Decizia nr. 186/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Polus Transilvania Companie de Investiții" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.625/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj și care constituie obiectul Dosarului nr. 278D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că nu a fost introdusă nicio moțiune de cenzură ca urmare a angajării răspunderii Guvernului pe proiectul legii de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , iar legea de aprobare a fost supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării acesteia, Curtea reținând constituționalitatea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.625/1285/2006, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Polus Transilvania Companie de Investiții" - S.A. din Cluj-Napoca, într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulității unui act de parcelare și a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că ordonanța de urgență criticată este neconstituțională, întrucât a fost aprobată printr-o lege adoptată prin angajarea răspunderii de către Guvern. În opinia sa, această modalitate nu permite respingerea ordonanței, astfel că Parlamentul este lipsit de cele două opțiuni constituționale: de a aproba ordonanța sau de a o respinge, rămânându-i doar opțiunea de a o aproba, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (7) din Constituție [fostul art. 114 alin. (5)]. În acest sens, arată că, dacă se adoptă o moțiune de cenzură în urma angajării răspunderii Guvernului pe un proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe, proiectul este respins. Ceea ce nu înseamnă, însă, și respingerea ordonanței, pentru aceasta fiind nevoie de o lege de respingere, nu de respingerea unui proiect de lege de aprobare. Într-o asemenea ipoteză, adoptarea moțiunii de cenzură nu conduce și la respingerea ordonanței, care continuă să rămână în vigoare și să își producă efectele. În plus, susține că, chiar dacă s-ar accepta ideea că ordonanța putea fi aprobată prin angajarea răspunderii Guvernului, această procedură nu îndeplinea, în speță, condițiile art. 114 din Constituție (fost art. 113), întrucât nu exista absolut niciun motiv de urgență care să conducă Guvernul către soluția în extremis de a apela la procedura de asumare a răspunderii, dispozițiile cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997

erau deja în vigoare, iar aprobarea lor mai târzie prin procedura legislativă obișnuită nu ar fi produs niciun fel de consecințe de ordin juridic, de natură să afecteze interesele statului și ale societății.

Tribunalul Comercial Cluj consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în opinia sa, autoarea acesteia face o confuzie în ceea ce privește efectele adoptării unei moțiuni de cenzură în cadrul procedurii de asumare a răspunderii și respingerea proiectului de lege de aprobare, care implică și respingerea ordonanței. Precizează că Parlamentul are posibilitatea practică de a recurge la ambele opțiuni și menționează că, raportat la domeniul de reglementare al legii și la conjunctura politică și economică, Guvernul a avut o putere de apreciere exclusivă a modalității în care urma a supune adoptării proiectul de lege de aprobare a ordonanței.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, actul normativ criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului și la art. 115 alin. (7) privind aprobarea prin lege de către Parlament a ordonanțelor cu care a fost sesizat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul acesteia critică aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997

printr-o lege adoptată prin intermediul procedurii asumării răspunderii Guvernului. Or, prin

Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea Constituțională s-a pronunțat, în cadrul controlului a priori, cu privire la constituționalitatea Legii pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, constatând că adoptarea acesteia este constituțională. Cu acel prilej, Curtea a respins principala critică de neconstituționalitate formulată în sesizare, potrivit căreia un proiect de lege pentru aprobarea unei ordonanțe de urgență nu ar putea forma obiectul angajării răspunderii Guvernului.

De fapt, autorul prezentei excepții susține că prin angajarea răspunderii asupra proiectului legii de aprobare a ordonanței de urgență, Guvernul a folosit o strategie care conduce automat Parlamentul către o unică soluție, aceea a menținerii în vigoare a ordonanței, indiferent dacă eventuala moțiune de cenzură introdusă subsecvent angajării răspunderii Guvernului este sau nu adoptată de Parlament. O asemenea critică de neconstituționalitate nu poate fi reținută, întrucât votarea moțiunii de cenzură are ca efect demiterea Guvernului, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituție, precum și respingerea proiectului de lege. În acest caz, respingerea proiectului legii de aprobare a ordonanței de urgență, ca urmare a adoptării moțiunii de cenzură, echivalează cu adoptarea unei legi de respingere a acesteia, nemaifiind necesară inițierea unui nou proiect de lege de respingere a ordonanței de urgență.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Polus Transilvania Companie de Investiții" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.625/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.