Decizia nr. 525/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 595 din Codul de procedură penală , excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată în Dosarul nr. 2.360/62/2017 al Tribunalului Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.421D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă. Invocă în acest sens

Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 , prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală

și ale

art. 4 din Codul penal .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.360/62/2017, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 595 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată din oficiu de instanța de judecată cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a acesteia, susține, în esență, că dispozițiile

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală

încalcă prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, în măsura în care nu recunosc efectele prevăzute de dispozițiile

art. 4 din Codul penal

în cazul dezincriminării faptei ca urmare a declarării ca neconstituțională a normei de incriminare, în condițiile lipsei intervenției Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile

Constituției . Apreciază că soluția legislativă „care exclude de la posibilitatea înlăturării pentru viitor a efectelor unei condamnări fundamentate pe un text dezincriminat ca urmare a neintervenției legiuitorului în termen de 45 de zile după declararea acestuia ca neconstituțional, în aceleași condiții ca cele prevăzute pentru situația unei condamnări bazate pe un text dezincriminat ca efect al apariției unei legi“, încalcă principiul egalității în fața legii.

6.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Cât privește soluția de inadmisibilitate, reține că autorul excepției tinde la modificarea dispozițiilor de lege supuse controlului, în sensul în care decizia de constituționalitate sub rezervă de interpretare a unei dispoziții de incriminare să atragă pentru cel condamnat aceleași consecințe juridice ca și legea penală de dezincriminare. Or, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În ceea ce privește soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reține că deciziile interpretative pronunțate de Curtea Constituțională nu sunt echivalente dispozițiilor de abrogare și nici nu produc efecte similare acestora. Astfel, prin deciziile de constituționalitate sub rezervă de interpretare, Curtea Constituțională, în calitatea sa de garant al supremației

Constituției , statuează că numai o anumită interpretare a normei supuse controlului este constituțională, excluzând orice alte interpretări posibile. Așadar, ca efect al unei asemenea decizii, norma criticată rămâne în vigoare, iar pentru viitor nu mai poate primi din partea instanțelor de judecată sau organelor administrative decât interpretarea pe care instanța de contencios constituțional a identificat-o drept conformă

Legii fundamentale . Prin comparație, abrogarea este un eveniment legislativ ce determină ieșirea din vigoare pentru viitor a prevederii supuse abrogării, ca expresie a voinței legiuitorului. În plus, dacă prevederea abrogată este o normă de incriminare, în măsura în care infracțiunea respectivă are un singur sediu normativ, dispoziția de abrogare se califică drept o lege penală de dezincriminare, așa încât va produce efecte nu doar pentru viitor, ci și retroactiv, inclusiv pentru faptele definitiv judecate la data intrării sale în vigoare. Câtă vreme, potrivit

art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală , deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, a aplica o decizie a Curții Constituționale într-o cauză care era soluționată definitiv la momentul publicării acesteia și în care nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate înseamnă a încălca tocmai principiul constituțional al efectelor ex nunc ale deciziilor Curții Constituționale ( Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 ).

8.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat în

Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 27 mai 2015 , în sensul că dispozițiile art. 595 din Codul de

procedură penală sunt constituționale, având în vedere că se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 595 din Codul de procedură penală . Din motivarea criticii, reiese că aceasta privește, în realitate, numai dispozițiile

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor

art. 4

și

6 din Codul penal .“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, instanța de judecată, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală , care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională, respectiv că soluția legislativă cuprinsă în

art. 4 din Codul penal , care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională.

14.

Prin decizia mai sus menționată, paragrafele 58 și 59, instanța de control constituțional a statuat că orice decizie de admitere a Curții Constituționale referitoare la o normă de incriminare care are ca efect dezincriminarea totală sau parțială a unei infracțiuni sau care influențează, în sensul reducerii, limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracțiune (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, paragraful 1010) intră în sfera de reglementare a dispozițiilor

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală

și ale

art. 4 din Codul penal . Astfel, întrucât efectele deciziei de admitere, pronunțate de Curtea Constituțională, privind o normă de incriminare trebuie să fie imediate, aplicabile atât în cauzele pendinte, cât și în cele definitiv judecate, și independent de pasivitatea legiuitorului, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală , care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, precum și soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 4 din Codul penal , care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu efectele unei legi penale de dezincriminare, afectează prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi, ale

art. 23 alin. (12)

privind stabilirea și aplicarea pedepsei și ale

art. 147 alin. (1)

și

(4)

referitor atât la încetarea efectelor juridice ale normelor de incriminare constatate ca fiind neconstituționale, cât și la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și prevederile

art. 7 („Nicio pedeapsă fără lege“) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15.

Având în vedere că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că

Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 , mai sus menționată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală

a devenit inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 2.360/62/2017 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.