Decizia nr. 1271/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 și ale art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Combinatul Agroindustrial Olari" - S.R.L. din comuna Olari, județul Arad, în Dosarul nr. 8.785/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.024D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.785/55/2010, Judecătoria Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Combinatul Agroindustrial Olari" - S.R.L. din comuna Olari, județul Arad, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că art. 300 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2) raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 21 alin. (3) și art. 129, deoarece conferă caracter executoriu hotărârilor judecătorești care nu au caracter irevocabil, încălcând principiul stabilității și securității raporturilor juridice, principiu ce reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Se arată că dreptul la un proces echitabil presupune parcurgerea tuturor etapelor procedurale, iar existența posibilității executării unor hotărâri judecătorești în condițiile neepuizării căilor de atac golește dispozițiile art. 129 din Constituție de orice conținut.

Se apreciază că art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) deoarece stabilesc drept unic criteriu de acces la justiție situația financiară a contestatorului. Totodată art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât debitorul nu are posibilitatea de a formula contestație la executare și de a obține eventual suspendarea provizorie a executării silite anterior înființării popririi.

Judecătoria Arad - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale care consacră dreptul părților la un proces echitabil și liberul acces la justiție, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 20 și art. 129 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 300 alin. 1: "Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.";

- Art. 403 alin. 1-3: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.";

- Art. 454 alin. 1: "Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.";

- Art. 720^8: "Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 20 alin. (2) privind principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul intern, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În privința criticii de neconstituționalitate ce vizează lipsa caracterului suspensiv de executare a apelului formulat împotriva hotărârilor prevăzute de teza întâi a art. 720^8 din Codul de procedură civilă, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu prin

Decizia nr. 897 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 octombrie 2008, a stabilit cu valoare de principiu că o atare soluție legislativă a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale astfel cum este determinată prin dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Legiuitorul este deci îndreptățit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfășurarea proceselor și pentru a împiedica abuzul de drept.

Curtea, cu același prilej, a mai arătat că art. 720^8 din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celerității în ceea ce privește executarea hotărârilor pronunțate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferențiat pentru părțile unui litigiu comercial, precum și că, în ipoteza admiterii apelului și a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care își va putea formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil.

Aceste considerente sunt valabile atât în privința art. 720^8, cât și mutatis mutandis în privința art. 300 din Codul de procedură civilă.

Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport de art. 21 din Constituție, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât dispozițiile de lege criticate constituie norme de procedură ce reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă prin raportare la critici similare, Curtea s-a mai pronunțat, în acest sens fiind

Decizia nr. 278 din 24 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 1 iulie 2011, și a reținut că acestea reprezintă norme de procedură care țin de opțiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Curtea a mai reținut că plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, așa încât instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție și nici de încălcare a dreptului la apărare. În ceea ce privește pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauțiunii, de natură să permită săvârșirea de abuzuri de către judecător, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte, care nu are atribuții de legiuitor pozitiv. În fapt, însă, judecătorul este ținut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauțiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluționare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție, ca și de cele ale dreptului la apărare.

Cu privire la dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut, de exemplu prin

Decizia nr. 463 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010, că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, acestea având ca finalitate tocmai asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printrun titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înființarea popririi fără obligația somării prealabile a debitorului, însă, în condițiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoștință despre înființarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. În consecință, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului nu contravine art. 21 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Combinatul Agroindustrial Olari" - S.R.L. din comuna Olari, județul Arad, în Dosarul nr. 8.785/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2011.