Decizia nr. 1417/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea, în ședința publică din 4 octombrie 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Familială Sabău Nicoleta "SAN" în Dosarul nr. 3.236/108/2009 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.920D/2010.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 octombrie 2011, când, în temeiul art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.236/108/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din data de 30 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 3.236/108/2009, strămutat de la Tribunalul Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate limitează nejustificat accesul la justiție prin simpla referire pe care o face articolul invocat doar la procedura de citare. S-ar impune ca, în acord cu dispozițiile art. 24 din Constituție, și partea care nu a fost asistată de avocat să beneficieze de aceeași modalitate de "reparare". Dacă partea nu a putut fi asistată de un avocat în mod justificat și instanța de judecată a ignorat acest drept, justițiabilul ar trebui să beneficieze de accesul liber la justiție printr-o cale extraordinară de atac, fiind, în același timp, instituită o discriminare între cele două categorii de justițiabili. Astfel, autoarea consideră că prevederile criticate sunt neconstituționale mai ales prin omisiune, sens în care s-ar impune ca și partea care nu a fost asistată de avocat să beneficieze de aceeași modalitate de apărare, prevedere ce ar trebui prevăzută expres și nu doar dedusă.

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale cuprinse în art. 16, 21 și 24, legiuitorul având libertatea din punct de vedere constituțional să stabilească reguli speciale pentru diferitele căi de atac.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii."

În susținerea neconstituționalității prevederilor criticate, autoarea invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, precum și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că prevederile criticate sunt neconstituționale prin omisiune, deoarece ar fi necesar ca și partea care nu a fost asistată de avocat în mod justificat, iar instanța a ignorat acest drept, să beneficieze de aceeași modalitate de apărare, prevedere ce ar trebui prevăzută expres, și nu doar dedusă. Prin urmare, Curtea constată că autoarea excepției solicită completarea textului în sensul adăugării unor noi motive de atacare a hotărârilor irevocabile pe calea contestației în anulare.

În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea și completarea dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât instanța de control constituțional nu se poate substitui acestuia pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite. Dacă ar proceda la modificarea sau completarea textelor de lege criticate, Curtea și-ar depăși competența stabilită de Constituție și de

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, astfel că, în prezenta cauză, critica de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. Distinct de cele arătate, Curtea observă că asupra prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, spre exemplu prin

Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în vedere hotărârile judecătorești susceptibile de a fi atacate prin căile ordinare de atac, care oferă părților cadrul procesual adecvat în care să își poată exercita, cu diligență, drepturile procesuale de pe poziții de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, așa cum este cazul contestației în anulare.

Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestației în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiție și pentru a-l pune pe justițiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situație egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenția de a crea un tratament juridic egal între aceștia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Familială Sabău Nicoleta "SAN" în Dosarul nr. 3.236/108/2009 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.