Decizia nr. 1496/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Mortoiu în Dosarul nr. 13.907/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.592D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.907/212/2010, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Mihaela Mortoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul liberului acces la justiție, întrucât dau dreptul la acțiune coproprietarului bunului supus executării silite numai după ce bunul a fost deja vândut. Această împrejurare este de natură a crea discriminări între terțul coproprietar și coproprietarul debitor, pe de o parte, și de a încălca dreptul de proprietate al primului în condițiile în care bunurile dobândite în comun sunt înstrăinate prin executare silită, pe de altă parte.

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că reglementarea unor condiții de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) - Accesul liber la justiție și art. 44 alin. (1) și (2) - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 401 din Codul de procedură civilă, departe de a deroga de la dispozițiile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu fac decât să prevadă termenul pentru introducerea contestației la executare, precizând data de la care acesta începe să curgă în diferite situații, printre care și aceea prevăzută de art. 401 alin. 2 când terțul pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit.

Curtea consideră că susținerea potrivit căreia coproprietarul bunului supus executării silite are dreptul de a formula contestație la executare numai după ce bunul a fost deja vândut nu poate fi reținută, întrucât neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis. Prin urmare, Curtea reține că terții sus-menționați pot introduce contestație împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare, potrivit dispoziției de drept comun, respectiv în termen de 15 zile, care începe să curgă din momentul în care au luat cunoștință de actul de executare ce ia vătămat.

Așa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu realizează nicio restrângere cât privește sfera persoanelor îndreptățite a formula contestație la executare și dă pe deplin expresie prevederilor constituționale cuprinse în art. 21. De altfel, reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul drepturilor altor titulari, în egală măsură ocrotite.

Pentru aceleași motive, Curtea nu poate reține nici încălcarea principiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și la garantarea dreptului de proprietate privată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Mortoiu în Dosarul nr. 13.907/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.