Decizia nr. 325/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina-Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 451 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Nicolae Chivoiu în Dosarul nr. 33.760/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 512D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că obligativitatea plății unor cheltuieli judiciare nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție sau a dreptului de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Sentința civilă nr. 3.555 din 20 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 33.760/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 451 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Nicolae Chivoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de asociația de proprietari privind obligarea la plata unor sume de bani, reprezentând cote de întreținere restante.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește acea componentă a cheltuielilor de judecată reprezentată de onorariile avocaților, contravenind accesului liber la justiție și dreptului de proprietate privată.

7.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 451 - Cuantumul cheltuielilor de judecată din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora:

(1)

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

(2)

Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

(3)

Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3).

(4)

Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție și

art. 44

- Dreptul de proprietate privată.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește acea componentă a

cheltuielilor de judecată reprezentată de onorariile avocaților, fără a arăta în ce constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat și prevederile constituționale invocate, respectiv

art. 21

și

art. 44 din Constituție .

14.

În legătură cu acest aspect, Curtea reține că, deși nu sunt formulate critici concrete de neconstituționalitate, ci este invocată în mod generic încălcarea principiului constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului de proprietate privată, analiza conținutului normativ al textului de lege criticat, în ceea ce privește referirea la acea parte din cheltuielile de judecată reprezentată de onorariile avocaților, poate fi raportată, în mod rezonabil, la conținutul implicit al textelor constituționale invocate. În acest sens, Curtea reține că asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 17 august 2017, sau prin

Decizia nr. 165 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 28 iunie 2018, între alte dispoziții constituționale, și în raport cu dispozițiile

art. 21 din Constituție .

15.

Prin

Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017 , anterior citată, paragraful 20, Curtea a reținut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, ce constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 februarie 2002, pronunțată în Cauza Wouters și alții, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară „în condițiile legii“; în consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat. De asemenea, prin aceeași decizie, paragraful 23, Curtea a mai reținut că obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, incluzând onorariile avocaților, de către partea ale cărei pretenții nu au fost admise de instanța de judecată, are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia și nu contravine prevederilor constituționale.

16.

Totodată, prin

Decizia nr. 165 din 27 martie 2018 , anterior citată, paragrafele 29-33, în legătură cu obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, de către partea care pierde procesul, Curtea a reținut, invocând jurisprudența sa în această materie, că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune, în mod necesar, ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

17.

Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că obligativitatea plății cheltuielilor de judecată are la bază ideea de culpă procesuală, însă, dat fiind că partea care pierde procesul este obligată să suporte și onorariul avocatului părții adverse, pentru opozabilitate, cuantumul acestuia trebuie să fie însușit de către instanța de judecată. Din acest punct de vedere, prevederile textului de lege criticat îndeplinesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, instituind criterii clare prin raportare la care instanța de judecată poate reduce, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, apreciind asupra proporționalității acestora în raport cu obiectul cauzei, valoarea sau complexitatea acesteia, ori cu activitatea desfășurată de avocat. Mai mult, așa cum prevede expres textul de lege criticat, măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

18.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

19.

Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu poate fi reținută nici încălcarea dreptului constituțional de proprietate privată.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Chivoiu în Dosarul nr. 33.760/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că prevederile

art. 451 din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2019.