Decizia nr. 1501/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială I.P.P.S. - S.A. din Reșița în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - Judecător-sindic și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.676D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009, Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - Judecător-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială I.P.P.S. - S.A. din Reșița într-o cauză având ca obiect o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că termenul de 10 zile pentru contestarea sau recunoașterea stării de insolvență este un termen de decădere, debitorului îngrădindu-i-se dreptul de a solicita reorganizarea judiciară în condițiile respingerii contestației cu privire la starea de insolvență. Textul de lege instituie o sancțiune pentru exprimarea unei opinii, ceea ce contravine prevederilor art. 29 din Constituție referitoare la libertatea de gândire și a opiniilor, precum și celor ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - Judecător-sindic își exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile criticate nu conțin măsuri discriminatorii care să contravină exercitării libertății gândirii și a opiniilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul conținut: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 29 alin. (1) - Libertatea conștiinței și în art. 53 alin. (2) - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor legale criticate, supuse unor critici similare și raportate la unele din prevederile constituționale invocate de autorul excepției, instanța constituțională s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, respingând criticile formulate.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, și prin

Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010, Curtea a constatat că prevederile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

au în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă. Curtea a reținut că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică, astfel încât garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale, rămânând la latitudinea legiuitorului de a prevedea diverse proceduri și consecințele exercitării acestora. De altfel, dacă nu ar fi contestat cererea creditorului, automat se deschidea procedura generală împotriva debitorului, cu parcurgerea deci și a fazei reorganizării judiciare. O atare dispoziție legală este o expresie a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

În fine, prin

Decizia nr. 142 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, Curtea a reținut, raportat la critica de neconstituționalitate ce vizează termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, că acesta este un termen de decădere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului că procedura insolvenței trebuie să se desfășoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legală care atrage atenția părților asupra gradului de diligență ridicat pe care trebuie să îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii.

Considerentele și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 29 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, sfera lor de aplicare limitându-se la libertatea gândirii și a opiniilor, ca expresie a conștiinței persoanei, nicidecum în materia drepturilor economice guvernate de alte principii constituționale, precum cele consacrate de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție: libertatea comerțului, protecția concurenței loiale sau crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială I.P.P.S. - S.A. din Reșița în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - Judecător-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.