Decizia nr. 1589/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Valentin Trif în Dosarul nr. 10.698/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 702D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.698/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Valentin Trif într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva

Hotărârii nr. 1.188 din 16 decembrie 2010

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins solicitarea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate instituie o vădită inegalitate în drepturi între procurorii DIICOT sau DNA care au fost numiți în aceste structuri înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009

și cărora li s-a recunoscut, prin hotărâre judecătorească, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și procurorii numiți, în aceleași condiții, ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, cărora nu li se mai recunoaște acest grad profesional. Astfel, la revenirea în funcția din care au plecat la numirea la DIICOT sau DNA, unii dintre procurori își păstrează gradul profesional astfel dobândit, iar ceilalți revin la gradul profesional anterior. Prin urmare, se creează o inegalitate în fața legii între categorii socioprofesionale cu același statut și aflate în același tip de raport juridic cu statul, inegalitate care constituie o discriminare socioprofesională, contrară

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Mai susține autorul excepției de neconstituționalitate că prevederile de lege criticate încalcă și "principii și drepturi asimilate celor constituționale", consacrate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Tratatul de la Lisabona și principiile de drept. Astfel, prin reglementarea criticată se încalcă principiul securității raporturilor juridice, predictibilitatea procesului legislativ și normele de drept, precum și principiul drepturilor câștigate.

În condițiile în care legiuitorul nu putea prevedea aceste probleme, noua reglementare trebuia să aibă drept scop și rezultat armonizarea întregii condiții juridice a acestora, în scopul reglementării corespunzătoare a situațiilor juridice diferite deja născute, fără a se aduce atingere drepturilor câștigate, respectând principiile sus-menționate. Astfel, consideră că nu în caracterul temporar sau definitiv al dobândirii gradului profesional de execuție stă soluția acestor probleme.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât soluția legislativă criticată a urmărit a da eficiență regulii conform căreia promovarea în grad profesional a magistraților, în general, și a procurorilor, în particular, se face numai prin concurs, organizat în condițiile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, prevederi introduse prin articolul unic pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2009

pentru completarea

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 4 iunie 2009, aprobată prin

Legea nr. 385/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 18 decembrie 2009, având următorul cuprins:

- Art. 87 alin. (9^1): "De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra dispozițiilor de lege criticate s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 545 din 24 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că, anterior emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 , la data încetării activității la DIICOT sau DNA, procurorii obțineau recunoașterea gradului profesional de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, inechitate înlăturată prin introducerea prevederilor de lege criticate, potrivit cărora, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul DNA își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, procurorii care nu au urmat procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, dar care au lucrat o perioadă în cadrul DIICOT sau DNA și li s-a recunoscut, pe acea perioadă, gradul profesional corespunzător acestor structuri, nu sunt în aceeași situație juridică cu cei care au urmat procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional, potrivit legii.

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.

Astfel, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate în sensul că dispozițiile de lege criticate creează discriminări față de magistrații care, părăsind structurile specializate (DIICOT sau DNA) înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 , și-au păstrat gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au fost primite, deoarece, dimpotrivă, dispozițiile de lege criticate au fost introduse tocmai pentru a elimina inechitățile din sistem.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Valentin Trif în Dosarul nr. 10.698/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2011.