Comunicatul din 29 noiembrie 2019

www.scj.ro

Dosar în care s-a formulat sesizarea:

360/2/2017

Nr. de înregistrare a sesizării: 3167/1/2019

Data înregistrării sesizării: 29.11.2019

Conținutul sesizării:

–

Dacă prin creditor de asigurare în sensul definit de

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015

se înțelege și societatea de asigurare, care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO, împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment, sau, dimpotrivă, constituie unic creditor de asigurare în aplicarea dispozițiilor

art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, pentru toate creanțele sale neonorate de societatea de asigurare aflată în faliment;

–

Dacă prin creanța de asigurare, în sensul definit de

art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 , se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare, care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment;

–

Dacă plafonul de 450.000 lei stabilit de

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015

se aplică pe creditor de asigurare, indiferent de numărul creanțelor, sau pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, a efect al subrogării în drepturile asigurătorului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.

Minuta

deciziei nr. 29 din 2 martie 2020

Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 360/2/2017 și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015

privind Fondul de garantare a asiguraților, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.

În interpretarea dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 , prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.

În interpretarea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 , plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .