Decizia nr. 140/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu și Radu Barbu în Dosarul nr. 6.915/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 179D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.915/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu și Radu Barbu într-o cauză având ca obiect evacuare și pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, prin aplicarea procedurii prevăzute de normele legale criticate, se creează riscul unei vădite favorizări a părții care are posibilitatea de a răspunde la întrebări sub îndrumarea avocatului sau a altor persoane. În cadrul acestei proceduri discriminatorii, instanța de judecată nu are certitudinea că partea este cea care răspunde la întrebări, întrucât nu este obligatorie certificarea în vreun fel a faptului că răspunsul îi aparține într-adevăr părții, nesolicitându-se dovada comunicării interogatoriului la domiciliul din străinătate al acesteia. Mai mult, prin această procedură este îngrădit dreptul celeilalte părți de a putea adresa întrebări suplimentare celui chemat la interogatoriu, drept restrâns și pentru instanță, care în acest mod este împiedicată a lămuri cauza sub toate aspectele.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că prevederile legale criticate nu instituie un regim privilegiat în favoarea cetățenilor cu domiciliul în străinătate în ceea ce privește administrarea probei cu interogatoriul, ci reprezintă o excepție de la regula potrivit căreia partea nu poate fi reprezentată cu prilejul administrării acestei probe. Mai mult, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 223 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată.

În acest caz, interogatorul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 - Înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și dispozițiile art. 6, art. 14, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 1.154 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, sau prin

Decizia nr. 403 din 24 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și a respins, ca fiind neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

Curtea a reținut că textul de lege criticat constituie o normă de procedură a cărei reglementare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

Norma derogatorie de la dreptul comun, care instituie posibilitatea interogării părții care are domiciliu în străinătate prin intermediul persoanei care o reprezintă în judecată, este expresia opțiunii legiuitorului în reglementarea procedurii administrării probelor în procesul civil, care trebuie să se întemeieze pe celeritate și exercitarea cu bună-credință a drepturilor procesuale.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, astfel încât soluția și considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Violeta Bobeica, Claudia Bobeica, Vlad Barbu și Radu Barbu în Dosarul nr. 6.915/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2012.