orice oferta, acceptare sau alta manifestare de intenție, nu se aplică decît dacă una din părți are sediul într-un stat contractant care a făcut o declarație în conformitate cu art. 96 din prezenta convenție. Părțile nu pot deroga de la prezentul articol, nici să-i modifice efectele.
Articolul 13
În aplicarea prezentei convenții, termenul înscris cuprinde, de asemenea, comunicările adresate prin telegrama sau prin telex.
Partea II Formarea contractului
Articolul 14
1. O propunere de încheiere a unui contract adresată uneia sau mai multor persoane determinate constituie oferta, dacă este suficient de precisa și denota voința autorului ei de a se angaja în caz de acceptare. O propunere este suficient de precisa în cazul în care denumeste mărfurile și, expres sau implicit, stabilește cantitatea și prețul sau da indicații care permit să le determine.
2. O propunere adresată unor persoane nedeterminate este considerată numai ca o invitație de a oferta, în afară de cazul în care persoana care a făcut propunerea nu a indicat în mod clar contrariul.
Articolul 15
1. O oferta produce efecte cînd ajunge la destinatar.
2. O oferta, chiar dacă este irevocabilă, poate fi retractata dacă retractarea ajunge la destinatar înainte sau în același timp cu oferta.
Articolul 16
1. O oferta poate fi revocată pînă la încheierea contractului dacă revocarea soseste la destinatar înainte ca acesta sa fi expediat acceptarea.
2. Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocată:
a) dacă ea prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau în alt fel, ca este irevocabilă; sau
b) dacă era rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca irevocabilă și dacă a acționat în consecința.
Articolul 17
O oferta, chiar irevocabilă, încetează cînd neacceptarea sa ajunge la ofertant.
Articolul 18
1. O declarație sau o alta manifestare a destinatarului care exprima acordul sau la o ofertă constituie acceptare. Tacerea sau inactiunea prin ele însele nu pot constitui acceptare.
2. Acceptarea unei oferte produce efecte în momentul în care indicația de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte dacă aceasta indicație nu parvine ofertantului în termenul pe care l-a stipulat sau, în lipsa unei astfel de stipulații, într-un termen rezonabil, ținînd seama de împrejurările tranzacției și de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O oferta verbală trebuie să fie acceptată imediat, în afară de cazul în care împrejurările implica contrariul.
3. Totuși, dacă în temeiul ofertei, al obisnuintelor care s-au stabilit între părți sau al uzantelor, destinatarul ofertei poate arata ca o accepta prin îndeplinirea uni act care se referă, de exemplu, la expedierea mărfurilor, sau la plata prețului, fără a-l comunică ofertantului, acceptarea produce efecte în momentul în care acest act este îndeplinit, în măsura în care este în termenul prevăzut de paragraful precedent.
Articolul 19
1. Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conține completări, limitări sau alte modificări este o respingere a ofertei și constituie o contraoferta.
2. Totuși, un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conține elemente complementare sau diferite care nu altereaza în mod substanțial termenii ofertei, constituie o acceptare, în afară de cazul în care ofertantul, fără întîrziere nejustificată, a relevat verbal diferențele sau a adresat un aviz în acest scop. Dacă nu a făcut-o, termenii contractului sînt cei ai ofertei, cu modificările cuprinse în acceptare.
3. Elementele complementare sau diferite privind îndeosebi prețul, plata, calitatea și cantitatea mărfurilor, locul și momentul predării, întinderea responsabilității unei părți față de cealaltă sau rezolvarea litigiilor, sînt considerate ca alterind în mod substanțial termenii ofertei.
Articolul 20
1. Termenul de acceptare stabilit de ofertant într-o telegrama sau scrisoare începe să curgă din momentul în care telegrama este predată pentru expediere sau de la data care apare pe scrisoare ori, în lipsa de la data menționată pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul îl stabilește prin telefon, prin telex sau prin alte mijloace de comunicare instantanee, începe să curgă din momentul în care oferta parvine destinatarului.
2. Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare care cad în perioada în care curge termenul de acceptare sînt cuprinse în calculul acestui termen. Totuși, dacă notificarea nu poate fi remisă la adresa ofertantului în ultima zi a termenului, pentru ca aceasta cade într-o zi de sărbătoare sau nelucrătoare de la sediul ofertantului, termenul este prelungit pînă la prima zi lucrătoare care urmează.
Articolul 21
1. O acceptare tardivă produce totuși efecte ca acceptare dacă ofertantul, fără întîrziere, îl informează verbal pe destinatar sau îi adresează un aviz în acest scop.
2. Dacă scrisoarea sau alt înscris conținînd o acceptare tardivă denota ca a fost expediată în astfel de condiții încît, dacă transmiterea ar fi fost regulată, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivă produce efecte ca o acceptare, în afară de cazul în care fără întîrziere, ofertantul îl informează verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit caducă sau dacă îi adresează un aviz în acest scop.
Articolul 22
Acceptarea poate fi retractata dacă retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în acel moment.
Articolul 23
Contractul este încheiat în momentul în care acceptarea unei oferte produce efecte în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții.
Articolul 24
În scopurile prezentei părți a convenției, o ofertă, o declarație de acceptare sau orice alta manifestare de intenție ajunge la destinatar cînd este facuta verbal sau este predată destinatarului însuși prin orice mijloace, la sediul sau, la adresa sa poștală sau, dacă nu are sediu sau adresa poștală, la reședința sa obișnuită.
Partea III Vînzarea mărfurilor
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 25
O contravenție la contract săvîrșită de una din părți este esențială cînd ea cauzează celeilalte părți un prejudiciu prin care o priveaza în mod substanțial de ceea ce aceasta era în drept sa aștepte de la contract, în afară de cazul în care partea în culpa nu a prevăzut un astfel de rezultat, iar o persoană rezonabila, cu aceeași pregătire și aflată în aceeași situație, nu l-ar fi prevăzut nici ea.
Articolul 26
O declarație de rezolvare a contractului nu are efect decît dacă este facuta prin notificare către cealaltă parte.
Articolul 27
În afară unei dispoziții contrare exprese în prezenta parte a convenției, dacă o notificare, cerere sau alta comunicare este facuta de o parte la contract, în conformitate cu prezenta parte și prin mijloace adecvate împrejurărilor, o întîrziere sau o eroare în transmiterea comunicării sau faptul ca ea nu a ajuns la destinație nu priveaza pe acea parte contractantă de dreptul de a se prevala de ea.
Articolul 28
Dacă, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, o parte are dreptul sa ceara celeilalte părți executarea unei obligații, un tribunal nu este ținut sa dispună executarea în natura decît dacă o face în temeiul propriului sau drept pentru contracte de vînzare asemănătoare, necirmuite de prezenta convenție.
Articolul 29
1. Un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al părților.
2. Un contract scris care conține o dispoziție ce stipulează ca orice modificare sau reziliere amiabila trebuie facuta în scris, nu poate fi modificat sau reziliat în mod amiabil într-o alta forma. Totuși comportarea unei părți poate împiedica invocarea unei astfel de dispoziții dacă cealaltă parte s-a întemeiat pe acesta comportare.
Capitolul 2 Obligațiile vinzatorului
Articolul 30
Vînzătorul se obliga, în condițiile prevăzute de contract și de prezenta convenție, sa predea mărfurile, sa transfere proprietatea acestora și, dacă este cazul, sa remită documentele referitoare la marfa.
Secțiunea I Predarea mărfurilor și remiterea documentelor
Articolul 31
Dacă vînzătorul nu este ținut sa predea mărfurile într-un loc special, obligația sa de predare consta:
a) cînd contractul de vînzare implica transportul mărfurilor - în remiterea mărfurilor primului transportator pentru a le transmite cumpărătorului;
b) cînd, în cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se referă la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat ori produs și cînd, în momentul încheierii contractului, părțile stiau ca mărfurile se găseau sau trebuiau fabricate ori produse într-un loc special - în punerea mărfurilor la dispoziția cumpărătorului în acel loc;
c) în celelalte cazuri - în punerea mărfurilor la dispoziția cumpărătorului în locul în care vînzătorul avea sediul sau la momentul încheierii contractului.
Articolul 32
1. Dacă, în conformitate cu contractul sau prezenta convenție, vînzătorul remite mărfurile unui transportator și dacă mărfurile nu sînt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv pe mărfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte mijloace, vînzătorul trebuie să trimită cumpărătorului un aviz de expediție care specifică mărfurile.
2. Dacă vînzătorul este ținut sa ia măsuri pentru transportul mărfurilor, el trebuie să încheie contractele necesare pentru ca transportul să fie efectuat pînă la locul prevăzut, cu mijloacele de transport adecvate împrejurărilor și în condițiile obișnuite pentru un astfel de transport.
3. Dacă vînzătorul nu este ținut sa subscrie el însuși o asigurare pe timpul transportului, el trebuie să furnizeze cumpărătorului la cererea acestuia, toate informațiile de care dispune și care-i sînt necesare încheierii acestei asigurări.
Articolul 33
Vînzătorul trebuie să predea mărfurile:
a) dacă o dată este fixată prin contract sau determinabilă prin referire la contract, la această dată;
b) dacă o perioadă de timp este fixată prin contract sau determinabilă prin referire la contract, în orice moment în cursul acestei perioade, în afară de cazul în care din împrejurări nu rezultă ca alegerea datei revine cumpărătorului; sau
c) în toate celelalte cazuri, într-un termen rezonabil calculat de la încheierea contractului.
Articolul 34
Dacă vînzătorul este ținut sa remită documentele care se referă la mărfuri, el trebuie să execute aceasta obligație la momentul, în locul și în forma prevăzute de contract. În caz de remitere anticipata, vînzătorul păstrează, pînă la momentul prevăzut pentru remitere, dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu condiția ca exercițiul acestui drept sa nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente nici cheltuieli nerezonabile.
Totuși, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenție.
Secțiunea II Conformitatea mărfurilor și drepturile sau pretențiile terților
Articolul 35
1. Vînzătorul trebuie să predea mărfuri a căror cantitate, calitate și tip corespund celor prevăzute în contract și al căror ambalaj sau condiționare corespunde celui prevăzut în contract.
2. În afară de cazul în care părțile au convenit altfel, mărfurile nu sînt conforme cu contractul decît dacă:
a) sînt adecvate intrebuintarilor la care servesc în mod obișnuit mărfuri de același tip;
b) sînt adecvate oricărei intrebuintari speciale care a fost adusă, expres sau tacit, la cunoștința vinzatorului, în momentul încheierii contractului, în afară de cazul în care rezultă din împrejurări ca cumpărătorul le-a lăsat la competența ori aprecierea vinzatorului sau ca era rezonabil din partea lui sa o facă;
c) poseda calitățile unei marfi pe care vînzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca esantion sau model;
d) sînt ambalate sau condiționate în modul obișnuit pentru mărfurile de același tip sau, în lipsa unui mod obișnuit, într-o maniera adecvată pentru a le conserva și proteja.
3. Vînzătorul nu este răspunzător, în sensul alin. a) - d) ale paragrafului precedent, de o lipsa de conformitate pe care cumpărătorul o cunoștea sau nu o putea ignora în momentul încheierii contractului.
Articolul 36
1. Vînzătorul este răspunzător, în conformitate cu contractul și prezenta convenție, de orice lipsa de conformitate care exista în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător, chiar dacă aceasta lipsa nu apare decît ulterior.
2. Vînzătorul este, de asemenea, răspunzător de orice lipsa de conformitate care apare după momentul indicat în paragraful precedent și care este imputabilă neexecutării oricărei obligații ale sale, inclusiv celei de garanție potrivit cu care, în timpul unei anumite perioade, mărfurile vor rămîne adecvate intrebuintarilor lor normale ori unei intrebuintari speciale sau vor păstra calitățile ori caracteristicile specificate.
Articolul 37
În caz de predare anticipata, vînzătorul are dreptul, pînă la data prevăzută pentru predare, fie sa predea partea sau cantitatea lipsa, sau mărfuri noi care să înlocuiască mărfurile neconforme cu contractul, fie sa repare orice lipsa de conformitate a mărfurilor cu condiția ca exercițiul acestui drept sa nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totuși, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese, potrivit cu prezenta convenție.
Articolul 38
1. Cumpărătorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cît se poate mai scurt, ținînd seama de împrejurări.
2. În cazul în care contractul implica transportul mărfurilor, examenul poate fi aminat pînă la sosirea lor la destinație.
3. Dacă mărfurile sînt redirijate sau reexpediate de cumpărător fără ca sa fi avut în mod rezonabil posibilitatea să le examineze și dacă, în momentul încheierii contractului, vînzătorul cunoștea sau ar fi trebuit sa cunoască posibilitatea acestei redirijari, sau reexpedieri, examinarea poate fi amînată pînă la sosirea mărfurilor la noua lor destinație.
Articolul 39
1. Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate dacă nu o denunta vinzatorului, precizînd natura defectului, într- un termen rezonabil, calculat din momentul în care l-a constatat sau ar fi trebuit sa-l constate.
2. În toate cazurile, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate, dacă nu o denunta cel mai tirziu într-un termen de 2 ani, calculat de la data la care mărfurile i-au fost remise în mod efectiv, excepțind cazul în care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garanții contractuale.
Articolul 40
Vînzătorul nu poate să se prevaleze de dispozițiile articolelor 38 și 39 dacă lipsa de conformitate se referă la fapte pe care le cunoștea sau pe care nu putea să le ignore și pe care nu le-a arătat cumpărătorului.
Articolul 41
Vînzătorul trebuie să predea mărfurile libere de orice drept sau pretentie a unui terț, excepțind cazul în care cumpărătorul accepta sa preia mărfurile în aceste condiții. Totuși, dacă acest drept sau aceasta pretentie este intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuală, obligația vinzatorului este cirmuita de art. 42.
Articolul 42
1. Vînzătorul trebuie să predea mărfurile libere de orice drept sau pretentie a unui terț intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuală, pe care le cunoștea sau nu putea să le ignore în momentul încheierii contractului, cu condiția ca acest drept sau aceasta pretentie să fie intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuală:
a) În temeiul legii statului unde mărfurile trebuie să fie vîndute sau utilizate, dacă părțile au avut în vedere, în momentul încheierii contractului, ca mărfurile vor fi revindute sau utilizate în acest stat; sau
b) în toate celelalte cazuri, în temeiul legii statului în care cumpărătorul își are sediul.
2. În cazurile următoare, vînzătorul nu este ținut de obligația prevăzută la paragraful precedent:
a) la momentul încheierii contractului, cumpărătorul cunoștea sau nu putea sa ignore existenta dreptului sau a pretenției; sau
b) dreptul sau pretenția rezultă din faptul vinzatorului de a se fi conformat planurilor tehnice, desenelor, formulelor sau altor specificății analoage furnizate de cumpărător.
Articolul 43
1. Cumpărătorul pierde dreptul de a se prevala de dispozițiile art. 41 și 42 dacă nu denunta vinzatorului dreptul sau pretenția terțului, precizînd natura acestui drept sau acestei pretenții, într-un termen rezonabil calculat din momentul în care le-a cunoscut sau ar fi trebuit să le cunoască.
2. Vînzătorul nu poate să se prevaleze de dispozițiile paragrafului precedent dacă el cunoștea dreptul sau pretenția terțului și natura sa.
Articolul 44
Independent de dispoziția paragrafului 1 al art. 39 și ale paragrafului 1 al art. 43, cumpărătorul poate reduce prețul în conformitate cu art. 50 sau poate cere daune-interese, excepțind cîștigul nerealizat, dacă el are o scuza rezonabila de a nu fi procedat la denunțarea cerută.
Secțiunea III Mijloacele de care dispune cumpărătorul în caz de contravenție la contract de către vinzator
Articolul 45
1. Dacă vînzătorul nu a executat oricare din obligațiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenție, cumpărătorul este îndreptățit:
a) sa exercite drepturile prevăzute la art. 46 - 52;
b) sa ceara daune-interese prevăzute la art. 74 - 77;
2. Cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese dacă își exercită dreptul de a recurge la un alt mijloc.
3. Nici un termen de grație nu poate fi acordat vinzatorului de către judecător sau arbitru cînd cumpărătorul se prevalează de unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenție la contract.
Articolul 46
1. Cumpărătorul poate cere vinzatorului executarea obligațiilor sale, excepțind cazul în care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceasta cerere.
2. Dacă mărfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpărătorul nu poate cere vinzatorului predarea unor mărfuri de înlocuire decît dacă lipsa de conformitate constituie o contravenție esențială la contract și dacă aceasta predare este cerută în momentul denunțării lipsei de conformitate în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la acesta denunțare.
3. Dacă mărfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpărătorul poate cere vinzatorului sa repare lipsa de conformitate, în afară de cazul în care acesta ar fi nerezonabil, ținînd seama de toate împrejurările. Reparația trebuie cerută în momentul denunțării lipsei de conformitate, facuta în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la aceasta denunțare.
Articolul 47
1. Cumpărătorul poate acorda vinzatorului un termen suplimentar, de o durată rezonabila, pentru executarea obligațiilor sale.
2. Excepțind cazul în care a primit de la vinzator o notificare prin care-l informează că nu-și va executa obligațiile în termenul astfel acordat, cumpărătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de vreunul din mijloacele de care dispune în caz de contravenție la contract.
Totuși, prin acest fapt, cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere daune - interese pentru întîrziere de executare.
Articolul 48
1. Sub rezerva art. 49, vînzătorul poate, chiar după data predării, sa repare pe cheltuiala sa orice lipsa a obligațiilor sale, cu condiția ca aceasta sa nu atragă o întîrziere nerezonabila și sa nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente nerezonabile, nici incertitudini în ce privește rambursarea de către vinzator a cheltuielilor făcute de cumpărător. Totuși, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenție.
2. Dacă vînzătorul cere cumpărătorului să-i comunice dacă accepta executarea, iar cumpărătorul nu îi răspunde într-un termen rezonabil, vînzătorul poate să-și execute obligațiile în termenul pe care l-a indicat în cerere.
Cumpărătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de un mijloc incompatibil cu executarea obligațiilor de către vinzator.
3. Cînd vînzătorul notifica cumpărătorului intenția de a-și executa obligațiile într-un termen determinat, este prezumat ca a cerut cumpărătorului să-i comunice hotărîrea sa în conformitate cu paragraful precedent.
4. O cerere sau o notificare facuta de vinzator, în temeiul paragrafelor 2 sau 3 ale prezentului articol, nu produce efecte decît dacă a fost primită de către cumpărător.
Articolul 49
1. Cumpărătorul poate declara contractul rezolvat:
a) dacă neexecutarea de către vinzator a oricăreia dintre obligațiile ce rezultă pentru el din contract sau din prezenta convenție constituie o contravenție esențială la contract; sau
b) în caz de nepredare, dacă vînzătorul nu preda mărfurile în termenul suplimentar acordat de cumpărător în conformitate cu paragraful 1. al art. 47 sau dacă declara că nu le va preda în termenul astfel acordat.
2. Totuși, cînd vînzătorul a predat mărfurile, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a rezolva contractul dacă nu a făcut-o:
a) în caz de predare tardivă într-un termen rezonabil calculat din momentul în care a știut ca predarea a fost efectuată;
b) în cazul unei contravenții, alta decît predarea tardivă, într-un termen rezonabil;
i) calculat din momentul în care a cunoscut sau trebuia sa cunoască aceasta contravenție;
îi) după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de cumpărător în conformitate cu paragraful 1 al art. 47 sau după ce vînzătorul a declarat că nu-și va executa obligațiile în acest termen suplimentar; sau
iii) după expirarea oricărui termen suplimentar indicat de vinzator în conformitate cu paragraful 2 al art. 48 sau după ce cumpărătorul a declarat că nu va accepta executarea.
Articolul 50
În caz de lipsa de conformitate a mărfurilor cu contractul, chiar dacă prețul a fost sau nu plătit, cumpărătorul poate reduce prețul proporțional cu diferența între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării și valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment. Totuși, dacă vînzătorul repara orice deficienta a obligațiilor sale, în conformitate cu art. 37 ori art. 448, sau dacă cumpărătorul refuza sa accepte executarea de către vinzator, în conformitate cu aceste articole, cumpărătorul nu poate reduce prețul.
Articolul 51
1. Dacă vînzătorul nu preda decît o parte din mărfuri sau dacă numai o parte din mărfurile predate este conformă cu contractul, art. 46-50 se aplică în ce privește partea lipsa sau neconforma.
2. Cumpărătorul nu poate să declare contractul rezolvat în totalitatea sa decît dacă neexecutarea parțială sau lipsa de conformitate constituie o contravenție esențială la contract.
Articolul 52
1. Dacă vînzătorul preda mărfurile înainte de data stabilită, cumpărătorul are facultatea de a le prelua sau de a le refuza.
2. Dacă vînzătorul preda o cantitate superioară celei prevăzute de contract, cumpărătorul poate accepta sau refuza preluarea cantității predate excedentar. În cazul în care cumpărătorul accepta sa o preia integral sau parțial, trebuie să o plătească la prețul din contract.
Capitolul 3 Obligațiile cumpărătorului
Articolul 53
Cumpărătorul se obliga, în condițiile prevăzute de contract și de prezenta convenție, sa plătească prețul și sa preia mărfurile predate.
Secțiunea 1 Plata prețului
Articolul 54
Obligația cumpărătorului de a plati prețul o cuprinde pe aceea de a lua măsurile și de a îndeplini formalitățile destinate să permită plata prețului, care sînt prevăzute de contract sau de legi și reglementări.
Articolul 55
Dacă vînzarea este valabil încheiată fără ca prețul mărfurilor vîndute sa fi fost determinat în contract, în mod expres sau implicit, sau printr-o dispoziție care permite să fie determinat, părțile sînt reputate, în lipsa unor indicații contrare, ca s-au referit în mod tacit la prețul practicat în mod obișnuit în momentul încheierii contractului, în ramura comercială respectiva, pentru aceleași mărfuri vîndute în împrejurări comparabile.
Articolul 56
Dacă prețul este stabilit în raport de greutatea mărfurilor, greutatea neta este cea care, în caz de indoiala, determina acest preț.
Articolul 57
1. În cazul în care cumpărătorul nu este ținut sa plătească prețul într-un alt loc deosebit, el trebuie plătit vinzatorului:
a) la sediul acestuia; sau
b) dacă plata trebuie facuta contra remiterii mărfurilor sau documentelor, la locul acestei remiteri.
2. Vînzătorul trebuie să suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii plății care rezultă din schimbarea domiciliului sau după încheierea contractului.
Articolul 58
1. În cazul în care cumpărătorul nu este ținut sa plătească prețul într-un alt moment determinat, trebuie să-l plătească în momentul în care, în conformitate cu contractul și prezenta convenție, vînzătorul pune la dispoziția sa, fie mărfurile, fie documentele reprezentative ale mărfurilor. Vînzătorul poate face din plata o condiție a remiterii mărfurilor sau a documentelor.
2.În cazul în care contractul implica transportul mărfurilor, vînzătorul poate face expedierea sub condiția ca acestea sau documentele lor reprezentative sa nu fie remise cumpărătorului decît contra plății prețului.
3. Cumpărătorul nu este ținut de plată prețului înainte de a fi avut posibilitatea sa examineze mărfurile, în afară de cazul în care modalitățile de predare sau de plată pe care le-au convenit părțile nu-i lasă aceasta posibilitate.
Articolul 59
Cumpărătorul trebuie să plătească prețul la data stabilită prin contract sau care rezultă din contract și din prezenta convenție, fără a fi necesară nici o cerere sau alta formalitate din partea vinzatorului.
Secțiunea II
Articolul 60
Obligația cumpărătorului de a prelua predarea consta:
a) în îndeplinirea oricărui act care se poate aștepta în mod rezonabil din partea lui pentru a permite vinzatorului să efectueze predarea; și
b) în preluarea mărfurilor.
Secțiunea III Mijloacele de care dispune vînzătorul în caz de contravenție la contract din partea cumpărătorului
Articolul 61
1. În cazul în care cumpărătorul nu a executat oricare din obligațiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenție, vînzătorul este îndreptățit sa:
a) exercite drepturile prevăzute la art. 62-65;
b) ceara daunele-interese prevăzute la art. 74-77.
2. Vînzătorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese cînd își exercită dreptul de a recurge la un alt mijloc.
3. Nici un termen de grație nu poate fi acordat cumpărătorului de către judecător sau arbitru cînd vînzătorul se prevalează de unul din mijloacele de care el dispune în caz de contravenție la contract.
Articolul 62
Vînzătorul poate să ceara cumpărătorului plata prețului, preluarea mărfii predate sau executarea altor obligații ale cumpărătorului, în afară de cazul în care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri.
Articolul 63
1. Vînzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea obligațiilor sale.
2. În afară de cazul în care a primit de la cumpărător o notificare prin care îl informează că nu-și va executa obligația în termenul astfel acordat, vînzătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de nici unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenție la contract.
Totuși, vînzătorul nu pierde, prin acest fapt, dreptul de a cere daune - interese pentru intirzierea în executare.
Articolul 64
1. Vînzătorul poate să declare contractul rezolvat:
a) dacă neexecutarea de către cumpărător a oricărei obligații ce rezultă pentru el din contract sau din prezenta convenție constituie o contravenție esențială la contract; sau
b) în cazul în care cumpărătorul nu-și executa obligația de plată a prețului sau nu preia mărfurile predate în termenul suplimentar acordat de vinzator în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau dacă declara că nu o va face în termenul astfel acordat.
2. Totuși, cînd cumpărătorul a plătit prețul, vînzătorul este decăzut din dreptul de a declara contractul rezolvat, dacă nu a făcut-o:
a) În caz de executare tardivă de către cumpărător, înainte de a fi știut ca executarea a avut loc; sau
b) În cazul unei alte contravenții a cumpărătorului decît executarea tardivă, într-un termen rezonabil:
i) calculat din momentul în care vînzătorul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască aceasta contravenție; sau
îi) după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de vinzator în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau după ce cumpărătorul a declarat că nu-și va executa obligațiile în acest termen suplimentar.
Articolul 65
1. În cazul în care contractul prevede că cumpărătorul trebuie să specifice forma, măsura sau alte caracteristici ale mărfurilor și nu face aceasta specificare la data convenită sau într-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vinzatorului acesta poate, fără a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, să efectueze singur aceasta specificare, potrivit cu nevoile cumpărătorului care i-ar putea fi cunoscute.
2. Dacă vînzătorul singur efectuează specificarea, trebuie să i-o comunice cumpărătorului și să-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferita. Dacă, după primirea comunicării vinzatorului, cumpărătorul nu folosește aceasta posibilitate în termenul astfel acordat, specificarea facuta de vinzator este definitivă.
Capitolul 4 Transferul riscurilor
Articolul 66
Pierderea sau deteriorarea mărfurilor survenită după transferul riscurilor către cumpărător, nu-l eliberează pe acesta de obligația de plată a prețului, excepțind cazul în care aceste evenimente sînt datorate unui fapt al vinzatorului.
Articolul 67
1. Cînd contractul de vînzare implica transportul mărfurilor, iar vînzătorul nu este ținut să le remită într-un loc determinat, riscurile sînt transferate cumpărătorului de la remiterea mărfurilor primului transportator pentru a le transmite cumpărătorului în conformitate cu contractul de vînzare. Cînd vînzătorul este ținut sa remită mărfurile transportatorului într-un loc determinat, riscurile nu sînt transferate cumpărătorului pînă ce mărfurile nu au fost remise transportatorului în acel loc. Faptul ca vînzătorul ar fi autorizat sa păstreze documentele reprezentative ale mărfurilor, nu afectează transferul riscurilor.
2. Totuși, riscurile nu sînt transferate cumpărătorului cît timp mărfurile nu au fost identificate, potrivit cu contractul prin aplicarea unui semn distinctiv pe mărfuri prin documentele de transport, printr-un aviz dat cumpărătorului sau prin orice alt mijloc.
Articolul 68
În ce privește mărfurile vîndute în cursul transportului, riscurile sînt transferate cumpărătorului din momentul încheierii contractului. Totuși, dacă circumstanțele o implica, riscurile sînt în sarcina cumpărătorului din momentul din care mărfurile au fost trimise transportatorului care a emis documentele constatatoare ale contractului de transport. Cu toate acestea dacă în momentul încheierii contractului de vînzare, vînzătorul stia sau ar fi trebuit sa știe ca mărfurile au pierit sau erau deteriorate și nu l-a informat pe cumpărător, pierderea sau deteriorarea este în sarcina vinzatorului.
Articolul 69
1. În cazurile neprevăzute la art. 67 și 68, riscurile sînt transferate cumpărătorului cînd acesta preia mărfurile sau, dacă nu o face în timpul potrivit, din momentul în care mărfurile sînt puse la dispoziția sa, iar el săvîrșește o contravenție la contract prin nepreluarea lor.
2. Totuși, în cazul în care cumpărătorul este ținut sa preia mărfurile într- un alt loc decît sediul vinzatorului, riscurile sînt transferate cînd predarea este facuta, iar cumpărătorul știe ca mărfurile sînt puse la dispoziția sa în acest loc.
3. Dacă vînzarea se referă la mărfuri neindividualizate încă, mărfurile nu sînt considerate a fi fost puse la dispoziția cumpărătorului decît atunci cînd s-a făcut identificarea lor în mod clar, potrivit cu contractul.
Articolul 70
Dacă vînzătorul a savirsit o contravenție esențială la contract, dispozițiile art. 67, 68 și 69 nu aduc atingere mijloacelor de care dispune cumpărătorul în raport de aceasta contravenție.
Capitolul 5 Dispoziții comune obligațiilor vinzatorului și ale cumpărătorului
Secțiunea I Contravenție anticipata și contracte cu predari succesive
Articolul 71
1. O parte poate să amine executarea obligațiilor sale cînd rezultă, după încheierea contractului, ca cealaltă parte nu va executa o parte esențială a obligațiilor sale din cauza:
a) unei grave insuficiente a capacității de executare a acestei părți sau a insolvabilitatii sale; sau
b) modului în care se pregătește să execute sau executa contractul.
2. Dacă vînzătorul a expediat deja mărfurile, cînd se releva motivele prevăzute la paragraful precedent, el se poate opune ca mărfurile să fie remise cumpărătorului, chiar dacă acesta deține un document care-i permite să le obțină. Prezentul paragraf nu privește decît drepturile vinzatorului și, respectiv, ale cumpărătorului asupra mărfurilor.
3. Partea care amina executarea, înainte sau după expedierea mărfurilor, trebuie să adreseze imediat o notificare în acest scop celeilalte părți și trebuie să procedeze la executare dacă cealaltă parte da garanții suficiente de buna executare a obligațiilor sale.
Articolul 72
1. Dacă înainte de data executării contractului este manifest ca o parte va savirsi o contravenție esențială la contract, cealaltă parte poate să-l declare rezolvat.
2. Dacă dispune de timpul necesar, partea care are intenția sa declare contractul rezolvat trebuie să o notifice celeilalte părți în condiții rezonabile pentru a-i permite sa dea garanții suficiente de buna executare a obligațiilor sale.
3. Dispozițiile paragrafului precedent nu se aplică dacă cealaltă parte a declarat că nu-și va executa obligațiile.
Articolul 73
1. În contractele de predari succesive, dacă neexecutarea de către o parte a unei obligații referitoare la o predare constituie o contravenție esențială la contract în ce privește aceasta predare, cealaltă parte poate declara contractul rezolvat pentru respectiva predare.
2. Dacă neexecutarea de către o parte a unei obligații referitoare la o predare da celelalte părți motive serioase pentru a crede ca se va produce o contravenție esențială la contract în privinta obligațiilor viitoare, ea va putea declara contractul rezolvat pentru viitor, cu condiția de a o face într-un termen rezonabil.
3. Cumpărătorul care declara contractul rezolvat pentru o predare poate, în același timp sa-l declare rezolvat pentru predari deja primite sau pentru predari viitoare dacă, din ratiuni de conexitate, aceste predari nu pot fi utilizate în scopurile avute în vedere de părți în momentul încheierii contractului.
Secțiunea II Daune-interese
Articolul 74
Daunele - interese pentru o contravenție la contract săvîrșită de o parte sînt egale cu pierderea suferită și cîștigul nerealizat de cealaltă parte din cauza contravenției. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite și cîștigului nerealizat pe care partea în culpa le-a prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii contractului, în considerarea faptelor de care avea cunoștința sau ar fi trebuit să aibă cunoștința ca fiind consecințele posibile ale contravenției la contract.
Articolul 75
Cînd contractul este rezolvat, iar cumpărătorul, într-o maniera rezonabila și într-un termen rezonabil după rezolvare, a procedat la o cumpărare de înlocuire sau vînzătorul la o vînzare compensatorie, partea care cere daune - interese poate obține diferența dintre prețul din contract și prețul cumpărării de înlocuire sau al vinzarii compensatorii, precum și orice alte daune - interese care pot fi datorate în temeiul art. 74.
Articolul 76
1. Cînd contractul este rezolvat, iar mărfurile au preț curent, partea care cere daune - interese poate, dacă nu a procedat la cumpărarea de înlocuire sau la o vînzare compensatorie conform art. 75, să obțină diferența dintre prețul stabilit prin contract și prețul curent din momentul rezolvarii, precum și orice alte daune-interese ce pot fi datorate în temeiul art. 74. Cu toate acestea, dacă partea care cere daune-interese a declarat contractul rezolvat după ce a intrat în posesia mărfurilor, este aplicabil prețul curent din momentul intrării în posesie și nu prețul curent din momentul rezolvarii.
2. În sensul paragrafului precedent, prețul curent este cel al locului unde ar fi trebuit facuta predarea mărfurilor sau, în lipsa de preț curent în acest loc, prețul curent practicat într-un alt loc care în mod rezonabil poate fi considerat ca loc de referința, ținînd seama de diferențele la cheltuielile de transport ale mărfurilor.
Articolul 77
Partea care invoca contravenția la contract trebuie să ia măsuri rezonabile, ținînd seama de împrejurări, pentru a limita pierderea, inclusiv cîștigul nerealizat, rezultat al contravenției. Dacă ea neglijează sa o facă, partea în culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu mărimea pierderii care ar fi trebuit evitata.
Secțiunea III
Articolul 78
Dobinzi
Dacă o parte nu plătește prețul sau orice alta suma datorată, cealaltă parte are dreptul la dobinzi asupra acestei sume fără a prejudicia asupra daunelor - interese pe care ar fi indreptatita să le ceara în temeiul art. 74.
Secțiunea IV
Articolul 79
Exonerarea
1. O parte nu este răspunzătoare de neexecutarea oricărei obligații ale sale dacă dovedește ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de voința sa și că nu se putea aștepta în mod rezonabil din partea ei sa o ia în considerare la momentul încheierii contractului, sa o prevină ori depășească sau sa prevină ori să-i depășească consecințele.
2. Dacă neexecutarea de către o parte este determinata de neexecutarea de către un terț pe care ea l-a însărcinat să execute în întregime sau parțial contractul, aceasta parte nu este exonerată de răspundere decît în cazul:
a) în care este exonerată în temeiul dispozițiilor paragrafului precedent; și
b) în cazul în care terțul ar fi, de asemenea, exonerat dacă dispozițiile acestui paragraf îi erau aplicate.
3. Exonerarea prevăzută de prezentul articol produce efecte în timpul duratei împiedicării.
4. Partea care nu a executat trebuie să avertizeze cealaltă parte despre piedica și efectele acesteia asupra capacității sale de executare. Dacă avertismentul nu soseste la destinație într-un termen rezonabil calculat din momentul în care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască piedica, aceasta este ținuta la daunele-interese cauzate de neprimire.
5. Dispozițiile prezentului articol nu interzic unei părți să-și exercite toate drepturile sale, altele decît cel de a obține daune-interese în temeiul prezentei convenții.
Articolul 80
O parte nu se poate prevala de o neexecutare a celeilalte părți, în măsura, în care aceasta neexecutare este determinata de un act sau de o omisiune din partea sa.
Secțiunea V Efectele rezolutiunii
Articolul 81
1. Rezoluțiunea contractului liberează cele doua părți de obligațiile lor, sub rezerva daunelor - interese care pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulațiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor și obligațiilor părților în caz de rezolutiune.
2. Partea care a executat contractul total sau parțial poate cere celeilalte părți restituirea a ceea ce i-a furnizat sau plătit în executarea contractului. Dacă ambele părți sînt ținute să efectueze restituiri, ele trebuie să le facă în mod simultan.
Articolul 82
1. Cumpărătorul pierde dreptul de a declara contractul rezolvat sau de a cele vinzatorului predarea mărfurilor de înlocuire dacă lui îi este imposibil sa restituie mărfurile într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit.
2. Paragraful precedent nu se aplică:
a) dacă imposibilitatea de restituire a mărfurilor sau de a le restitui într-o stare sensibil identică celei în care cumpărătorul le-a primit nu este datorată unui act sau unei omisiuni din partea sa;
b) dacă mărfurile au pierit sau sînt deteriorate, în totalitate sau în parte, ca urmare a examenului prevăzut de art. 36; sau
c) În cazul în care cumpărătorul, înainte de momentul în care a constatat sau ar fi trebuit să constate lipsa de conformitate, a vîndut totul sau o parte din mărfuri în cadrul unei operațiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat mărfurile, integral sau parțial, în conformitate cu folosință lor normală.
Articolul 83
Cumpărătorul care a pierdut dreptul de a declara contractul rezolvat sau de a cere vinzatorului predarea mărfii de înlocuire în temeiul art. 82, păstrează dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract și din prezenta convenție.
Articolul 84
1. Dacă vînzătorul este ținut sa restituie prețul, el trebuie, de asemenea, sa plătească dobinzi asupra valorii prețului, calculate din ziua plății.
2. Cumpărătorul datorează vinzatorului echivalentul oricărui profit care l-a tras din mărfuri sau dintr-o parte din acestea:
a) Cînd trebuie să le restituie în total sau în parte; sau
b) cînd este în imposibilitate sa restituie mărfurile, integral sau parțial sau să le restituie, integral ori parțial, într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit și cînd totuși a declarat contractul rezolvat și a cerut vinzatorului predarea mărfii de înlocuire.
Secțiunea VI Conservarea mărfurilor
Articolul 85
Cînd cumpărătorul intirzie sa preia mărfurile predate sau nu plătește prețul, în cazul în care plata prețului și predarea trebuie să se facă simultan, vînzătorul, dacă are mărfurile în posesia sau sub control sau, trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a le asigura conservarea, ținînd seama de împrejurări. El este îndreptățit să le retina pînă ce va obține de la cumpărător rambursarea cheltuielilor sale rezonabile.
Articolul 86
1. În cazul în care cumpărătorul a primit mărfurile și înțelege să-și exercite dreptul de a le refuza, în temeiul contractului sau al prezentei convenții, trebuie să ia, ținînd seama de împrejurări, măsuri rezonabile pentru a le conserva. El este îndreptățit se le retina pînă ce a obținut de la vinzator rambursarea cheltuielilor rezonabile.
2. Dacă mărfurile expediate cumpărătorului au fost puse la dispoziția sa la locul lor de destinație, iar cumpărătorul își exercită dreptul de a le refuza, el trebuie să le ia în posesie pe seama vinzatorului, cu condiția de a putea sa o facă fără plata prețului și fără inconveniente sau cheltuieli nerezonabile. Aceste dispoziții nu se aplică dacă vînzătorul este prezent la locul de destinație sau dacă exista în acest loc o persoană ce are calitatea de a prelua mărfurile pe seama sa. Drepturile și obligațiile cumpărătorului care ia mărfurile în posesie în temeiul prezentului paragraf sînt cirmuite de paragraful precedent.
Articolul 87
Partea care este ținuta sa ia măsuri pentru conservarea mărfurilor poate să le depoziteze în magaziile unui terț pe cheltuiala celeilalte părți, cu condiția ca cheltuielile ce rezultă sa nu fie nerezonabile.
Articolul 88
1. Partea care trebuie să asigure conservarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 poate să le vinda prin toate mijloacele adecvate, dacă cealaltă parte intirzie în mod nerezonabil sa preia mărfurile în posesie ori să le preia sau să le plătească prețul ori cheltuielile pentru conservarea lor, sub rezerva notificării către cealaltă parte, în condiții rezonabile, a intentiei sale de a vinde.
2. Cînd mărfurile sînt supuse unei deteriorări rapide sau cînd conservarea lor ar atrage cheltuieli nerezonabile, partea care este ținuta să asigure conservarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 trebuie în mod rezonabil să se preocupe să le vinda. În măsura posibilului, ea trebuie să notifice celeilalte părți intenția de a vinde.
3. Partea care vinde mărfurile are dreptul sa retina din rezultatul vinzarii o parte egala cu cheltuielile rezonabile de conservare și de vînzare a mărfurilor. Ea datorează surplusul celeilalte părți.
Partea IV Dispoziții finale
Articolul 89
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenții.
Articolul 90
Prezenta convenție nu prevalează asupra unui acord internațional deja încheiat sau în curs de încheiere care conține dispoziții referitoare la materiile cirmuite de prezenta convenție, cu condiția ca părțile la contract să aibă sediul în statele părți la acest acord.
Articolul 91
1. Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnarea la ședința de închidere a Conferintei Națiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internationala de mărfuri și va rămîne deschisă pentru semnarea de către toate statele la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New-York, pînă la 30 septembrie 1981.
2. Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.
3. Prezenta convenție va fi deschisă aderării tuturor statelor care nu sînt semnatare, începînd cu data de la care va fi deschisă pentru semnare.
4. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 92
1. Orice stat contractant va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, sa declare că nu va fi legat de partea a II-a a prezentei convenții sau că nu va fi legat de partea a III-a a prezentei convenții.
2. Un stat contractant care face, în temeiul paragrafului precedent, o declarație referitoare la partea a II-a sau la partea a III-a a prezentei convenții, nu va fi considerat ca fiind stat contractant, în sensul paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenții, pentru materiile cirmuite de partea convenției la care se aplică aceasta declarație.
Articolul 93
1. Orice stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unități teritoriale, în care, potrivit cu constituția sa, se aplică sisteme de drept diferite în materiile cirmuite de prezenta convenție, va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, sa declare ca prezenta convenție se va aplica tuturor unităților sale teritoriale sau numai uneia sau mai multor dintre ele și va putea în orice moment sa modifice aceasta declarație, făcînd o noua declarație.
2. Aceste declarații vor fi notificate depozitarului și vor indica în mod expres unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.
3. Dacă, în temeiul unei declarații făcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta convenție se aplică uneia sau mai multor unități teritoriale ale unui stat contractant, dar nu tuturor, și dacă sediul unei părți la contract este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în scopul prezentei convenții, ca nefiind situat într-un stat contractant, în afară de cazul în care ar fi situat într-o localitate teritorială căreia i se aplică convenția.
4. Dacă un stat contractant nu face declarație în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol, convenția se va aplica întregului teritoriu al acestui stat.
Articolul 94
1. Doua sau mai multe state contractante care, în materiile cirmuite de prezenta convenție, aplica norme de drept identice sau apropiate pot sa declare, în orice moment, că nu se va aplica convenția contractelor de vînzare sau formării lor, dacă părțile își au sediul în aceste state. Astfel de declarații pot fi făcute împreună sau pot fi unilaterale și reciproce.
2. Un stat contractant care, în materiile cirmuite de prezenta convenție, aplica norme de drept identice sau apropiate celor ale uneia sau mai multor state necontractante, poate declara, în orice moment, că nu se va aplica convenția contractelor de vînzare sau formării lor, cînd părțile își au sediul în aceste state.
3. Cînd un stat față de care s-a făcut o declarație în temeiul paragrafului precedent, devine apoi stat contractant, respectiva declarație va avea, începînd cu data la care prezenta convenție va intra în vigoare față de acest nou stat contractant, efectele unei declarații făcute în temeiul paragrafului 1, cu condiția ca noul stat contractant sa i se alăture sau să facă o declarație unilaterala cu titlu reciproc.
Articolul 95
Orice stat poate declara, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare că nu va fi legat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenții.
Articolul 96
Orice stat contractant a cărui legislație cere ca, contractele de vînzare să fie încheiate sau constatate în scris, poate în orice moment sa declare, în conformitate cu art. 12, ca orice dispoziție a art. 11, a art. 29 sau a părții a II-a a prezentei convenții, care autoriza alta forma decît forma scrisă pentru încheierea, modificarea sau rezilierea amiabila a unui contract de vînzare, sau pentru orice oferta, acceptare sau o alta manifestare de intenție, nu se aplică din moment ce una din părți își are sediul în acest stat.
Articolul 97
1. Declarațiile făcute în temeiul prezentei convenții, cu ocazia semnării, sînt supuse confirmării la ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Declarațiile și confirmarea declarațiilor vor fi făcute în scris și notificate în mod formal depozitarului.
3. Declarațiile vor produce efecte la data intrării în vigoare a prezentei convenții față de statul declarant. Totuși, declarațiile a căror notificare formala a fost primită de depozitar după această dată, vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 6 luni, calculat de la data primirii lor de către depozitar. Declarațiile unilaterale și reciproce făcute în temeiul articolului 94 vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data primirii ultimei declarații de către depozitar.
4. Orice stat care a făcut o declarație în temeiul prezentei convenții poate să o retragă, în orice moment, printr-o notificare formala adresată în scris depozitarului. Aceasta retragere va produce efect în prima zi care urmează expirării unei perioade de 6 luni după receptionarea notificării de către depozitar.
5. Retragerea unei declarații facuta în temeiul art. 94 va face caducă, începînd cu data de la care produce efecte, orice declarație reciprocă facuta de un alt stat în temeiul aceluiași articol.
Articolul 98
Nu este permisă nici o rezervă în afară de cele care sînt expres autorizate de prezenta convenție.
Articolul 99
1. Prezenta convenție va intra în vigoare, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la convenție, inclusiv a oricărui instrument care conține o declarație facuta în temeiul art. 92.
2. Cînd un stat va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau va adera la ea după depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, convenția, cu excepția părții excluse, va intra în vigoare față de acest stat, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
3. Orice stat care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau care va adera la ea și care este parte la convenția referitoare la legea uniforma asupra formării contractelor de vînzare internationala de obiecte mobile corporale, încheiate la Haga la 1 iulie 1964 (Convenția de la Haga din 1964 asupra formării) sau la convenția referitoare la legea uniforma asupra vinzarii internaționale de obiecte mobile corporale încheiată la Haga la 1 iulie 1964 (Convenția de la Haga din 1964 asupra vinzarii ) sau la cele doua convenții, va denunta în același timp, după caz, Convenția de la Haga din 1964 asupra vinzarii sau Convenția de la Haga asupra formării, sau ambele convenții, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
4. Orice stat parte la Convenția de la Haga din 1964 asupra vinzarii, care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau care va adera la ea și care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a II- a a convenției, va denunta, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, Convenția de la Haga din 1964 asupra vinzarii, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
5. Orice stat parte la Convenția de la Haga din 1964 asupra vinzarii care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau care va adera la ea și care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a III-a a convenției, va denunta, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, Convenția de la Haga din 1964 asupra formării, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
6. În sensul prezentului articol, ratificarile, acceptarile, aprobările și aderarile efectuate față de prezenta convenție de către statele - părți la Convenția de la Haga din 1964 asupra formării sau la Convenția de la Haga din 1964 asupra vinzarii, nu vor produce efecte decît de la data la care denuntarile eventual cerute din partea sus-ziselor state în privinta acestor doua convenții vor produce ele însele efecte. Depozitarul prezentei convenții se va înțelege cu guvernul olandez, depozitarul convențiilor din 1964, pentru a asigura coordonarea necesară în aceasta privinta.
Articolul 100
1. Prezenta convenție se aplică formării contractelor încheiate în urma unei propuneri intervenite după intrarea în vigoare a convenției față de statele contractante, vizate de alin. a) al paragrafului 1 al art. 1 sau de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1.
2. Prezenta convenție se aplică numai contractelor încheiate după intrarea sa în vigoare față de statele contractante vizate de alin. a) al paragrafului 1 al art. 1 sau față de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1.
Articolul 101
1. Orice stat contractant va putea denunta prezenta convenție sau partea a a II-a ori a III-a a convenției printr-o notificare formala adresată în scris depozitarului.
2. Denunțarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar.
Cînd notificarea prevede o perioadă mai lungă pentru a produce efecte denunțarea, efectele acestea se vor produce la expirarea perioadei în cauza după data primirii notificării.
Încheiată la Viena la 11 aprilie 1980, într-un singur exemplar original, ale carei texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza și rusa sînt în mod egal autentice.
Drept pentru care plenipotențiarii sus-numiți, mandatați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.