Decizia nr. 84/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) și

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Todor Chiciudean în Dosarul nr. 3.845/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 154D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.845/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) și

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Todor Chiciudean într-o cauză având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1.302 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 6.911/288/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 25 alin. (1) și art. 53, precum și prevederilor art. 8 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată, în esență, că "stabilirea competenței de soluționare a plângerilor contravenționale numai în favoarea instanțelor în a căror rază teritorială a fost constatată fapta limitează accesul la justiție și soluționarea cauzei într-un termen util, întrucât contravenientul este pus în situația de a parcurge distanțe considerabile pentru a-și putea susține plângerea contravențională [...], astfel fiind încălcat și art. 53 din Constituție". De asemenea, autorul excepției consideră că

art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este neconstituțional în raport cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (2), deoarece acesta nu conține mențiuni exprese privind legalitatea folosinței mijloacelor tehnice de constatare a contravenției. Totodată, arată că îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ca sancțiune contravențională complementară pot fi numai atributele puterii judecătorești.

Instanța de judecată nu își exprimă opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) și

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b): "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: [...]

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat,";

- Art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (2): "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; [...]

(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.";

- Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...]

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.";

- Art. 109 alin. (2): "Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.";

- Art. 118 alin. (1): "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta."

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației puterilor în stat și principiul respectării și supremației Constituției, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 25 privind dreptul la liberă circulație și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 8 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, respectiv limitarea folosirii restrângerii drepturilor.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate, dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), precum și ale art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al aceleiași ordonanțe de urgență, respectiv "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului". Așa fiind, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit. În același sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, și

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.

Alin. (2) al art. 109 din ordonanța de urgență criticată prevede că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Revine instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, așadar și de a examina probele care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale, obținute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepții în motivarea acesteia.

Faptul că, potrivit

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aceste sancțiuni contravenționale se aplică de către polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, și nu aduce nicio atingere dispozițiilor constituționale referitoare la separația puterilor în stat. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență, "Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române", iar, potrivit art. 2 din același act normativ, "îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora". În plus, măsurile dispuse de reprezentanții poliției rutiere sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, plângere care, potrivit

art. 118 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , suspendă executarea acestor măsuri de la data înregistrării plângerii contravenționale până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.

Cât privește art. 118 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestui text legal, în raport cu aceleași critici. Astfel, prin

Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reținut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție prin care se constată încălcări ale dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere.

În continuare, Curtea reține că susținerea referitoare la încălcarea art. 25 din Constituție nu are legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.

De altfel, și "libera circulație", prevăzută de textul constituțional invocat în motivarea excepției, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale.

Referitor la invocarea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea observă că textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar dispozițiile de lege criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) și

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Todor Chiciudean în Dosarul nr. 3.845/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.