Decizia nr. 147/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 673^5 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Mona-Cezarina Marian în Dosarul nr. 20.444/300/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 624D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că motivarea excepției vizează, în realitate, o omisiune de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 20.444/300/2010, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 673^5 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Mona-Cezarina Marian într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de partaj judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 673^5 alin. 1 din Codul de procedură sunt neconstituționale, deoarece "nu prevăd obligația instanței sesizate cu cererea de partaj judiciar a unui bun aflat în proprietate comună de a stabili pretențiile pe care coproprietarii le au unii față de alții, pretenții ce fac obiectul unor acțiuni aflate pe rolul instanțelor de judecată și care au sau nu legătură cu bunul supus partajării sau cu proprietatea comună asupra acestuia".

De asemenea, se arată că prevederile art. 673^9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece "nu prevăd obligația instanței sesizate cu cererea de partaj judiciar a unui bun aflat în proprietate comună de a ține seama, la formarea și atribuirea loturilor, doar de construcțiile și îmbunătățirile făcute cu acordul proprietarilor, înainte de a se cere împărțeala, nu și de construcțiile și îmbunătățirile făcute fără acordul coproprietarilor."

Se mai susține că procedura partajului judiciar "aduce prejudicii grave intereselor coproprietarilor", în condițiile în care statul român este terț față de raporturile juridice dintre aceștia, fără a se arăta, în concret, în ce constă neconstituționalitatea dintre prevederile legale criticate și dispozițiile constituționale invocate.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arătând că, pe de o parte, autoarea excepției de neconstituționalitate nu indică normele constituționale încălcate, iar pe de altă parte, critica nu vizează conținutul concret al normei legale, ci absența unor reglementări. Se mai arată că textele de lege criticate prevăd în mod exemplificativ atât criteriile de formare a loturilor, în cadrul partajului judiciar, cât și măsurile ce pot fi luate de către instanța de judecată, fără a intra în conflict cu nicio prevedere constituțională.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, modificarea și completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementarii unor dispoziții suplimentare față de ceea ce conțin în prezent textele legale criticate. Or, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, o asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 673^5 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora:

- Art. 673^5 alin. 1: "Dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii";

- Art. 673^9: "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea."

Deși prevederile art. 673^5 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă din 1865 nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin

Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale criticate, dat fiind faptul că acestea continuă să își producă efectele juridice în cauza dedusă judecății, astfel încât, în acord cu jurisprudența Curții ( Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), potrivit căreia "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", Curtea urmează a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor și a obligațiilor consacrate prin Constituție, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), (2) și (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate, prin raportare nu la conținutul lor normativ intrinsec, ci prin raportare la anumite sintagme care nu sunt cuprinse în acest conținut normativ. Ca atare, în realitate, excepția de neconstituționalitate vizează, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate. Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale forului legislativ.

Prin urmare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^5 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Mona-Cezarina Marian în Dosarul nr. 20.444/300/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 martie 2014.